Peste 5 milioane de ortodocşi şi greco-catolici din Transilvania sărbătoresc duminică Paştele

Slujbele religioase oficiate în bisericile celor două culte sunt destul de asemănătoare între ele, iar unele tradiţii şi obiceiuri populare au fost împrumutate de credincioşi.

Tradiţia populară spune că, în noaptea de sâmbătă spre duminică, credincioşii participă la Slujba de Înviere, după ce şi-au petrecut Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare în post, iar vineri s-au spovedit şi s-au împărtăşit. În satele din Transilvania, se mai păstrează tradiţia ca, înainte de a pleca la biserică, credincioşii să se spele pe faţă cu apă dintr-un vas în care s-a pus un ou roşu şi un ban.

După Slujba de Înviere, credincioşii se întorc acasă cu lumânări aprinse, aducând "lumina" în casele lor, iar la sate lumânarea este stinsă de grindă, după ce a fost afumat cu ea un semn al crucii, în unele zone cu lumânarea fiind afumate şi animalele, pentru a fi ferite de rău.

În judeţul Alba, se păstrează, în preajma Paştelui, mai multe obiceiuri, unele dintre ele fiind vechi de câteva sute de ani.

Unul dintre cele mai vechi obiceiuri, atestat etnografic în jurul anului 1750, se păstrează în zona Munţilor Apuseni, în localitatea Bistra, cea mai mare comună, ca întindere, din Europa.

Denumit "Toaca Paştilor" sau "Prăgşorul", obiceiul începea din Joia Mare, când feciorii satului mergeau în pădure, căutau un lemn de paltin cu rezonanţă şi făceau o toacă, pe care mai apoi o atârnau în curtea bisericii din localitate.

În prezent, obiceiul s-a modificat, astfel încât toaca este adusă din turla bisericii şi atârnată de un par, urmând ca apoi să fie bătută şi păzită de doisprezece tineri necăsătoriţi, numiţi crai. În Vinerea Mare, tinerii, după ce s-au spovedit şi s-au împărtăşit, instalează toaca în curtea bisericii şi încep organizarea pazei, amplasând şi nişte ţevi speciale "de puşcat" ( ţevile sunt arficii artizanale). Craii bat toaca şi "puşcă" din ţevi până luni dimineaţă, perioadă în care, dacă toaca este furată, vor trebui să o răscumpere de la hoţi şi vor trebui, totodată, să suporte organizarea balului din a doua zi de Paşte.

De asemenea, în noaptea de Înviere, "Mormântul Domnului" este păzit simbolic de crai, garda schimbându-se de mai multe ori în timpul nopţii.

Duminică seară, este ales, în curtea bisericii, primul crai, care, după tradiţie, este feciorul ce urmează să se căsătorească în acel an.

După trei nopţi în care au păzit toaca, luni, craii schimbă uniformele militare cu straie populare şi, însoţiţi de un taraf, cutreieră localitatea, din casă în casă, strigând "Hop, hop, hop, vivat", primesc bani şi ouă de la săteni şi invită fetele la balul "Prăgşorului". Ei aleg, totodată, şi "prima crăiasă".

Primul crai şi prima crăiasă vor participa la primul joc de la balul de "Prăgşor", iar petrecerea durează până în zori. Costurile pentru organizarea petrecerii sunt suportate de toţi sătenii care participă la bal, aceştia fiind invitaţi, în timpul jocului, să guste dintr-o ploscă în care este ţuică şi să pună o sumă de bani pe o batistă ţinută de colţuri de patru crai.

Primarul comunei Bistra, Traian Gligor, a declarat că se presupune că obiceiul a fost adus în zonă în jurul anului 1750, de către episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron, originar din Bistra. Edilul a spus că obiceiul se păstrează, în prezent, prin implicarea comună a celor două biserici, ortodoxă şi greco-catolică.

Obiceiuri inedite de Paşte se păstrează şi în Presaca Ampoiului (comuna Meteş), localitate aflată la aproximativ 30 de kilometri de Alba Iulia. Aici, în a doua zi de Paşte sunt organizate "pomeana copiilor", "fugăritul mirelui" şi "jucatul lopţii în bâtă".

Primarul comunei Meteş, Traian Ursaleş, a declarat că "pomeana copiilor" este un obicei unic în România, care începe în Duminica Floriilor, când femeile din sat duc făină la "prescurariţă" (o femeie din localitate care coace prescurile pentru biserică).

Potrivit edilului, prescurariţa face câteva sute de colaci, unii de dimensiuni mici, care vor fi folosiţi la "pomeana copiilor". În a doua zi de Paşte, după slujba religioasă, colăceii vor fi aşezaţi pe iarbă, în curtea bisericii, pe două rânduri, iar în interiorul lor femeile satului vor pune ouă roşii. Toţi copiii din sat se vor aşeza, ulterior, în dreptul colăceilor, primind "pomeana", sfinţită de preoţi.

Traian Ursaleş a explicat că sărbătoarea este interpretată din punct de vedere religios ca fiind o celebrare a cultului morţilor, pomana dată copiilor simbolizând o pomană dată în numele celor morţi şi al celor care nu au fost pomeniţi niciodată în biserică.

După terminarea slujbei religioase, urmează "fugăritul mirelui". Astfel, tânărul din sat care s-a căsătorit ultimul în anul anterior este fugărit de doi feciori necăsătoriţi, care îi dau un avans de câteva zeci de metri. Dacă este prins, mirele va trebui să-i cinstească pe ceilalţi tineri, în timp ce sătenii vor spune glume şi vor râde pe seama sa, iar dacă nu va fi prins, el va trebui cinstit de către urmăritori cu vin şi bucate.

