România ar fi riscat în lipsa acordului cu FMI un gol de finanţare externă de cel mult 16 miliarde de euro, care ar fi dus, cel mai probabil, la o criză a cursului de schimb, cu efecte negative asupra inflaţiei şi activelor financiare în lei ale populaţiei, susţine guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
"În cazul economiei româneşti, unele ajustări ar fi fost foarte dureroase fără asistenţă financiară externă. De exemplu, dacă riscul apariţiei gap-ului de finanţare s-ar fi materializat la nivelul maxim anticipat pentru anul 2009, atunci cel mai probabil presiunile de depreciere a leului ar fi rezultat într-o criză a cursului de schimb, cu efecte negative asupra inflaţiei şi implicit asupra activelor financiare ale populaţiei denominate în lei. Alte ajustări, cum ar fi diminuarea cheltuielilor publice, inclusiv a celor cu salariile, în condiţiile în care în timpul ciclului de intrări mari de capitaluri acestea ajunseseră la niveluri nesustenabile, ar fi purtat marca unei credibilităţi reduse. În acest context, acordurile cu UE şi cu FMI au furnizat două elemente esenţiale pentru economia românească: acoperirea deficitului de finanţare externă şi credibilitate", a spus Isărescu în dizertaţia rostită cu ocazia primirii titlului de membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania.
Potrivit guvernatorului BNR, calculele au arătat că pentru anul 2009 România ar fi putut avea un deficit de finanţare estimat între 7,5 şi 16 miliarde de euro, depinzând de sentimentul investitorilor străini şi de dorinţa lor de a reînnoi liniile de finanţare ale băncilor şi ale companiilor private.
"Acest sentiment negativ s-a reflectat în deprecierea leului în perioada octombrie 2008 – februarie 2009. În aceste condiţii, autorităţile au decis să promoveze politici care să asigure reduceri minime ale finanţărilor externe ale României", a adăugat Isărescu.
El notează că reducerea finanţării externe şi incertitudinea au tins să determine deprecieri nejustificate ale leului şi că provocările au fost cu atât mai mari cu cât, în pofida cumpărărilor
mari de valută efectuate în perioada 2005-2007, BNR a reuşit doar să atenueze aprecierea nesustenabilă a leului şi nu să o evite în totalitate.
"Mai mult, creditele în valută au avut o dinamică susţinută şi o eventuală depreciere rapidă şi excesivă a leului ar fi creat efecte negative în lanţ la nivelul sistemului bancar. În consecinţă, în acest context nou, politica băncii centrale privind intervenţiile pe piaţa valutară a fost ghidată de filozofia conform căreia o volatilitate înaltă a cursului de schimb este dăunătoare atât pentru obiectivul
privind inflaţia, cât şi pentru sănătatea sectorului real şi a celui financiar", a spus guvernatorul băncii centrale.
El precizează că intervenţiile valutare au avut în vedere, în primul rând, ca o depreciere excesivă a monedei naţionale să fie evitată, ca nivelul deprecierii şi pasul acesteia să fie corelate cu progresele înregistrate în ajustarea contului curent, în al doilea rând s-a urmărit calibrarea în funcţie de evoluţia rezervelor valutare şi, în al treilea rând, controlul lichidităţii pe piaţa monetară.
"Importul de credibilitate de la UE şi FMI a făcut ca unele finanţări private să nu se mai reducă sau să se reducă mai puţin. Pe aceste căi, măsurile incluse în acordurile menţionate au asigurat finanţarea economiei româneşti (...) Scăderea presiunilor de depreciere a leului şi, implicit, o diminuare ceteris paribus (celelalte condiţii rămân neschimbate - n.r.) a presiunilor inflaţioniste care apar prin intermediul canalului cursului de schimb, împreună cu eforturile de consolidare la nivel fiscal au permis băncii centrale să treacă la relaxarea prudentă a politicii monetare, ceea ce va atenua panta de scădere a PIB, fără amplificarea presiunilor inflaţioniste", a conchis Isărescu.
Grupurile-mamă ale principalelor nouă bănci cu capital străin au semnat, în luna august, scrisori bilaterale de angajament pentru menţinerea nivelului expunerii pe piaţa românească şi a ratei de solvabilitate a sucursalelor peste 10%, după ce în martie FMI obţinuse la Viena un acord global al acestora.
România a semnat în luna martie un acord cu FMI pe doi ani, pentru 12,95 miliarde euro, pachetul total de finanţare externă, de la Fond, Uniunea Europeană, BM şi BERD, urmând să ajungă la 19,95 miliarde euro.