Statele din zona euro, dispuse să garanteze operaţiunile de finanţare a băncilor

Potrivit textului, statele ar putea interveni în mai multe moduri pentru a susţine creşterea fondurilor băncilor, furnizându-le garanţii, asigurări sau "dispoziţii similare".

Documentul prevede că guvernele vor putea înlocui activele de calitate slabă cu obligaţiuni de stat.

Acest dispozitiv va putea funcţiona până la 31 decembrie 2009, potrivit proiectului.

Şefii de stat şi de guvern din cele 15 state din zona euro au început duminică, la ora 15.00 GMT (18.00 ora României), un summit de criză destinat adoptării unor măsuri decisive în faţa crizei financiare.

Acest proiect de declaraţie reiterează angajamentul ţărilor europene de a împiedica orice faliment al vreunei bănci, care ar putea reprezenta un risc pentru întregul sistem financiar.

"Guvernele rămân angajate în evitarea falimentului oricărei instituţii de importanţă sistemică, prin mijloacele adecvate, inclusiv recapitalizări", precizează proiectul.

"Astfel, vom fi atenţi la interesele contribuabililor şi ne vom asigura că acţionarii şi conducerea actuale vor suporta consecinţele corespunzătoare ale acestei intervenţii", adaugă textul.

Această declaraţie evocă, de asemenea, normele contabile la care sunt supuse băncile. Acestea vor trebui relaxate, astfel încât să permită o valorizare mai puţin penalizantă a activelor bancare în bilanţuri.

"Aştept un plan ambiţios, coordonat, care să aducă soluţii", a declarat şeful statului francez, Nicolas Sarkozy, a cărui ţară deţine preşedinţia semestrială a UE, cu puţin timp înainte de începerea reuniunii.

"Această reuniune are drept scop să decidă o acţiune coordonată comună pentru zona euro, pentru ca în zilele următoare fiecare ţară să poată pună în aplicare măsurile care stabilizează pieţele financiare şi care nu fac discriminări (între ţări - n. red.)", a declarat la rândul său cancelarul german Angela Merkel.

Această declaraţie comună urmăreşte să coordoneze planurile naţionale, inspirate de propunerile premierului britanic Gordon Brown, care presupun naţionalizarea parţială a băncilor însoţită de garantarea de către state a împrumuturilor interbancare.

Blocajul acestei pieţi interbancare este de fapt centrul problemei.

De teama falimentului, băncile nu se mai împrumută între ele. Cele care nu găsesc fondurile necesare pentru a-şi echilibra conturile pot intra rapid în dificultate, aşa cum s-a întâmplat cu mai multe instituţii europene.

Băncile sunt, de asemenea, reticente în a acorda credite întreprinderilor şi persoanelor fizice, ameninţând întregul sistem economic şi financiar.