Bătrânii satului povestesc că, în vechime, obiceiul se practica în ziua nunţii, când mirele era fugărit de către feciorii satului.

Un moment inedit din a doua zi de Paşte este însă "jucatul lopţii în bâtă", un sport local asemănător oinei. Băieţii satului formează echipe de câte cinci sau opt jucători, trasează terenul şi înfig doi ţăruşi în pământ - unul de la care se porneşte şi unul la care trebuie să se ajungă. Jucătorii trebuie să parcurgă distanţa dus-întors dintre cei doi ţăruşi fără să fie loviţi de "loptă", o minge realizată din cârpe legate la un loc. Jucătorii echipei adverse vor lovi lopta cu bâte, având dreptul la câte trei lovituri fiecare, iar fiecare jucător care îşi epuizează loviturile schimbă rolul cu cel pe care trebuia să-l lovească cu lopta. Echipa care îşi va epuiza prima loviturile va fi declarată învinsă.

"Statul la vase" este un alt obicei care are loc în ziua de Paşte, de această dată la Şugag, pe Valea Sebeşului. Obiceiul a fost "reînviat" în urmă cu un an, după aproape 20 de ani de când nu a mai fost organizat dar, potrivit etnografilor, este foarte vechi. Tradiţia spune că toţi tinerii căsătoriţi de la Paştele trecut şi până la cel prezent se îmbracă în haine de nuntă şi stau la mese în curtea bisericii din localitate. Tinerele familii primesc, din partea rudelor, a prietenilor şi a consătenilor, vase pentru gospodărie, ca dar de nuntă.

În vechime, obiceiul presupunea ca tinerii să primească vase de lut, însă în prezent cadourile constau în vase de sticlă, porţelan sau inox necesare în gospodărie.

Tot pe Valea Sebeşului, localnicii din Purcăreţ (comuna Pianu) mănâncă, duminică, după ce iau Sfintele Paşti, carne de porumbel pentru a fi uşori ca această pasăre. În prezent, doar unii dintre localnici mai păstrează această tradiţie şi mănâncă pasăre "pentru a fi uşori".

În Alba, se păstrează şi unele superstiţii populare. La Doştat, localnicii spun că nu este voie ca oamenii să doarmă în ziua de Paşte, iar unii săteni din Almaşu Mare păstrează un vechi obicei potrivit căruia dacă mânâncă un ou roşu cu tot cu coajă vor fi sănătoşi şi feriţi de rele tot anul.

Un alt obicei de Paşte se păstrează de aproape 70 de ani, la Vinerea, localitate aparţinătoare oraşului Cugir.

Preotul ortodox din Vinerea, Mircea Moşneag, a declarat că tradiţia a fost iniţiată de fostul preot al satului, Ioan Sabău, şi presupune ca toată cheltuiala pentru pregătirea Sfintelor Paşti să fie suportată de localnicii care au împlinit sau împlinesc vârsta de 60 de ani în anul respectiv.

Aceştia sunt denumiţi "păşteni" şi oferă vinul, cumpără lumânări, pâine şi toate acestea sunt duse la casa unuia dintre ei. În Joia Mare, este organizată o procesiune religioasă la care participă sătenii şi preotul, care merg la casa păşteanului, unde se oficiază o slujbă şi se ia pâinea, vinul şi lumânările, puse în desagi, ducându-se la biserică pentru a se folosi la Slujba de Înviere.

Şi în localitatea Oarda, aparţinând de Alba Iulia, se păstrează, în ziua de Paşte, un obicei popular. Localnicii, tineri şi bătrâni, se întâlnesc în centrul satului, unde cântă împreună "Hristos a Înviat", ciocnesc ouă roşii şi încep o petrece populară. Cete de localnici îmbrăcaţi în haine populare, însoţiţi de un taraf, merg din casă în casă, unde sunt primiţi cu bucate tradiţionale şi ouă roşii, ei invitându-şi consătenii la o horă ţărănească, organizată la sfârşitul zilei.

Un alt obicei care se păstrează în Alba, atât la credincioşii ortodocşi, cât şi la cei romano-catolici, reformaţi sau greco-catolici este "stropitul" sau "udatul".

Etnografii susţin că obiceiul stropitului de Paşte a fost adus în Transilvania în perioada Evului Mediu de către saşi, fiind preluat în toate zonele locuite de germani şi mai apoi în comunităţile maghiare şi româneşti.

Potrivit tradiţiei, în doua zi de Paşte băieţii stropesc, cu parfum, toate fetele. Tinerii formează grupuri în funcţie de prietenii şi merg la "stropit", primind în schimb de la gazde cozonac, prăjituri, ouă roşii şi vin. În mediul rural se păstrează, încă, obiceiul ca băieţii să întrebe părinţii fetelor dacă primesc cu udatul spunând următorul vers: "Am fost într-o pădure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea sa se ofilească. Îmi daţi voie să o stropesc?".

Stropitul fetelor se făcea, în vechime, cu apă, însă, din secolul al XIX-lea, obiceiul s-a modificat, astfel încât băieţii folosesc sticluţe cu parfum.

În acest an, Biserica Romano-Catolică a sărbătorit Paştele în 12 aprilie, în timp ce Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică sărbătoresc Învierea Domnului în 19 aprilie.