Numeroşi cetăţeni italieni îşi vând ilegal organele interne pe Internet din cauza crizei economice, transplanturile fiind făcute însă în ţări precum Bulgaria, România sau Israel, potrivit ediţiei de miercuri cotidianului La Repubblica, citată de Adnkronos International în pagina electronică.
Potrivit La Repubblica, numărul anunţurilor de acest gen pe Internet a crescut, fiind adăugate secţiuni speciale pentru a-i atrage pe cei care doresc să-şi vândă ficatul, rinichii sau măduva spinării.
Preţurile pentru organe variază între 50.000 şi 300.000 de euro, potrivit cotidianului italian. Sute de anunţuri au fost publicate recent în limba italiană de persoane care vor să-şi vândă organele, iar numărul acestora a crescut anul trecut odată cu începerea crizei economice.
Vânzarea de organe vitale este ilegală în Italia, astfel încât cumpărătorul şi vânzătorul se deplasează de obicei în Bulgaria, România sau în Israel pentru intervenţia chirurgicală, susţine cotidianul italian.
Anunţurile au devenit atât de răspândite astfel încât au adoptat un limbaj şi o tehnică de marketing comună. În acestea sunt incluse de obicei informaţiile persoanelor, însoţite de o poză a cărţii de identitate, de analize de sânge, date de contact, suma de bani cerută şi de scurte biografii. "Bună ziua, am postat anunţul ce acest site ca o ultimă variantă. Sunt tănăr, dar, din păcate, nu am găsit încă un loc de muncă decent şi mă confrunt cu o situaţie economică foarte dificilă şi, prin urmare, am decis să scap de ceva indispensabil şi sunt dispus să-mi vând o parte din ficat, un rinichi, măduva spinării sau orice este necesar pentru a face rost de bani să-mi ajut în continuare familia", se poate citi într-unul dintre anunţuri.
Potrivit cotidianului, un transplant de rinichi în Israel poate costa 20.000 de euro, în vreme ce în India preţul pieţei este de circa 638 de euro. Anual, sunt vânduţi peste 15.000 de rinichi şi 14.000 de ficaţi. Principalele ţări exportatoare de organe sunt Brazilia, Argentina, China, Columbia, Mexic, Turcia şi Afganistan, în vreme ce între ţările "importatoare" se numără Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Italia, Olanda şi Germania.