Proiectul de lege privind Statutul minorităţilor naţionale, act normativ elaborat de Guvernul Tăriceanu, se află de cinci ani în dezbaterea Parlametului, adoptarea documentului fiind, de fiecare dată la schimbarea Cabinetelor, subiect de negociere pentru intrarea UDMR în coaliţiile de guvernare.

Actul a fost iniţiat în 2005, a ajuns în plenul Senatului, unde a fost respins, iar dezbaterile de la Cameră s-au împotmolit în Comisii în anul 2007. Aparent dat uitării, Statului minorităţilor a fost din nou pus pe tapet odată cu intrarea UDMR la guvernare, cu PDL, în 2010.

Potrivit proiectului înregistrat pentru dezbatere la Senat la 26 mai 2005, minorităţile naţionale sunt reunoscute ca factori constitutivi ai statului român, prevedere contestată, la acea vreme, de parlamentarii naţionalişti.

Proiectul defineşte minoritatea naţională ca fiind orice comunitate de cetăţeni români, care trăieşte pe teritoriul României din momentul constituirii statului modern, numeric inferioară populaţiei majoritare, având priopria identitate etnică, exprimnată prin cultură, limbă sau religie, pe care doreşte să o păstreze, să o exprime şi să o dezvolte.

Prin proiectul de act normativ, statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

Executivul prevedea obligativitatea ca statul să ia măsurile corespunzătoare pentru a proteja persoanele care ar putea fi victime ale ameninţărilor sau actelor de discriminare, ostilitate sau violenţă din cauza identităţii etnice, culturale, lingvistice sau religioase.

În documentul citat se mai arăta că orice discriminare sau incitare la discriminare pe criteriul apartenenţei la o comunitate naţională atrage răspunderea contravenţională a persoanei vinovate, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.

"Autorităţile competente sunt obligate ca în toate problemele ce privesc drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale să ţină seama de voinţa reprezentanţilor minorităţilor naţionale respective" este o altă prevedere controversată din proiect.

În lege se ma arată că sunt interzise îndemnul la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare sau la violenţă publică împotriva unor minorităţi naţionale, precum orice politică sau practică a autorităţilor publice care are drept scop sau poate avea ca efect asimilarea etnică directă sau indirectă a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale împotriva voinţei acestora.

Executivul propunea, pe de altă parte, ca nici o autoritate publică să nu poată solicita unei persoane declararea apartenenţei la o minoritate naţională în scris sau oral în afara cazurilor expres prevăzute de lege.

În textul legal se mai stipula că sunt interzise măsurile normative sau administrative, directe sau indirecte care pot duce la modificarea componenţei etnice a unor regiuni locuite în mod tradiţional de anumite comunităţi etnice.

Era propusă, de asemenea, ca să fie interzisă modificarea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv a circumscripţiilor electorale în defavoarea ponderii minorităţilor naţionale care locuiesc în mod tradiţional în acestea.

Potrivit proiectului, minorităţile naţionale, respectiv persoanele aparţinând acestora, pot folosi simbolurile naţionale şi pot organiza sărbătorile naţionale şi religioase proprii, în condiţiile legii. "În învăţământul preuniversitar cu predare în limba minorităţilor naţionale toate disciplinele vor fi studiate în limba maternă, cu excepţia limbii şi literaturii române", este un alt text îndelung disputat la dezbaterea proiectului.

Actul normativ, aşa cum a fost el propus de Guvern, mai stabilea că statul are obligaţia să asigure posibilitatea susţinerii în limba maternă a examenelor de specialitate, a celor de concurs pentru ocuparea posturilor vacante, a obţinerii gradelor didactice, profesionale şi a diferitelor titluri ştiinţifice, în instituţiile sau secţiile de învăţământ în limba minorităţilor naţionale la toate nivelurile, asigurându-se, dacă este necesar, traducerea.

De asemenea, criticată a fost şi menţiunea că la înfiinţarea, desfiinţarea, funcţionarea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat cu predare în limba maternă şi stabilirea ofertei educaţionale ale acestora, vor fi consultaţi în mod obligatoriu reprezenzanţii minorotăţii naţionale respective, iar toate aceste măsuri se vor lua numai cu acordul Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale al minorităţii naţionale în cauză.

O opoziţie puternică a atras şi prevederea că numirea sau schimbarea conducerii acestor instituţii şi unităţi de învăţământ de stat se va face numai cu acordul Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale al minorităţii naţionale în cauză.

Aceeaşi condiţie era propusă şi în cazul instituţiilor de învăţământ de stat, în care funcţionează subunităţi cu predare în limba maternă, şi unde deciziile legate de înfiinţarea, desfiinţarea sau reorganizarea acestor subunităţi urmau să fie luate acordul Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale, care va fi consultat obligatoriu la numirea sau schimbarea conducerii acestor instituţii de învăţământ.

Iniţiativa de act normativ stabilea că organele reprezentative ale minorităţilor naţionale prevăzute în această lege sunt abilitate, la nivel naţional, sau judeţean, după caz, de a iniţia înfiinţarea de instituţii sau subuniutăţi ale instituţiilor de învăţământ existente cu predare în limba maternă a minorităţii naţionale respective la toate nivelurile şi în toate domeniile de specialitate dacă solicitarea este fundamentată cu un număr suficient de elevi sau studenţi potenţiali.

