Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoRaportul Comisiei Europene publicat marţi arată că muncitorii din ţările care au aderat la UE în 2004 au avut un impact pozitiv asupra economiilor statelor membre şi nu au dus la tulburări grave pe piaţa muncii din aceste ţări.
Muncitorii din UE-8 (cele 10 state care au aderat la UE în 2004, cu exepţia Maltei şi Ciprului), precum şi cei din România şi Bulgaria au adus o contribuţie semnificativă la creşeterea economică susţinută, fără a provoca strămutări semnificative sau reduceri ale salariilor angajaţilor locali.
Muncitorii din România, Bulgaria şi UE-8 au ajutat creşterea economică în ultimii ani prin combaterea deficitului de forţă de muncă, fără a avea cerinţe importante asupra ţărilor-gazdă.
În plus, atât pentru UE ca întreg, cât şi pentru statele individuale circulaţia muncitorilor a fost limitată comparativ cu dimensiunea pieţei muncii şi cu afluxul de angajaţi din state care nu fac parte din blocul comunitar.
"Dreptul de a munci în altă ţară este o libertate fundamentală pentru cetăţenii din UE. Muncitorii mobili se mută unde sunt posturi disponibile, iar economia beneficiază de pe urma acestui lucru", a declarat Vladimir Spidla, comisarul european pentru Muncă, Afaceri Sociale şi Egalitate de Şanse.
"Le cer statelor membre să evalueze dacă restricţiile temporare asupra liberei circulaţii sunt în continuare necesare, având în vedere dovezile prezentate în raportul de astăzi", a adăugat Spidla. "Eliminarea restricţiilor acum nu numai că ar fi justificată din punct de vedere economic, dar ar ajuta la reducerea problemelor cum sunt munca nedeclarată sau falşii liber-profesionişti", a mai spus el.
Statisticile statelor membre privind populaţia şi forţa de muncă arată că rata medie a cetăţenilor din ţările care au aderat în 2004 şi care trăiesc în statele "vechi membre" UE a crescut de la 0,2 la sută în 2003, la 0,5 la sută până la sfârşitul lui 2007. În aceeaşi perioadă, rata românilor şi bulgarilor care trăiesc în cele 15 state "vechi membre" UE a crescut de la 0,2 procente la 0,5.
Majoritatea muncitorilor din ţările care au aderat în 2004 - în mare parte din Polonia, Lituania şi Slovacia - au emigrat în Irlanda şi Marea Britanie, în timp ce Spania şi Italia au fost principalele destinaţii ale românilor. Cu excepţia Irlandei, fluxurile de muncitori din noile state membre către cele vechi au fost depăşite semnificativ de imigraţia cetăţenilor extracomunitari.
De asemenea, datele arată că numeroşi muncitori mobili din UE merg în alt stat pentru o anumită perioadă şi nu intenţionează să rămână permanent acolo.
În condiţiile actualei situaţii economice, este posibil ca un declin al cererii de forţă de muncă să reducă fluxul muncitorilor în cadrul UE. Încetinirea ritumului economic din unele ţări a dus deja la o reducere substanţială a sosirii de imigranţi, în paralel cu cu o creştere a revenirii acestora în ţările lor.
Acesta este un semn că mobilitatea pieţei muncii se autoreglementează şi oferă flexibilitate în ambele sensuri: muncitorii merg acolo unde este cerere şi mulţi pleacă atunci când condiţiile de muncă devin mai puţin favorabile.
Cincisprezece state UE au introdus în ianuarie 2007 restricţii asupra accesului muncitorilor români şi bulgari (cu excepţia Finlandei, Suediei, Cehiei, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Sloveniei şi Slovaciei). În schimb, România şi Bulgaria nu au impus restricţii reciproce asupra cetăţenilor acestor state.
Statele comunitare au termen până la 31 decembrie 2008 să anunţe CE dacă doresc menţinerea restricţiilor. Dacă un stat nu comunică nici o decizie privind restricţiile până la acea dată, intră în vigoare legea comunitară, care prevede că nu sunt aplicate restricţii.
Dacă o ţară doreşte menţinerea restricţiilor, acestea se vor aplica în perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2011. Ulterior, ele pot fi reînnoite pentru o ultimă perioadă de doi ani, dar numai dacă sunt dovezi că fluxurile de muncitori au afectat serios sau ameninţă să afecteze piaţa muncii din statul respectiv.
