Activitatea deputaţilor în legislatura 2004-2008, între absenteism şi dispute politice

La începutul legislaturii, deputaţii au fost preocupaţi nu atât de aprobarea de legi, ci de modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor pentru înlocuirea lui Adrian Năstase din funcţia de preşedinte al Camerei. A fost nevoie de un an şi jumătate de zbuciumări şi de încercări repetate din partea alianţei D.A. (PNL-PD) pentru ca Năstase să fie schimbat din funcţie (16 martie 2006), iar postul de preşedinte al Camerei să fie ocupat de liberalul Bogdan Olteanu.

Năstase s-a confruntat şi cu dosare la DNA, Camera Deputaţilor fiind solicitată, la un moment dat, să se pronunţe asupra unor cereri ale Ministrului Justiţiei sau ale Parchetului fie de încuviinţare a percheziţionării locuinţei acestuia, fie de începere a urmăririi penale.

Plenul Camerei Deputaţilor a respins aceste cereri, la fel procedând şi în cazul lui Miron Mitrea (PSD), intrat şi el în vizorul justiţiei.

În primele trei sesiuni parlamentare, social-democraţii au folosit din plin arma moţiunilor simple, depunând la Camera Deputaţilor nu mai puţin de şapte moţiuni, prin care au şicanat Guvernul şi au vrut să speculeze nemulţumirile populaţiei legate de nivelul de trai sau de epidemia de rujeolă.

Marele câştig al acelei perioade, pentru activitatea deputaţilor, a fost introducerea votului electronic în sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor, lucru care a dus, însă, la o nouă temă de gâlcevă pentru aleşii neamului referitoare la rătăcirea cartelelor sau votarea la mai multe cartele electronice. Între declaraţii politice şi zvârcoliri pe scena politică, deputaţii au găsit timp să adopte legi de înfiinţare a DNA, a Agenţiei Naţionale de Integritate sau legi necesare pentru armonizarea cu legislaţia europeană, vitale pentru aderarea României la UE.

Schimbarea sistemului electoral prin introducerea votului uninominal a captat atenţia parlamentarilor timp de mai multe sesiuni parlamentare. După ce au înfiinţat comisii care să descifreze tainele acestui nou sistem si după discuţii interminabile pe această temă, parlamentarii au adoptat pe final de legislatură o variantă a legii pe care toţi au numit-o ca fiind un compromis. Tot după dezbateri lungi, deputaţii au reuşit să voteze o lege pentru despăgubirea persoanelor care au depus la CEC bani pentru achiziţionarea automobilelor Dacia, o alta pentru declararea de utilitate publică a terenurilor din Parcul Bordei, Statutul funcţionarilor publici.

Modificarea Legii 112 privind casele naţionalizate, mai multe ordonanţe, cum ar fi cea referitoare la privatizarea CEC, modificarea legii Loteriei Române au făcut obiectul dezbaterii şi aprobării Camerei Deputaţilor, aşa cum au fost finalizate şi legi insolite, cum ar fi legea play-back sau legea calului. Deputaţii au considerat necesar să reglementeze şi situaţia nunţilor care se desfăşurau în corturi, pe străzile dintre blocuri, interzicând astfel de petreceri, dar şi să acorde zi liberă de Sfânta Maria sau de Rusalii.

Legea privind Statutul deputaţilor şi senatorilor a fost de multe ori în vizorul aleşilor, care au votat fără să clipească acordarea de facilităţi, ca pensia de serviciu si paşapoarte pentru membrii familiei, atrăgând nemulţumirea opinei publice.

În a doua jumătate a legislaturii, pe fondul ruperii Alianţei D.A. şi al ieşirii PD de la guvernare, care a dus la reconfigurarea majorităţii parlamentare, opoziţia a reuşit să treacă trei moţiuni, plenul Camerei Deputaţilor adoptând, pe rând, moţiunile "Patru milioane de lei pentru fiecare hectar", în 2007, "Anulaţi taxa de primă înmatriculare" şi "Dreapta un eşec pentru educaţie", în 2008. Acest succes al opoziţiei a rămas, însă, fără finalitate, reprezentanţii PNL şi Guvernul Tăriceanu nedând curs cererilor formulate în moţiuni.

