Marian Sârbu a fost, spre exemplu, unul din artizanii aşa-numitului "pact de neagresiune" încheiat între PSD - aflat la guvernare - şi CNSLR-Frăţia, una din cele patru mari confederaţii sindicale româneşti, în perioada 2000-2004.
Marian Sârbu are 50 de ani, s-a născut în comuna călărăşeană Budeşti, este căsătorit şi are un copil.
În 1990, Marian Sârbu a fost lider de sindicat în Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR), devenită ulterior CNSLR-Frăţia. Între 1990 şi 1992 a fost preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Libere din Industria Lemnului, pentru ca din 1992 până în 1994 să deţină funcţia de vicepreşedinte al CNSLR - Frăţia.
În 1994, Sârbu a renunţat la activitatea sindicală, intrând în politică. A fost membru în Biroul Executiv al Partidului Democraţiei Sociale din România (PDSR) timp de doi ani, după care, între 1996 şi 2000 a fost şeful Departamentului de Politică Socială din formaţiunea de stânga. Din 2000 a revenit la calitatea de membru în Biroul Executiv al PDSR, devenit PSD în 2001. Din 2004 activează ca membru al Biroului Coordonator al partidului.
Sârbu a deţinut şi o serie de funcţii în aparatul de stat, fiind de mai multe ori ales parlamentar şi având chiar şi perioade de ministeriat.
A fost, până în 1996, secretar de Stat în Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, devenind pentru prima oară deputat în urma alegerilor câştigate în 1996 de Cnvenţia Democrată din România.
Şi-a păstrat mandatul de deputat şi după alegerile din anul 2000, însă a devenit ministru, ocupână fotoliul ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale până în 2003 şi pe cel de ministru delegat pentru Relaţia cu Partenerii Sociali între 2003 şi 2004.
A rămas deputat şi în legislatura 2004-2008, conducând departamentul de muncă al guvernului din umbră al PSD.
În urma scrutinului uninominal din 30 noiembrie 2008, Marian Sârbu a mai câştigat un mandat, el urmând să rămână deputat încă patru ani.