România pare a fi fost "iertată" de clauza de salvgardare dar va fi monitorizată în continuare

 Declaraţiile oficialilor de la Bucureşti, din ultima vreme, par să indice că România ar urma să fie "iertată" de clauza de salvgardare, dar şi de o reducere a fondurilor comunitare dar, aşa cum a anunţat, vineri, însuşi ministrul Justiţiei, Mecanismul de Cooperare şi Verificare va fi menţinut.
 
  "Clauza de salvgardare" a devenit pentru autorităţile române un fel de "Bau-Bau", o pedeapsă invocată deseori de politicieni, miniştri, dar şi de oficiali străini. O pedeapsă care nu s-a concretizat, în pofida faptului că rezultatele mult-aşteptate în lupta împotriva corupţiei nu au apărut, iar România înregistrează în continuare mai multe neajunsuri decât succese la toate cele patru obiective impuse de Comisia Europeană.

Aşadar, motivul pentru care România ar putea fi iertată de clauză nu are, practic, legătură cu succesele înregistrate în reforma în domeniul justiţiei, ci cu faptul că mecanismul clauzei, de altfel fără precedent, nu s-a dovedit a fi instrumentul pe care Bruxellesul şi-l dorise pentru a vedea înfăptuirea reformei din domeniul justiţiei. În plus, este evident că activarea clauzei - care ar presupune nerecunoaşterea deciziilor judecătoreşti în UE - ar afecta România dar şi, poate într-o măsură la fel de importantă, celelalte state membre.

România rămâne totuşi percepută ca o ţară afectată de corupţie şi cu un sistem judiciar nereformat. O dovadă în acest sens o reprezintă numeroasele articole ce apar frecvent în presa străină, dar şi raportul Transparency International publicat la sfârşitul lunii iunie, care nota "evoluţiile minore" înregistrate în combaterea corupţiei.

Cazurile de mare corupţie, anunţate cu surle şi trâmbiţe de presă, au rămas încă fără finalizare. În aceste condiţii, nu este de mirare că, potrivit ultimului Eurobarometru, românii sunt în continuare printre cetăţenii europeni cu cea mai puţină încredere în justiţie. Şi nu ar trebui să fie de mirare dacă CE va sublinia în raportul pe care îl va publica la 23 iulie insuficienţa progreselor în domeniul combaterii corupţiei la nivel înalt.

Surse ministeriale au declarat recent pentru MEDIAFAX că raportul CE ar trebui să menţioneze însă şi adoptarea, în luna iunie, a unei strategii de combatere a corupţiei la nivel local, deşi, din nou, Bruxellesul pare conştient de semnalele potrivit cărora se înregistrează corupţie în sectoarele sensibile.

Tot astfel, poate că nu ar fi de mirare ca raportul de la 23 iulie să indice că atât oficialii europeni, cât şi cetăţenii români împărtăşesc o senzaţie comună - aceea că, deşi multe proiecte au fost demarate, acestea nu s-au finalizat, iar rezultatele concrete sunt încă aşteptate. De altfel, oficialii de la Bruxelles, chestionaţi pe tema reformei în domeniul justiţiei, nu s-au sfiit niciodată să recunoască dorinţa de a vedea rezultate concrete. Un exemplu de proiect demarat dar rămas neîncheiat ar putea fi numeroasele dosare de corupţie.

Un alt exemplu, la nivel instituţional, ar putea fi ANI, a cărei înfiinţare a fost cerută de altfel chiar de la Bruxelles. O instituţie despre care, acum, CE ar avea motive să noteze că funcţionează, dar nu la capacitate deplină, fiind în continuare nevoie de măsuri.

Oficialii europeni au repetat de numeroase ori, clar şi fără echivoc, că aşteaptă rezultate în combaterea corupţiei la nivel înalt. Mai mult, raportul intermediar din luna februarie, preciza că, până în octombrie 2007, DNA a solicitat aprobarea începerii urmăririi penale a opt foşti miniştri. În acest context, CE a indicat în luna februarie că activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie "arată un parcurs pozitiv". "Parcurs pozitiv" pe care CE l-ar putea menţiona şi în raportul din luna iulie, atât în privinţa DNA, cât şi a Ministerului Public, potrivit surselor ministeriale citate.

Aceleaşi surse care susţin, apropo de situaţia foştilor miniştri sau prim-miniştri intraţi în atenţia DNA, că CE resimte o nemulţumire accentuată faţă de Parlament. De altfel, întrebat de MEDIAFAX în legătură cu lipsa de cvorum din Camera Deputaţilor la votul asupra cererilor de începere a urmăririi penale a lui Adrian Năstase şi Miron Mitrea, un purtător de cuvânt european declara, la sfârşitul lui iunie, că CE nu comentează cazuri individuale. Dar, adăuga el, progresele înregistrate în cazurile Adrian Năstase şi Miron Mitrea, precum şi dezvoltarea generală a situaţiei în domeniul justiţiei vor fi incluse în raportul Comisiei Europene pe tema justiţiei.

Aşadar, probabil fără a nominaliza, Comisia va include în raportul de la 23 iulie o stare de nemulţumire faţă de Legislativul de la Bucureşti, cu trimitere la problema cazurilor de coruţie la nivel înalt, dar şi a activităţii legislative. Un semnal în acest sens ar putea fi faptul că dezbaterea pe tema amendamentelor privind Cpp, a determinat, de curând, o vizită a ambasadorilor UE la Camera Deputaţilor.

