Un român, primul caz documentat de TBC cu rezistenţă extinsă la medicamente diagnosticat în Austria

Potrivit site-ului Centrului pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile, în mai 2006, un bărbat în vârstă de 45 de ani de origine română s-a prezentat la un centru de pneumologie din Viena, acuzând oboseală şi scădere ponderală.

Pacientul era afebril (37,5 grade Celsius), cu saturaţia în oxigen de 91,3 la sută, fără hemoptizie (fără să elimine sânge) sau transpiraţii nocturne, dar prezentând tuse cu expectoraţie abundentă.

El le-a spus medicilor austrieci că a fost diagnosticat pentru prima dată cu tuberculoză în România în 2002, dar nu a urmat integral tratamentul prescris de doctori,.

Din anul 2003, când se afla încă sub tratament, antibiograma a demonstrat rezistenta la prima linie de tratament antituberculos. Nu existau informaţii suplimentare despre tratamentul urmat cu ocazia acestui prim episod de tuberculoză mutirezistentă la tratament (MDR-TB).

În anul 2007, pentru că nu a observat nicio schimbare importantă în starea sa de sănătate, pacientul a călatorit în Suedia pentru a continua tratamentul. Antibiograma pe baza sputei recoltate a demonstrat rezistenţa la cinci medicamente (izoniazidă, rifampicină, pirazinamidă, amikacină, ofloxacin) şi sensibilitate la alte patru produse (etambutol, linezolid, moxifloxacin şi acid fusidic).

Pacientul a fost externat după şapte luni de tratament (pe baza antibiogramei), timp în care starea de sănătate şi analizele s-au îmbunătăţit.

După revenirea în oraşul natal, pacientul nu şi-a putut procura toate medicamentele prescrise şi starea lui de sănatate s-a deteriorat din nou. El a plecat cu trenul până în Austria pentru a urma un nou tratament.

La examenul clinic şi de laborator, radiografia pulmonară a arătat un volum redus al plămânului stâng cu infiltrate alveolare şi leziuni cavitare, dar şi alte modificări ale analizelor de sânge.

În 18 iulie 2008, antibiograma a demonstrat rezistenţă in vitro faţă de nouă medicamente, precum şi sensibilitate faţă de alte patru produse (streptomicina, etambutol, acid para-aminosalicilic şi linezolid). Prin urmare, terapia cu Capreomicin a fost oprită şi s-au adăugat schemei de tratament streptomicina şi acidul para-aminosalicilic.

"În prezent, pacientul este izolat într-un centru de pneumoftiziologie din Viena, iar medicii nu au informaţii despre depistarea contacţilor acestui pacient", potrivit site-ului Centrului pentru Prevenirea Bolilor Transmisibile.

Deşi acesta este primul raport publicat despre un caz de tuberculoză cu chimiorezistenţă extinsă (XDR-TB) din Austria, nu este exclusă posibilitatea să fi existat şi alte cazuri sau ca alte persoane cu astfel de afecţiune să fi tranzitat ţara.

Acest raport subliniază probleme de sănătate publică referitoare la cazurile de tuberculoză din lume, precum cronicizarea bolii, asocierea ei cu resurse scăzute, deplasarea pacienţilor cu tuberculoză şi rolul tratamentului incorect în apariţia rezistenţei la medicamente.

Până în luna iunie 2008, 18 ţări din Uniunea Europeană şi Europa de Vest, inclusiv Romania, plus încă şase state din fosta Uniune Sovietică, au raportat oficial cazuri de tuberculoză cu chimiorezistenţă extinsă (XDR-TB). Patru dintre aceste ţări (Cehia, Germania, Italia si Slovenia) au graniţe cu Austria.

O mare parte din cazurile de tuberculoză cu chimiorezistenţă extinsă din Europa au fost raportate în ţări din fosta Uniune Sovietică.

Vorbind despre bolnavul izolat la Viena, autorităţile europene fac referire la România ca fiind o "ţară cu resurse limitate, la graniţa de est a Uniunii Europene", iar cazul demonstrează că tuberculoza cu chimiorezistenţă extinsă nu este stopată de graniţele dintre state, recent fiind descrisă o epidemie de tuberculoză multirezistentă printre refugiaţii HIV-seronegativi din Austria.

Dovezile existente arată că cele mai multe cazuri de tuberculoză cu chimiorezistenţă extinsă apar prin managementul incorect al cazurilor.

Aderenţa scăzută la tratament, prescrierea incorectă a medicamentelor, furnizarea de medicamente neregulat şi calitatea scăzută a acestora sunt principalele motive pentru apariţia rezistenţei la tratament. Odată apărută chimiorezistenţa extinsă, perspectiva unui tratament de succes este destul de sumbră, mai spun specialiştii.