Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoDe la inginer pe şantier la Revoluţie, Mircea Geoană devine la vârsta de 37 de ani ambasador în SUA, îl învinge în 2005 pe Ion Iliescu la şefia PSD, pe care o deţine şi astăzi, şi devine, pe rând, candidat-primar, candidat-premier şi candidat-preşedinte.
Biografia oficială a lui Mircea Geoană spune că acesta s-a născut în Bucureşti, pe 14 iulie 1958. Tatăl său, Ioan, a fost cadru miliar, în timp ce mama sa, Elena-Iuliana, a lucrat ca inginer la ITB.
"Mircea Geoană şi-a petrecut copilăria în cartierul Cişmigiu şi anii adolescenţei în cartierul Domenii din Bucureşti şi, în timpul vacanţelor şcolare, la bunicii din Mischii şi Craiova, judeţul Dolj", se arată în biografia publicată pe pagina oficială de internet.
Geoană este căsătorit, de 24 de ani, cu Mihaela, de profesie arhitect, având împreună doi copii, Ana-Maria de 14 ani şi Alexandru de 16 ani.
În 1982 a intrat la Liceul Sf.Sava din Bucureşti, apoi a absolvit cursurile Facultăţii de mecanică din Politehnica Bucureşti, iar în 1987 s-a înscris la Facultatea de Drept.
În 1992 a fost bursier Ecole Nationale d'Administration Paris, şi-a luat doctoratul în economie mondială la ASE, iar în 1994 a absolvit cursul despre instituţii democratice al NATO.
Profesional, Geoană şi-a început activitatea ca inginer constructor în domeniul energetic, fiind în perioada Revoluţiei adjunct şef de brigadă la Energomontaj Bucureşti.
În 1990 intră în corpul diplomaţilor şi ocupă în MAE poziţia de director al Direcţiei Afaceri Europene, în 1994 este numit director general pentru Asia, America Latină, Orientl Mijlociu şi Africa, iar în 1995 este numit director pentru Europa, America de Nord, Asia, America Latină, Orientul Mijlociu şi Africa.
Deţine, între 1993 şi 1995, funcţia de purtător de cuvânt al MAE.
În februarie 1996, la vârsta de 37 de ani, Mircea Geoană este numit ambasador extraordinar în SUA, iar în 2000 obţine rangul diplomatic de ambasador.
Cariera politică a lui Geoană se leagă de Guvernul Năstase, devenind membru al PSD în 2001.
Deţine funcţia de ministru de Externe şi din această poziţie candidează, în 2004, din partea PSD, la Primăria Generală a Capitalei, unde pierde în turul doi în faţa lui Traian Băsesu.
După alegerile prezidenţiale din 2004, câştigate de Traian Băsescu în faţa lui Adrian Năstase, Mircea Geoană este ales preşedinte al PSD la Congresul din aprilie 2005, având câştig de cauză în faţa lui Ion Iliescu.
Congresul extraordinar al PSD din decembrie 2006 îl reconfirmă ca preşedinte PSD, avându-l contracandidat pe Sorin Oprescu.
Congresul PSD din 2008 îl desemnează pe Mircea Geoană candidatul partidului la funcţia de prim-ministru, în timp ce Consiliul Naţional din mai 2009 îl desemnează candidatul partidului la funcţia de preşedinte.
La alegerile parlamentare din 2004 Geoană devine senator de Dolj şi preia funcţia de preşedinte al Comisiei de politică externă.
După alegerile parlamentare din 2008, intrarea PSD la guvernare alături de PDL îi oferă lui Geoană, senator ales în colegiul Dăbuleni, funcţia de preşedinte al Senatului.
Dacă, în 2005, cineva s-ar fi hazardat, prin unele cercuri, să-i dea viaţă lungă lui Mircea Geoană ca preşedinte al PSD, darămite să-l vadă, într-un viitor nebulos, candidat cu şanse serioase la Preşedinţie, ar fi fost privit cel puţin ciudat şi suspectat cel puţin de naivitate.
În 2009, mai timid, mai pe faţă, se pariază şi pe Mircea Geoană. Nu se poate spune că, în timp, Geoană n-ar fi gravitat sub o zodie norocoasă.
De exemplu, nu orice inginer ajunge, de la şantier şi planşeta de proiectare, ambasador în Statele Unite şi încă la o vârstă relativ tânără. După cum, nu orice ambasador, fie şi în Statele Unite, este obligatoriu ministru de Externe.
A fost o vreme, însă, când povestea frumoasă a dat în coşmar: eşecul de la Primăria Capitalei. Momentul în care aspirantul la Cotroceni s-a lovit cu nasul de pământul neprimitor al politicii băştinaşe. Şi, ca să alunge demonii acestei realităţi, împrejurările, binevoitorii şi voturile l-au făcut mai-mare peste PSD.
Nu orice candidat ghinionist la Primărie il detronează pe însuşi Ion Iliescu. Întremat de la frecuşuri şi elongaţii şi încrezător în steaua norocoasă ciclică, Mircea Geoană vrea să fie mai preşedinte decât este. După ce a făcut un stagiu de "numărul doi", să culeagă la primăvară ghiocei de pe pajiştea de la Cotroceni.
Şi pentru asta a luat ţara la picior, în strădania de a fi, în mentaluri, al tuturor. A făcut pe prim-ministrul, căci asta sugerează discursul său cam aseptic. A înghiţit în sec, călcându-şi pe ambiţii, susţinându-l pe întâiul neamţ al ţării, Iohannis. A încercat să se recicleze la capitolul umanitate. S-a străduit să fie natural. Şi a abordat inclusiv problema eternului feminin. Ba a scris si o carte. A pus totul la bătaie. Pentru că, acum, Geoană, supravieţuitorul, îşi joacă viitorul său politic.
Candidatul PSD la funcţia de şef al statului are, împreună cu soţia, un teren la Corbeanca, în Ilfov, şi un apartament în centrul Capitalei, pe strada Uruguay. Terenul, în suprafaţă de o mie de metri pătraţi, a fost cumpărat de soţia sa, Mihaela, în 2001, iar apartamentul, moştenit de aceasta de la "rudele de gradul I".
Cei doi deţin o maşină Volkswagen, cumpărată în 2001, şi au o colecţie de bijuterii, obiecte de artă şi de cult evaluată la circa 11.500 de euro. Împreună, soţii Geoană au nouă conturi bancare şi un depozit la un fond de investiţii, parte în România, parte în Statele Unite ale Americii, în care au aproximativ 200.000 de dolari şi aproape 90.000 de lei.
Mihaela Geoană este preşedintele unei fundaţii şi acţionar la o firmă de arhitectură, astfel că, în 2008, conform declaraţiei de avere a soţului ei, a obţinut din aceste două calităţi circa 83.000 de lei. Acestor bani li se adaugă venitul soţului, senator, care, în 2008, a câştigat aproximativ 73.500 de lei.
Candidatul social-democrat la Preşedinţie nu este acţionar în nicio firmă, singurele sale funcţii, cu toate neremunerate, fiind acelea de preşedinte al PSD, al Institutului Aspen România, preşedinte de onoare al Asociaţiei George C. Marshall. În plus, Geoană este membru al Asociaţiei foştilor elevi ENA şi al Clubului Harvard România-Moldova.
