Istoricul dosarelor mineriadei 13 15 iunie 1990 incheiate prin incetarea urmaririi penale

Evenimentele de la mineriada 13-15 iunie 1990 au fost anchetate din 1997 de procurori miliari şi civili, sute de persoane fiind audiate ca martori şi alte câteva zeci, printre care mai mulţi oficiali, puse sub învinuire, dosarele fiind încheiate prin încetarea urmăririi penale în urma prescripţiei.

Procurorii Parchetului instanţei supreme au decis scoaterea de sub urmărire penală a fostul preşedinte Ion Iliescu în dosarul privind mineriada, din aceleaşi motive ca şi în cazul revoluţiei, unde fostul magistrat Dan Voinea, care a condus Secţia Parchetelor Militare, a comis o serie de nelegalităţi.

Au fost scoşi de sub urmărire penală Ion Iliescu, Virgil Măgureanu - fost şef al SRI, Mihai Chiţac - fost ministru de Interne, Victor Athanase Stănculescu - fost ministru al Apărării, precum şi alţi patru oficiali din perioada mineriadei.

De asemenea, procurorii au constatat intervenţia prescripţiei şi au decis încetarea urmăririi penale.

În rezoluţia din 17 iunie 2009 se arată că în 18 februarie 1997, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a înregistrat dosarul 315/P/1997, având ca obiect plângerea "Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991", împotriva mai multor persoane: Miron Cosma, Nicolae Cămărăşescu, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Corneliu Diamandescu, Mihai Chiţac, Traian Băsescu şi Ion Robu.

Prin ordonanţa 315/P/1997, din 23 mai 1997, Secţia de urmărire penală şi criminalistică a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Secţiei Parchetelor Militare, ca urmare a faptului că o parte dintre persoanele la care s-a făcut referire în plângere aveau calitatea de militari la momentul săvârşirii faptelor.

Apoi, la nivelul Secţiei Parchetelor Militare s-a constituit dosarul 160/P/1997, la care au mai fost conexate, în 22 octombrie 1999, un număr de 69 de dosare, declinate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

De asemenea, prin adresa din 22 octombrie 1997 au fost înaintate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti 46 de dosare, având ca obiect evenimentele desfăşurate în timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Peste aproape un an, în 16 septembrie 1998, au mai fost preluate 98 de dosare de la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, conexate iniţial sub numărul 140/P/1997 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, iar ulterior conexate la dosarul 160/P/1997.

Mai târziu, în 26 iunie 2000, Secţia Parchetelor Militare a preluat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti 748 de dosare privind tot evenimentele din 13-15 iunie 1990.

Aceste dosare aveau ca obiect cercetarea evenimentelor din data de 13 iunie 1990, anchetatorii identificând unii dintre manifestanţii care au săvârşit acte de distrugere sau care au tulburat liniştea publică.

În 27 august 1990, procurorii au dispus trimiterea în judecată a 29 de persoane, pentru ultraj contra bunelor moravuri şi distrugere.

De altfel, din 72 de dosare analizate în 18 iunie 1992 de către Procuratura Municipiului Bucureşti, în care s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată, s-a considerat că măsura arestării preventive a fost nelegală într-un număr de 59 de dosare, iar în 13 cazuri privarea de libertate a avut justificare probatorie.

Aceste dosare au fost preluate de Secţia Parchetelor Militare ca un demers necesar identificării persoanelor cercetate în cursul anilor 1990 şi 1991, pentru evenimentele din 13 iunie 1990 şi audierii acestora în calitate de părţi vătămate în dosarul 160/P/1997, lucru care de altfel s-a şi întâmplat.

O altă categorie de dosare dintre cele preluate conţin plângeri penale formulate de persoane fizice sau persoane juridice prin reprezentanţi legali, majoritatea îndreptate împotriva unor autori necunoscuţi, care au vizat distrugerile din perioada 14-15 iunie 1990, cu ocazia venirii minerilor în Bucureşti, prin pătrunderea fără drept în sediile unor instituţii şi unor partide politice. De asemenea, plângerile vizează şi săvârşirea unor infracţiuni de furt, tâlhărie, loviri şi alte violente.

Astfel, a fost trimişi în judecată, în dosare diferite, Nicolae Cămărăşeanu, Petre Danciu, mineri şi lucrător de poliţiei, Ion Nicolae şi Corneliu Dimitrescu. Procurorii au reţinut în cazul acestora că, în 14 iunie 1990, au pătruns în domiciliul lui Ion Raţiu, de unde au sustras mai multe bunuri şi suma de 100.000 de dolari.

Un alt rechizitoriu rezultat în urma cercetării mineriadelor este cel prin care a fost trimis în jduecată minerul Deneş Domokos, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor asupra lui Marian Teofan şi Dragoş Teofan.

