Vosganian: Creşterea economică rapidă va evita tensiunile sociale şi va creşte nivelul de trai

România trebuie să mizeze în continuare pe o creştere economică rapidă, pentru a evita tensiunile sociale şi a restrânge diferenţele de nivel de trai faţă de majoritatea cetăţenilor UE, în pofida riscurilor de supraîncălzire macroeconomică, a declarat ministrul Finanţelor, Varujan Vosganian.

  Ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, a recunoscut, într-un interviu pentru Reuters, pericolul supraîncălzirii economiei, însă a declarat că România are nevoie de creştere rapidă a PIB pentru a reduce sărăcia şi recupera decalajul privind nivelul de trai faţă de Vest, evoluţie însoţită de scăderea deficitului bugetar şi a inflaţiei.

Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor al României este echivalent cu circa o treime din media celor 27 de state ale Uniunii Europene şi, totodată, reduce media celorlalte state foste comuniste membre ale blocului comunitar.

Avansul rapid al PIB, bazat pe consum, a determinat, însă, intervenţia mai multor oficiali ai Băncii Naţionale, care au arătat că o astfel de situaţie induce o serie de pericole privind stabilitatea economică pe termen lung.

"Toţi vorbim despre supraîncălzire. Nimeni nu a descoperit altă soluţie pentru reducerea decalajelor decât creşteri mari ale PIB-ului", a afirmat Vosganian.

Totodată, ministrul a arătat că "este mai uşor să fii sărac în afara Uniunii (Europene -n.r.) decât în interiorul ei".

"Presiunile sunt foarte ridicate deoarece românii trebuie să se compare cu ţările vecine", a continuat Vosganian.

Fondul Monetar Internaţional estimează la 12.300 dolari PIB-ul pe cap de locuitor din acest an în România, în funcţie de puterea de cumpărare, în timp ce instituţia anticipează niveluri de 19.800 dolari în Ungaria, respectiv 25.700 dolari în Cehia.

Vosganian estimează o creştere economică de 7-8% în acest an, faţă de 6% în 2007.

El a mai declarat că ţinta pentru deficitul bugetar de anul viitor este de 2% din PIB, comparativ cu 2,3% în acest an, şi că doreşte să plafoneze, totodată, creşterea salariilor, pentru a proteja economia şi a controla inflaţia.

"Trebuie să ne asumăm un nivel mai ridicat al creşterii (PIB-ului - n.r.), dar în acelaşi timp trebuie să gestionăm deficitul bugetar, combinând necesitatea de a atinge ţintele de inflaţie cu nevoia de a acoperi deficite structurale în educaţie şi sănătate", a explicat ministrul.

Vosganian a declarat, luni, că anticipează ca inflaţia anuală să scadă către 4-5% până la finele lui 2009, de la circa 6-7% în decembrie 2008. Declinul va fi sprijinit de recolta bună din acest an, care va avea un impact favorabil asupra preţurilor alimentelor, precum şi de o politică salarială mai restrictivă în 2009.

Inflaţia anuală în România a atins, în iunie, un maxim al ultimilor doi ani, la 8,6%, pe măsură ce creşterea consumului a intensificat presiunile deja exercitate de avansul preţurilor la energie şi alimente la nivel global.

Vosganian a mai declarat că decizia recentă a Guvernului de a majora salariul minim pe economie începând cu luna ocbombrie, luată la puţin timp după ce el afirmase că inflaţia ridicată face improbabilă o astfel de măsură, reprezintă un exemplu de compromis necesar în politicile economice.

"Avem nevoie de pace socială pentru că, în absenţa ei, risipeşti şi mai multe resurse", a arătat el.

Ministrul a spus că următorul guvern ar trebui să se orienteze către creşterea cheltuielilor pentru infrastructură pentru a asigura continuitatea investiţiilor străine, necesare pentru echilibrarea importurilor.

"Situaţia din infrastructură a devenit o traumă pentru români (...) Vrem să alocăm sume imense de bani pentru infrastructură, căi ferate, drumuri, poduri", a afirmat Vosganian.

În acelaşi timp, unii economişti consideră că fluxul de investiţii străine directe către România, estimate de Vosganian la un nivel record de 10 miliarde de euro în acest an, ar putea fi redus de tensiunile economice globale. Aceste riscuri ar putea fi accentuate, potrivit specialiştilor, dacă salariile cresc prea repede şi costurile scăzute cu forţa de muncă nu mai compensează deficitul din infrastructură.