Problema Codului de Procedură Penală este una spinoasă şi mai veche, care a intrat în atenţia Comisiei şi la raportul din februarie. Raportul interimar menţiona că, în cazul în care vor fi adoptate, modificările la Codul de procedură penală (Cpp) "ar afecta substanţial negativ eficienţa anchetelor penale în România în general" precum şi anchetele comune cu alte state membre UE.

În contextul în care problema a rămas nerezolvată, oficiali de la Bucureşti spun că este previzibilă referirea CE la problema Cpp în sensul continuării dezbaterilor pe tema amendamentelor astfel încât varianta finală a documentului să permită o bună cooperare inter-instituţională, dar şi între statele membre.

O altă problemă punctuală pe care raportul CE din luna februarie a menţionat-o a fost cea a resurselor umane insuficiente, notându-se la acea dată că elaborarea unei strategii de resurse umane a sistemului judiciar este aşteptată pentru luna ianuarie 2009. Documentul CE ar putea conţine referire şi la această chestiune, subliniind din nou în raportul de la 23 iulie necesităţile existente în acest domeniu. Raportul CE din luna februarie nota faptul că în cadrul CSM, rămăseseră vacante 572 de posturi în cadrul parchetelor, iar multe dintre posturile vacante au fost ocupate pe bază de interviuri şi de experienţă de muncă, fără a controla calificările sau pregătirea noului magistrat. Acelaşi CSM a cărui evaluare va fi făcută din nou de Comisie, în raportul de la 23 iulie, potrivit surselor ministeriale citate de MEDIAFAX.

Comisia va evita, cel mai probabil, aşa cum s-a întâmplat de obicei, menţionarea concretă a unor cazuri de corupţie la nivel înalt. Şi, tot ca de obicei, CE va menţiona că România a continuat eforturile de reformă, lucru de altfel adevărat, reflectat de mai multe măsuri anunţate public de autorităţile de la Bucureşti dar şi de dezbaterea internă în ceea ce priveşte angajamentul asumat în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, aspect ce pare a fi pe placul Bruxellesului.

România va ieşi, probabil, mai bine decât Bulgaria la raportul de pe 23 iulie. Lucru normal, de altfel, atâta timp cât, în pofida tuturor minusurilor, lucrurile par mai bune la Bucureşti decât la Sofia, asociată cu un eşec al luptei împotriva influentelor reţele de crimă organizată.

Dar acest lucru nu va însemna că situaţia justiţiei din România este una satisfăcătoare. Tot astfel, absenţa unei decizii privind reducerea fondurilor în strânsă legătură cu problema lipsurilor în reforma justiţiei - subiect amplu speculat atât în presa de la Bucureşti cât şi din străinătate - nu înseamnă că CE nu a discutat la un moment dat această variantă. Iar, potrivit unor surse oficiale din UE, OLAF ar avea deja o listă destul de lungă de cazuri de fraude cu fonduri comunitare în România.

Raportul va fi finalizat la timp pentru a fi publicat la 23 iulie şi, până atunci, orice speculaţie pe tema conţinutului acestuia comportă un grad de risc. Un lucru este însă cert - CE a stabilit României patru obiective privind reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei iar analiza, progreselor înregistrate la aceste capitole va fi cu siguranţă în evaluarea de la 23 iulie.

CE va fi nevoită să recunoască un lucru - dincolo de tensiunile politice observate inclusiv de la Bruxelles, Bucureştiul a cooperat. România a raportat la Bruxelles măsurile adoptate, oficialii europeni vorbind despre o vizibilă dorinţă de cooperare manifestată atât de noul ministru al Justiţiei cât şi de către Guvern.

De altfel, ultimul raport al CE privind progresele realizate în România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare, din luna februarie, menţiona nivelul bun al dialogului între Bruxelles şi Bucureşti.

Mai mult, pe site-ul Ministerului Justiţiei a fost publicat, la jumătatea lunii mai, un raport privind evoluţiile înregistrate, în perioada iunie 2007 - martie 2008, în îndeplinirea celor patru condiţionalităţi stabilite în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) privind reforma sistemului judiciar şi lupta anticorupţie. Raportul a fost transmis la Bruxelles, iar ulterior o echipă de experţi ai CE s-a deplasat la Bucureşti pentru a constata personal situaţia din domeniul justiţiei.

Probabil că menţinerea la nivelul unui ton critic, fără aplicarea concretă a unei sancţiuni, la 23 iulie, este şi o măsură de prevedere necesară din partea Comisiei, care ştie că în România este an electoral, iar cuvântul Bruxellesului are, încă, greutate mare la Bucureşti, putând fi oricând transformat în instrument de luptă politică. Ceea ce, cu siguranţă, Comisia vrea să evite.

Aşadar, Bruxellesul va evita, probabil, peste două săptămâni, adoptarea unei decizii tranşante, preferând să mai aştepte. Iar clasa politică de la Bucureşti va utiliza, în continuare, temele "justiţiei" şi "corupţiei" pentru a-şi denigra adversarii şi a strânge voturi.

În tot acest timp, încrederea românilor în sistemul judiciar se va menţine la cote alarmant de mici, iar optimismul în legătură cu UE la cote nejustificat de mari.

Însă ar mai fi ceva - Bruxellesul ar trebui să ţină cont că, dacă va alege să prelungească prea mult o atitudine pasivă, dacă se va complăcea prea mult timp în a utiliza un ton critic, nedublat de acţiuni concrete, românii ar putea deveni ceva mai sceptici în privinţa "puterii" şi "influenţei" Uniunii Europene în viaţa lor.