"În urma votului din 30 septembrie 2008 al Camerei Deputaţilor privind scutirea de accize pentru ţuică şi rachiuri naturale, s-a constatat cu stupoare că se încalcă flagrant Directiva 92/83/CEE a Consiliului Uniunii Europene, care prevede la Secţiunea V art.22 punctul 1 alineatul 2, că «accizele reduse nu se stabilesc la mai mult de 50 % sub acciza naţională standard. Cota redusă în accepţiunea art.22, va fi aplicată la cel mult 30 lt de alcool din fructe, anual», pe gospodărie de pomicultor, destinaţi exclusiv consumului lor personal", se arată într-un comunicat al Garant.
Organizaţia patronală mai susţine că a identificat aproximativ 30.000 de cazane de ţuică, dintre care 99% funcţionează fără autorizaţie.
"În concluzie, Parlamentul României pe lângă faptul că încalcă Directiva Europeană şi acordul României cu Uniunea Europeană, nu a făcut altceva decât să legifereze evaziunea fiscală şi să creeze o piaţă neagră cu efecte dezastruoase şi incontrolabile. În acest fel, România riscă să primească «stegulet roşu» pe Capitolul IX privind Politicile fiscale", se mai spune în comunicat.
Deputaţii au adoptat, marţi, o propunere legislativă de modificare a Codului Fiscal în sensul scutirii de la plata accizelor a producţiei de cel mult 250 de litri de ţuică şi rachiu pe an, destinată consumului propriu în gospodăriile individuale.
Actul normativ a fost adoptat în unanimitate, fiind votat de 210 deputaţi. Camera Deputaţilor este forul decizional.
Proiectul de lege modifică Legea Codului Fiscal, în sensul exceptării de la plata accizelor a producţiei de ţuică şi rachiu de fructe destinată consumului propriu în gospodăriile individuale.
Potrivit unui amendament la Comisia pentru buget - finanţe, "ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 250 de litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală pe an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, se exceptează de la plata accizelor".
În plus, legea abrogă alineatul 4 al articolului 234 care reglementa competenţa autorităţii fiscale de a verifica probele de producţie, timpii de fabricaţie şi randamentul pentru fecare tip de materie primă, apreciindu-se că această sarcină este imposibil de îndeplinit.