Potrivit proiectului, în sistemul de învăţămât preuniversitar de stat, la cerere, pot funcţiona unităţi şcolare ca persoane juridice distincte, clase şi grupe cu limba de predare a unei minorităţi naţionale şi sub efectivul legal de elevi, prevăzut de lege, dacă în localitatea respectivă nu funcţionează o altă unitate de acelaşi nivel, sau, după caz, se asigură învăţământul în limba maternă într-o localitate apropiată.

De acordul Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale ar fi nevoie, potrivit iniţiativei, şi la înfiinţarea instituţiilor de cultură de drept public sau a subunităţilor acestora, în limba minorităţii naţionale, la numirea sau schimbarea conducerilor instituţiilor de cultură de drept public.

"În cazul în care funcţia de conducere se ocupă prin concurs, candidaţii care doresc să se înscrie la concurs vor da în mod obligatoriu o probă eliminatorie de cunoaştere a limbii şi culturii minorităţii naţionale respective", mai propunea executivul.

Potrivit unei alte propuneri, conducerea redacţiilor în limba minorităţilor naţionale de la posturile publice de radiodifuziune şi de televiziune este numită numai cu acordul CNAC, al minorităţii naţionale în cauză, respectiv după consultarea organizaţiei reprezentative a acelei minorităţi naţionale.

Guvernul propunea, sub semnătura premierului Călin Popescu Tăriceanu, ca în unităţile administrativ teritoriale în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au o pondere semnificativă să se asigure folosirea limbii minorităţii naţionale în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile admnistraţiei publice locale precum şi cu serviciile publice deconcentrate.

În proiectul de lege se adăuga publicarea actelor administrative şi normative şi în limba minorităţii naţionale respective, comunicarea la cerere a actelor administrative individuale şi în limba minorităţii naţionale respective şi posibilitatea organizării cursurilor şi examenelor pentru obţinerea permisului de conducere auto şi în limba minorităţii respective.

Prin iniţiativă se propunea interzicerea traducerii sau transcrierii cu o altă ortografie a numelui şi prenumelui fără acceptul persoanei respective.

"Statul garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul de a-şi încheia căsătoria în faţa ofiţerului stării civile în limba lor maternă", se mai stipula în proiect.

La fel, se menţiona că deţinuţii penitenciarelor pot folosi limba maternă în comunicarea între ei, între ei şi vizitatori, de asemenea, pot primi şi expedia scrisori în limba maternă, iar statul garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul de a se exprima în limba lor maternă, în faţa instanţelor de judecată.

Criticat la acea vreme de către senatorii PRM a fost şi textul potrivit căruia statul va asigura instruirea corespunzătoare a acelor funcţionari publici, ofiţeri şi agenţi de poliţie, grefieri şi a traducătorilor autorizaţi, care trebuie să cunoască şi limba unei minorităţi naţionale.

Potrivit proiectului, Consiliul Minorităţilor Naţionale este un organism compus din organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament. "Dacă nicio organizaţie nu a obţinut voturile necesare unui mandat parlamentar, atunci minoritatea respectivă va fi reprezentantă în CMN de către organizaţia care la ultimele alegeri parlamentare a obţinut cele mai multe voturi", mai stipula textul propus de Executiv. Acesta ar fi urmat să aibă printre atribuţii aceea de a formula puncte de vedere legate de proiectele de acte normative care privesc modul de exprimare păstrare şi dezvoltate a identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a minorităţilor naţionale.

Proiectul mai stabileşte că statul recunoaşte şi garantează autonomia culturală a minorităţilor naţionale, care înseamnă capacitatea comunităţii unei minorităţi naţionale de a avea competenţe decizionale în problemele privind identitatea sa culturală, lingvistică şi religioasă, prin consilii alese de către membrii săi.

În acest scop, Guvernanţii propuneau înfiinţarea Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale (CNAC).

"În unităţile administrativ-teritoriale, unde o minoritate naţională are o pondere de cel puţin 1 la sută şi în consiliul local nu are niciun reprezentant, CNAC poate propune Consiliului Local dezbaterea unor probleme legate de drepturile prevăzute în această lege, iar în procesul adoptării unor decizii în acest domeniu, CNAC va fi consultat în mod obligatoriu", se mai arată în proiect.

În expunerea de motive a proiectului de lege se arăta că protecţia minorităţilor naţionale şi a drepturilor şi libertăţilor persoanelor aparţinând acestora constituţie un obiectiv principal al Programului de guvernare.

"Guvernul României se va implica pentru asigurarea dreptului de a-şi păstra şi dezvolta liber exprimarea identităţii etnice pentru toţi cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, astfel încât să se poată manifesta pe deplin în sfera culturii, limbii, religiei, educaţiei, vieţii publice, în conformitate cu angajamerntele României în procesul de integrare în UE, precum şi în documentele internaţionale în domeniu", se menţionează în motivarea transmisă Parlamentului.

