Trei judecători ai Curţii Constituţionale afirmă că este neconstituţională Legea privitoare la raţionalizarea de cheltuieli publice, întrucât instituie munca forţată şi suplimentară, pentru că devine obligatorie şi gratuită, neputând fi retribuită şi nici compensată cu timp liber.

Decizia Curţii Constituţionale din 4 noiembrie, potrivit căreia Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional este constituţională, în măsura în care prevederile Capitolului IV din lege nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie, nu întruneşte toate cele nouă voturi ale judecătorilor constituţionali.

Trei judecători ai Curţii - Aspazia Cojocaru, Tudorel Toader şi Puskás Valentin Zoltán - au făcut opinie separată, arătând că reglementarea prevăzută ca o lege este în realitate o sumă de reglementări privind diverse domenii care nu au legătură între ele, sub niciun aspect, conţinând materii diferite, cum ar fi: autorităţi publice, salarizări bugetare, competenţe ale unor persoane juridice, reorganizarea acestora, pensii şi salarii, probleme de mediu înconjurător, societăţi comerciale, mediul de afaceri, mediul agricol şi activităţi agricole, încheind cu cap.IX - Dispoziţii finale, care în 13 articole, cu puncte şi subpuncte, modifică şi abrogă zeci de acte normative.

"De aceea, socotim că nu doar întregul pachet legislativ nu întruneşte condiţiile prevăzute de art.114 din Constituţie, ci chiar această reglementare nu poate constitui un proiect de lege unitar. Reglementarea este eterogenă şi confuză, iar înainte de a fi adoptată de Parlament nu îndeplinea condiţiile unui proiect de lege, prevăzut de art.114 din Constituţie, asupra căruia Guvernul să-şi poată asuma răspunderea.

În aceste condiţii, sesizarea trebuia admisă şi legea declarată neconstituţională, spun cei trei.

"2. Cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate a unor articole din lege, ne vom opri exemplificativ doar asupra unora dintre acestea. Astfel, art.3 prevede modurile de reorganizare a autorităţilor publice, agenţii guvernamentale, care duc la desfiinţarea unora şi înfiinţarea altora. Conform art.117 alin.(2) din Constituţie, Guvernul şi ministerele nu pot înfiinţa aceste persoane juridice de specialitate, în subordinea lor, decât cu avizul Curţii de Conturi.
Înfiinţarea unor astfel de organe, prevăzute în anexele nr.1 şi 2 la lege, presupune, după cum bine arată autorii sesizării, îndeplinirea de către Guvern a unei obligaţii de rezultat. Această obligaţie nu se poate realiza, în opinia noastră, decât obţinând în prealabil avizul Curţii de Conturi; în alte condiţii, reglementarea nu produce efecte juridice, încălcând, astfel, dispoziţiile art.117 alin.(2) din Constituţie. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr.16/2007, care a statuat că, în timp ce art.116 din Constituţie consacră principiile de organizare a autorităţilor administraţiei centrale de specialitate, regulile după care se înfiinţează astfel de entităţi sunt stabilite de prevederile art.117 alin.(2) din Constituţie", explică cei trei.

Potrivit art.11 din lege, munca suplimentară, nemaifiind retribuită, nici în cazul în care nu se poate compensa cu timp liber, devine obligatorie şi gratuită, textul fiind neconstituţional pentru că instituie munca forţată. Or, potrivit art.42 alin.(1) din Constituţie, munca forţată este interzisă.

Rezolvările date în prevederile cap.IV privind pensia şi salariul sunt, de asemenea, neconstituţionale, încălcând drepturi fundamentale prevăzute în Constituţie (art.47 şi, respectiv, art.41). Astfel, pensia este plătită în conformitate cu contribuţiile depuse de angajat pe durata cât şi-a desfăşurat activitatea (cel puţin 25 sau 30 de ani), din bugetul asigurărilor sociale de stat, şi nu de la bugetul anual de stat. Pensia este un drept fundamental, garantat în întregime, potrivit art.47, şi se datorează pentru munca trecută. Salariul constituie retribuţia angajatului pentru munca prezentă, datorată de către angajator, deci şi de către stat în această calitate, şi nu are nicio legătură cu pensia, care se acordă pentru o muncă efectuată în timp până la vârsta pensionării. Munca trecută care este plătită din bugetul asigurărilor sociale de stat nu vine în concurs cu munca prezentă pentru care salariatul primeşte o retribuţie lunară de la bugetul de stat, aflându-se în succesiune, şi nu în concurs.

Cumularea lor nu poate fi afectată sub nicio formă, pensia fiind un drept câştigat şi nicio reglementare legală nu-l poate înlătura.

Prin aceste reglementări se limitează şi dreptul la muncă, condiţionând continuarea raporturilor de muncă sau chiar dispunând încetarea forţată a acestora pornind de la un criteriu discriminatoriu, şi anume nivelul pensiei nete aflate în plată. Aceasta contravine principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor prevăzut de art.16 alin.(1) din Constituţie.

Nu se poate stabili ca o persoană care a contribuit mai mult la fondul de pensii să fie privată pe acest motiv de plata integrală a pensiei, în caz contrar fiind sancţionată cu desfacerea contractului de muncă, sancţiune ce s-ar adăuga celor prevăzute de Codul muncii.

Potrivit celor trei judecători, se încalcă, de asemenea, şi dispoziţiile art.44 din Constituţie, în ceea ce priveşte suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii. Potrivit jurisprudenţei CEDO, dreptul de creanţă este ocrotit în egală măsură ca şi dreptul de proprietate. Deşi Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia 375/2005 în sensul că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, acesta poate avea loc cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită.

"Constatăm că această reglementare nu se aplică tuturor cetăţenilor fără nicio discriminare şi nu are o raţiune licită", arată ei.

Nici măcar sub aspectul oportunităţii o astfel de reglementare nu-şi găseşte aplicarea, "întrucât motivarea că bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat sunt degrevate de cheltuieli suplimentare este o motivare neserioasă, dacă avem în vedere că numărul persoanelor aflate în această situaţie este foarte mic", mai arată judecătorii Aspazia Cojocaru, Tudorel Toader şi Puskás Valentin Zoltán.
 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Trei judecători ai CC susţin că Guvernul a instituit munca forţată şi suplimentară.

Comentarii