Tema taxei auto a fost, de asemenea, în atenţia deputaţilor, care au organizat dezbateri publice la care au fost prezenţi şi specialişti în domeniu. Nu a avut, însă, niciun efect.

În cei patru ani de activitate, Camera Deputaţilor a înregistrat unele eşecuri legislative şi de imagine, nereuşind să finalizeze mai multe proiecte de lege importante. Mari dezbateri au fost generate de modificarea Codului penal, proiectele legii siguranţei naţionale, proiectul legii lustraţiei şi cel referitor la Statutul minorităţilor naţionale, dezbateri care s-au transformat într-un balon de săpun pentru că, până la finalul legislaturii, parlamentarii nu au reuşit să adopte aceste proiecte.

La deteriorarea imaginii Parlamentului a contribuit şi apariţia în presă a unei liste cu mai mulţi deputaţi care încasau bani de la Camera Deputaţilor pentru a-şi plăti cazarea, deşi aceştia deţineau case sau chiar blocuri de locuinţe în Bucureşti. La aceasta se adaugă şi nenumărate suspendări ale şedinţelor din cauza lipsei deputaţilor de la lucrări. În aceste cazuri, amenintările din partea conducerii Camerei Deputaţilor privind tăierea indemnizaţiilor de şedinţă nu au avut niciun rezultat. Parlamentarii şi-au luat liber, în afara vacanţelor, mai bine de o lună înainte de fiecare scrutin electoral, atât cu ocazia alegerilor europarlamentare, cât şi la cele parlamentare. În plus, în ultima sesiune parlamentară, programul de lucru al deputaţilor a fost restrâns la doar două zile de plen pe săptămână.

Activitatea parlamentară a fost grevată de multe ori şi de discuţii interminabile pe marginea unor legi care ar fi putut constitui un mijloc de răfuială politică.

Este cazul modificării legii referendumului care prevedea decalarea datei alegerilor de cea a referendumului, deputaţii PNL, susţinuţi de cei ai PSD, PRM şi PC, încercând, printr-o strategie legislativă, să limiteze posibilităţile de acţiune ale şefului statului.

Tot preşedintele Traian Băsescu a fost în centrul activităţii din Parlament atunci când 322 de deputaţi şi senatori au decis, în aprilie 2007, suspendarea sa din funcţie. A fost pentru prima dată în istoria Parlamentului României când aleşii neamului au luat o asemenea hotărâre. Această decizie a dus, apoi, la organizarea unui referendum prin care s-a hotărât ca Băsescu să-şi continue mandatul de şef al statului.

Legislatura trecută a făcut şi victime de răsunet, cum este cazul Monei Muscă, deputat PNL, susţinătoarea insistentă a unei legi a lustraţiei, care şi-a dat demisia din Parlament, după ce CNSAS i-a dat verdict de colaborare cu Securitatea. Cu puţin timp înainte de încheierea legislaturii, un alt deputat, Miron Mitrea, a decis să-şi dea demisia din Parlament pentru a lăsa justiţia să se pronunţe în dosarele care i-au fost întocmite.

Sfârşitul legislaturii a fost marcat de multă campanie electorală, lucru care s-a văzut în Camera Deputaţilor prin absenţa parlamentarilor de la lucrări sau prin adoptarea, pe picior, a mai multor legi populiste care prevedeau majorări salariale, de pensii, acordări de facilităţi pentru diferite categorii sociale. Cele mai cunoscute sunt legile de majorare a pensiilor pentru grupele I şi II de muncă, creşterea cu 50% a salariilor profesorilor şi mărirea indemnizaţiei de creştere a copilului.

După o muncă parlamentară de patru ani, 90% dintre deputaţi au decis să candideze pentru un nou mandat, însă doar jumătate dintre ei au fost realeşi la scrutinul din noiembrie 2008. Probabil din cauza imaginii pe care şi-au creat-o, a prestaţiei pe care au avut-o în această funcţie şi...graţie noului sistem electoral - votul uninominal.