În restul cauzelor, soluţiile dispuse au fost de scoatere de sub urmărire penală sau de neîncepere a urmăririi penale, fiind emise atât de către parchetele de pe lângă judecătoriile de sector, cât şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau parchetele militare.

De altfel, în 29 aprilie1994, la nivelul secţiilor de poliţie din Bucureşti se mai aflau în lucru 37 de dosare, privind săvârşirea de către autori necunoscuţi a infracţiunilor de distrugere şi furt calificat.

Majoritatea dosarelor au fost preluate de către procurorii militari în baza unor adrese, fără a exista ordonanţe de conexare. Mai mult, unele dintre dosarele preluate fuseseră deja soluţionate şi nu au fost de altfel infirmate soluţiile dispuse în acestea.

Prin rezoluţia din 16 septembrie 1998, dosarul 160/P/1997 a fost disjuns în patru noi cauze.

Astfel, primul dosar, 74/P/1998, înregistrat la data de 23 octombrie1998, se află în curs de instrumentare la Secţia Parchetelor Militare şi are ca obiect cercetarea împrejurărilor în care au fost omorâte prin împuşcare, în perioada 13-15 iunie 1990, Mitriţă Lepădatul, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghiţă şi Drumea Dragoş.

În acest dosar au fost trimişi în judecată, în 18 mai 2008, generalii în rezervă Mihai Chiţac şi Gheorghe Andriţa, precum şi coloneii Traian Ştefan Călin, Dumitru Costea şi Vasile Constantin, pentru instigare şi tentativă la ucidere.

Dosarul a fost restituit la procurori pentru completarea urmăririi penale, iar prin rechizitoriul din 27 iulie 2007 s-a dispus, din nou, trimiterea în judecată a lui Chiţac, Andriţa, Costea şi Constantin. Dosarul a fost din nou restituit procurorilor, în 23 iunie 2008, pentru refacerea urmăririi penale.

În acelaşi dosar, prin rezoluţia din 19 iunie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui Ion Iliescu.

Apoi, prin rezoluţia din 7 decembrie 2007 a procurorului general s-a dispus infirmarea rezoluţiei din 19 iulie 2007, prin care a fost începută urmărirea penală faţă de Ion Iliescu, şi continuarea ceretărilor de către procurori desemnaţi din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.

Prin rezoluţia 1122/P/2007 din 3 septembrie 2008 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu pentru omor calificat, omor deosebit de grav şi tentative la cele două infracţiuni, sub forma participaţiei improprii, întrucât faptele nu există.

De asemenea, dosarul 76/P/1998 a fost înregistrat la 23 octombrie1998 la Secţia Parchetelor Militare şi are ca obiect cercetarea împrejurărilor în care, deşi prezenţi în perioada 14-19 iunie 1990 la Bucureşti, minerii din Valea Jiului şi din alte bazine carbonifere au fost pontaţi în mod fictiv, situaţie în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual, uzul de fals, fiind conexat prin ordonanţa din 8 ianuarie 2001 la dosarul 75/P/1998.

Dosarul 77/P/1998, înregistrat la Secţia Parchetelor Militare în data de 23 octombrie 1998, având ca obiect prezumtiva moarte suspectă a 60 de persoane, care ar fi fost îngropate la Cimitirul "Străuleşti II", aspecte sesizate de "Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991", a fost conexat, prin ordonanţa din 8 ianuarie 2001, la dosarul 75/P/1998.

Mai târziu, prin ordonanţa din 23 iunie 2005, emisă în dosarul 75/P/1998, Secţia Parchetelor Militare a declinat competenţa în favoarea Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, ca urmare a unei plângeri a Mariei Necula, care a invocat încălcarea prevederilor legale cu ocazia arestării preventive efectuate de către procurorii Procuraturii Tribunalului Bucureşti a celor 72 de inculpaţi menţionaţi în cuprinsul rezoluţiei.

Anterior şi Asociaţia Victimelor Mineriadelor din 1990-1991, a făcut sesizări în acelaşi sens.

Ca urmare a acestei declinări, la nivelul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a fost înregistrat dosarul 751/P/2005, în care s-au efectuat cercetări faţă de procurorii Petre Buneci, Dinu Emil Dumitru, Alexandru Ţuculeanu, Horia Ghibănescu şi Valentin Leancă.

Prin rezoluţia din 31 mai 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Sintetizând, dosarul 75/P/1998 a fost instrumentat de Secţia Parchetelor Militare în forma finală conturată din 8 ianuarie 2001 până în 28 decembrie 2007, având trei obiective.

În primul rând, elucidarea împrejurărilor în care un număr cuprins între 60 şi 100 de persoane, a căror moarte ar fi fost violentă ca urmare a evenimentelor din 13-15 iunie 1990, ar fi fost îngropate la Cimitirul "Străuleşti II", fără a se fi efectuat cercetări la momentul survenirii decesului acestora.

