Oficiul Român pentru Adopţii (ORA) a trimis spre aprobare Guvernului un memorandum privind redeschiderea adopţiilor internaţionale, această măsură putând fi luată doar în cazurile în care adopţia naţională a eşuat în rânduri repetate, se arată în documentul obţinut de MEDIAFAX.
Documentul iniţiat de ORA arată că pe parcursul celor patru ani de implementare a Legii 273/2004 privind regimul juriodic al adopţiei, s-a constatat că există în continuare câteva categorii de copii "greu adoptabili" pentru care cadrul normativ în vigoare nu permite identificarea unor soluţii de îngrijire adecvate cu caracter permanent.
"Este vorba despre copii mai mari de şase ani, copii aparţinând unor minorităţi etnice, copii cu probleme medicale grave sau cei care sunt mai mulţi de doi fraţi care nu pot fi reintegraţi în familie şi pentru care nu pot fi identificaţi adoptatori în România, astfel încât aceşti copii rămân în sistemul de protecţie specială până la împlinirea vârstei de 18 ani", se arată în documentul obţinut, joi, de agenţia MEDIAFAX
Decizia de redeschidere a adopţiei internaţionale vine după ce campaniile de promovare a adopţiei naţionale, strategiile judeţene de recrutare a potenţialilor părinţi adoptatori şi programele de specializare ale profesioniştilor din domeniu nu ar fi reuşit să determine schimbări majore în ceea ce priveşte disponibilitatea familiilor din România de a adopta şi copii din aceste categorii.
În acest context, una dintre soluţiile pentru asigurarea dreptului la o familie pentru copiii pentru care nu se poate identifica în plan naţional a familie adoptatoare ar putea fi reprezentată de lărgirea sferei persoanelor care au capacitatea de a adopta un copil din România, acest lucru urmând să se facă însă în strânsă corelaţie cu "crearea unui cadru riguros de derulare a adopţiilor internaţionale care să confere garanţii ferme de realizare a acestora numai în cazuri justificate de interesul superior al copilului şi sub controlul strict al instituţiilor de specialitate ale statului".
Pentru a evita crearea unor noi suspiciuni cu privire la derularea procedurilor de adopţie între ţări, precum şi pentru a asigura garanţii ferme de realizare a acestora numai în cazuri justificate de interesul superior al copilului, iniţiatorii documentului solicită ca în adopţiile internaţionale procedurile judiciare să fie exclusiv în competenţa instanţelor judecătoreşti iar cele administrative, de instrumentare a cazurilor, numai în competenţa ORA şi să fie aplicate doar copiilor pentru care nu s-a identificat o persoană/familie adoptatoare în România.
Decizia de deschidere a adopţiei internaţionale ar putea fi luată numai după realizarea unor demersuri succesive în acest sens, dacă este în interesul superior al acestora, iar realizarea demersurilor prealabile, de identificare a unei persoane/familii adoptatoare în România, se verifică şi trebuie atestată de către ORA.
Documentul mai prevede că identificarea persoanei sau familiei adoptatoare va fi realizată acordând prioritate rudelor copilului şi ţinând seama în mod corespunzător de necesitatea unei anumite continuităţi în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică.
În cazul în care adoptatorul sau familia adoptatoare nu este rudă a copilului, adopţia va putea fi realizată doar de către persoane care au domiciliul sau rezidenţa în state semnatare ale Convenţiei de la Haga.
Instanţa judecătorească ar putea încuviinţa adopţia numai dacă există garanţii că ORA va primi rapoarte cu privire la evoluţia copilului, cel puţin doi ani de la încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţile competente din statul de primire iar statul român, prin ORA ar trebui să încheie convenţii cu statele de primire prin care să se stabilească un mecanism de cooperare între cele două state semnatare în realizarea adopţilor internaţionale.
"Soluţia propusă mai poate fi argumentată atât prin faptul că în contextul legislaţiei actuale, cetăţenii români stabiliţi în alte ţări, cu excepţia rudelor copilului, nu pot adopta copii din România cât şi prin existenţa unor cazuri particulare, cu caracter de excepţie, care până în prezent nu au putut fi soluţionate deşi interesul copilului justifica necesitatea instrumentarii unei cereri de adopţie internaţională. De exemplu, situaţiile în care au rămas fraţi ai copilului adoptat în sistemul de protecţie din România, deşi copii se cunoşteau şi dezvoltaseră relaţii de ataşament, iar familiile străine şi-au exprimat intenţia de a-i adopta", se mai arată în documentul citat.
Iniţiatorii documentului afirmă că o astfel de măsură ar trebui luată având în vedere acordarea de şanse egale tuturor copiilor separaţi de familiile lor naturale, care nu pot fi reintegraţi şi nici nu sunt adoptaţi în România.