Înregistrat la Senat pentru dezbatere la 26 mai 2005 , proiectul de lege a primit raport comun faborabil, cu amendamente, de la Comisia juridică şi Comisia pentru drepturile omului. Raportul conţinea un număr de 67 amendamente admise şi un număr de 244 de amendamente respinse.

Printre amendamentele admise de cele două Comisii sesizate în fond se număra şi un amendament care stipula că minorităţile naţionale din România sunt comunităţile albaneză, armeană, bulgară, cehă, croată, elenă, evreiască, germană, italiană, macedoneană-slavă, maghiară, poloneză, ruso-lipoveană, rromă, rutenă, sârbă, slovacă, tătară, turcă şi ucraineană.

Proiectul a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului de abia la 26 septembrie 2005. El a fost trecut în ordinea de zi de opt ori, iar abia în a noua şedinţă au au avut loc dezbaterile generale şi pe articole, respectiv la 13 octombrie 2005.

Votul final asupra proiectului de lege a fost amânat, în continuare, în patru şedinţe de plen consecutive, iar în a cincea şedinţă, respectiv la 24 octombrie 2005, a fost respins cu 63 voturi "împotrivă", 43 "pentru" şi două abţineri.

Două zile mai târziu, proiectul de respingere a Legii privind Statutul minorităţilor naţionale este prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, comitetul ordinii de zi refuzând să aprobe procedura de urgenţă solicitată de Guvern.

Proiectul este înregistrat la Cameră pentru dezbatere şi transmis pentru raport comun la Comisiile pentru drepturile omului, pentru învăţământ şi juridică, termenul de prezentare a raportului fiind 16 decembrie 2005.

Pentru că membrii celor trei Comisi nu au reuşit să asigure cvorumul de lucru pentru dezbaterea proiectului, Biroul Permanent al Camerei a aprobat prelungirea de trei ori a termenului de depunere a raportului, ultimul fiind 28 februarie 2006.

Proiectul a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor la 21 iunie 2006, fără să fie însoţit de raportul necesar, din cauza lipsei de cvotum în Comisii sesizate în fond.

Totuşi, actul a fost luat în discuţie opt zile mai târziu, la 29 iunie 2006, deputaţii hotărând ca proiectul să fie retrimis la Comisii.

Această decizie a fost susţinută chiar de liderul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor, Varujan Pambuccian. El a arătat că de câte ori este vorba despre legi-cadru, nu e bine să fie adoptat "un mod foarte pripit de a discuta legile respective în plen", în condiţiile în care discuţiile în comisii nu s-au epuizat.

"Este cazul acestui proiect de lege şi consider că atâta vreme cât există încă puncte în divergenţă asupra cărora se poate găsi o soluţie negociată, este mai bine să retrimitem proiectul în comisii, să găsim acea soluţie negociată, decât să încercăm să aplicăm, pur şi simplu ghilotina votului şi să rezolvăm problemele aşa", a fost de părere deputatul.

Aproape un an mai târziu, proiectul de Lege privind Statutul minorităţilor naţionale din România intră, din nou, în discuţia Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, respectiv la 12 martie 2007.

Cu această ocazie a izbucnit o dispută despre cvorum.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, a propus chiar ca şedinţele celor trei Comisii să fie filmate astfel încât cvorumul să poată fi verificat.

Cu toate acestea, timp de trei ani Statutul minorităţilor naţionale a fost lăsat "în adormire" în circuitul legislativ.

Actul a fost readus în discuţie, la începutul anului 2010, membrii coaliţiei de guvernare convenind ca actul normativ să fie, în sfârşit, adoptat de Parlament, într-un proces accelerat, până la sfârşitul actualei sesiuni parlamentare.

Recent, premierul Emil Boc, care a prezentat în plenul Camerei Deputaţilor, priorităţile legislative ale Guvernului, a menţionat printre acestea şi Legea minorităţilor naţionale. "Proiectul de lege care vizează statutul minorităţilor naţionale trebuie să fie adoptat în concordanţă cu recomandările Comisiei de la Veneţia, cu respectarea standardelor europene, şi, evident, a Constituţiei României", preciza premierul.

"Acest pas poate fi facut şi stă în capacitatea noastră, în Camera Deputaţilor ca şi Cameră decizională, să adopte în această sesiune parlamentară acest proiect extrem de important, de largă respiraţie democratică", a mai spus Emil Boc.

La rândul său, preşedintele UDMR, Marko Bela, a arătat că, potrivit înţelegerii din coaliţia de guvernare, Statutul minorităţilor naţionale ar trebui să fie adoptată în actuala sesiune parlamentară, urmând să se pornească de la varianta care a rezultat în urma dezbaterilor din comisiile sesizate în fond cu proiectul.

De asemenea, vicepreşedintele executiv al Uniunii, Laszlo Borbely, a declarat că, potrivit unei decizii luate în cadrul unei şedinţe a coaliţiei, liderii PDL, UDMR, al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale precum şi cel al independenţilor ar urma să stabilească, în cel mai scurt timp, un calendar de adoptare a acestei legi.
 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Statutul minorităţilor, proiect de lege controversat, aflat de cinci ani în Parlament.

Comentarii