Apoi, vizează împrejurările în care au fost întocmite, în mod fictiv, pontajele de prezenţă pentru perioada 14-19 iunie 1990, în ceea ce îi priveşte pe minerii care s-au deplasat din zonele carbonifere ale ţării în Bucureşti, în perioada respectivă. Este de menţionat că procurorii Secţiei Parchetelor Militare au efectuat cercetări în acest sens, ridicând documente şi făcând referiri tangenţiale şi în ceea ce priveşte prima şi cea de-a doua mineriadă din 29 ianuarie, respectiv 18-19 februarie 1990. Cu privire la evenimentele din 28-29 ianuarie şi 18-19 februarie 1990 există, de altfel, înregistrată şi o plângere a Asociaţiei 21 Decembrie 1989.

În al treilea rând, în acest dosar s-a urmărit elucidarea împrejurărilor în care s-au declanşat şi au avut loc evenimentele din 13-15 iunie 1990 în Bucureşti, contribuţia şi rolul unui număr de 27 de învinuiţi civili, printre care şi Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu, precum şi a unui număr de şapte persoane care erau militari la momentul desfăşurării evenimentelor, printre care Mihai Chiţac şi Corneliu Diamandescu.

Procurorii Secţiei Parchetelor Militare au reţinut că în urma evenimentelor au rezultat un număr de aproximativ 1.300 de persoane care au suferit vătămări şi în jur de 100 de persoane au decedat.

Conform ordonanţei de declinare din 28 decembrie 2007 a Secţiei Parchetelor Militare numărul 222/P/2007 "faţă de ofiţerii mai sus-menţionaţi, precum şi faţă de persoanele civile enumerate anterior, s-a dispus începerea urmăririi penale la datele consemnate în dreptul fiecăreia, ca urmare a faptului că, în exercitarea atribuţiilor funcţiilor pe care le-au îndeplinit, au determinat forţele militare ale Ministerului de Interne, armatei şi Serviciului Român de Informaţii, precum şi grupuri mari de persoane civile din bazinele carbonifere Valea Jiului, Gorj, Prahova, Bacău şi din centrele industriale Galaţi, Buzău, Călăraşi, Braşov, Constanţa, Alexandria, Slatina, Alba-Iulia etc., să intervină în forţă, pentru reprimarea demonstranţilor în Piaţa Universităţii, precum şi a opozanţilor politici".

Totodată, procurorii Secţiei Parchetelor Militare au mai reţinut că, în contextul acestor evenimente, învinuiţii au săvârşit infracţiuni contra păcii şi omenirii, având drept consecinţă, printre altele, încălcarea dreptului la viaţă şi la libertate pentru peste 1.000 de persoane, precum şi infracţiuni contra siguranţei statului.

Cercetarea în integralitate a învinuiţilor şi a împrejurărilor în care aceştia au acţionat a fost desfăşurată de către procurorii Secţiei Parchetelor Militare din iunie 2001 până în decembrie 2007, prilej cu care s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de un număr de 34 de învinuiţi.

În 19 decembrie 2007, dosarul cu acelaşi număr a fost disjuns, formându-se dosarul 222/P/2007, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale din 20 iunie 2007, prin care procurorii militari nu mai puteau cerceta civili. Acest dosar a fost trimis Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.

Dosarul se referea la 27 de învinuiţi care nu aveau calitatea de militari la momentul săvârşirii faptelor din timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, urmând ca Secţia Parchetelor Militare să continue cercetările faţă de cei şapte învinuiţi care aveau calitatea de militari.

Însă, prin rezoluţia 75/P/1998 din 27 februarie 2008, a Secţiei Parchetelor Militare, s-a infirmat rezoluţia de disjungere, astfel încât dosarul penal 75/P/1998 a fost, de asemenea, trimis Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.

Dosarul referitor la cei şapte învinuiţi militari din totalul celor 34, în dosarul 75/P/1998, a fost declinat, de asemenea, în 29 aprilie 2008.

În acest context, dosarul 75/P/1998, al Secţiei Parchetelor Militare, s-a reunit în integralitatea lui la nivelul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică sub numărul 175/P/2008, în data de 7 mai 2008.

Printr-o ordonanaţă din 26 mai 2008, Secţia de urmărire penală şi criminalistică a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea DIICOT, care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a 30 de persoane.

"Trebuie menţionat că o parte însemnată a documentelor inserate în cele 250 de volume ale dosarului sunt fotocopii, care nu sunt ştampilate şi contrasemnate pentru conformitate cu originalul. De asemenea, volumele sunt opisate fără a se urmări vreun criteriu cronologic, tematic sau de altă natură, existând nu numai introducerea aleatorie a documentelor dar şi existenţa unor documente străine cauzei (a se vedea în acest sens volumul 150, care cuprinde dosare de dispariţii intervenite ulterior evenimentelor din iunie 1990, dar şi un dosar având ca obiect un CIN a cărui cauză a morţii sunt traumatisme consecutive unui accident feroviar)", se arată în rezoluţia procurorilor.