Agentul României la CIJ: O soluţie echitabilă la Haga este o soluţie favorabilă României

Agentul României la Curtea Internaţională de Justiţie, Bogdan Aurescu, a declarat într-un interviu acordat MEDIAFAX că procesul de la Haga se referă în mod exclusiv la delimitarea spaţiilor maritime din Marea Neagră, aflate dincolo de teritoriul de stat pe o suprafaţă de circa 12.000 km. pătraţi.
 
  Zona aflată în litigiu conţine resurse de hidrocarburi de anvergură medie, estimate în jurul a 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale şi o cantitate mai mică de petrol.

Bogdan Aurescu a subliniat că apartenenţa Insulei Şerpilor la România sau Ucraina nu va face obiectul pronunţării Curţii. Măsurile întreprinse de autorităţile de la Kiev în legătură cu Insula Şerpilor nu au efecte juridice, susţine oficialul român, potrivit căruia Ministerul de Externe a informat întotdeauna partea ucraineană cu privire la poziţia României de a considera Insula Şerpilor o stâncă.

Potrivit agentului României la Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ), instanţa beneficiază de o reputaţie deosebită, dar şi de o experienţă foarte bogată. Acestea au fost motivele pentru care atât România, cât şi Ucraina au ales CIJ pentru a soluţiona acest caz.

În ceea ce priveşte aşteptările părţii române, Bogdan Aurescu susţine că se aşteaptă la "o soluţie echitabilă, deci favorabilă României".

Vă prezentăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de Bogdan Aurescu, agentul României la CIJ:

Reporter: În ce stadiu se află procesul în prezent şi când ar urma să se finalizeze? Care au fost fazele procesului de la Haga?

Bogdan Aurescu: Procesul de la Haga se găseşte în acest moment în partea finală a fazei scrise, care a început în septembrie 2004, atunci când România a sesizat Curtea Internaţională de Justiţie. Faza scrisă a constat în depunerea unor documente care conţin argumentele juridice ale părţii române: un memoriu, un contra-memoriu depus de către partea ucraineană ca reacţie la memoriu, apoi o replică a părţii române în decembrie 2006 şi ultimul document al părţii ucrainene, o duplică, depusă în 2007. În acest moment, aşteptăm decizia Curţii cu privire la data la care urmează să înceapă faza orală, adică pledoariile din faţa judecătorilor Curţii. Trebuie precizat că există o diferenţă de regim juridic între cele două faze ale procesului. Faza scrisă, în care ne aflăm încă, presupune o anumită regulă de confidenţialitate a argumentelor părţilor care au fost deja depuse la Curte, în timp ce faza orală este publică, putând participa oricine este interesat, inclusiv presa. Prin urmare, voi cere permisiunea ca atunci când vom discuta despre anumite aspecte care ţin de argumentaţia juridică să respectăm această regulă pe care ne-o impune Curtea.

Rep.: Care sunt obiectul şi miza diferendului de la CIJ? Ce soluţie urmează să pronunţe în mod concret Curtea?

B.A.: Procesul de la Haga se referă în mod exclusiv la delimitarea spaţiilor maritime din Marea Neagră, care se numesc platou continental şi zona economică exclusivă. Este vorba despre spaţii care sunt dincolo de teritoriul de stat, dar care sunt importante pentru că asupra lor statul exercită drepturi suverane şi jurisdicţie suverană. Vorbim despre o suprafaţă care este în jur de 12.000 de kilometri pătraţi de platou continental şi zonă economică exclusivă.

În ceea ce priveşte miza concretă, economică, a diferendului, aceasta se referă la resursele de hidrocarburi de anvergură medie care se găsesc în această zonă. Conform surselor publice, date inclusiv în presa şi română şi ucraineană, aceste resurse sunt estimate în jurul a 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale şi, de asemenea, o cantitate ceva mai mică de petrol.

În ceea ce priveşte soluţia pe care o va pronunţa Curtea, aşa cum au solicitat România şi Ucraina în cadrul procesului, este vorba despre o linie de delimitare care va stabili pe de-o parte platoul continental şi zona economică exclusivă care revin României, respectiv platoul continental şi zona economică exclusivă care revin Ucrainei. Este o linie definită prin puncte ale căror coordonate geografice - latitudine, longitudine - vor fi precizate în hotărârea Curţii.

Rep.: Care este rolul Insulei Şerpilor în acest proces?

B.A.: Trebuie precizat foarte clar că Insula Şerpilor nu face obiectul procesului de la Haga. La Haga nu se discută asupra apartenenţei Insulei Şerpilor, iar motivul pentru care nu se discută acest lucru este acela că, în 1997, prin Acordul conex prin schimb de scrisori la Tratatul politic de bază încheiat atunci, părţile au decis, au căzut de acord ca să solicite Curţii Internaţionale de Justiţie numai delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră. Prin urmare, apartenenţa insulei nu face obiectul procesului. Curtea, ca orice curte internaţională, nu poate să decidă decât asupra acelor aspecte cu privire la care părţile au fost de acord şi practic aceasta este competenţa Curţii în acest caz, definită în mod foarte clar de către părţi.

Rep.: Şi, în acest context, ce efecte au măsurile autorităţilor ucrainene de pe Insula Şerpilor? Am văzut că în ultima vreme au lansat o rută turistică, un muzeu istorico-arheologic. Care sunt efectele? Doar de imagine?

B.A.: Nu există niciun fel de efecte juridice. Este doar o activitate care în planul procesului de la Haga, din perspectiva părţii române, nu prezintă niciun fel de relevanţă. România a reacţionat întotdeauna atunci când astfel de măsuri au fost făcute cunoscute public şi întotdeauna Ministerul român de Externe a informat partea ucraineană atât în scris, pe canal diplomatic, aşa cum se obişnuieşte, cât şi în mod public cu privire la poziţia sa, în sensul că aceste măsuri nu pot să fie opozabile României, nu pot produce efecte asupra delimitării spaţiilor maritime. Ele nu pot transforma caracteristicile naturale ale Insulei Şerpilor pe care România a considerat-o întotdeauna ca fiind o stâncă.

Ceea ce se poate discuta în cadrul procesului de la Haga în legătură cu Insula Şerpilor este altceva, şi anume, dacă aceasta are sau nu vreun rol, vreo influenţă oarecare în procesul de delimitare. Prin urmare, ceea ce este important de spus - în ciuda amplorii mediatice pe care o are acest subiect care este în mod firesc sensibil în opinia publică românească în orice caz, datorită conotaţiilor istorice - în realitate în cadrul procesului, în ansamblul argumentelor sau al liniilor de argumentaţie, chestiunea legată de insulă are de fapt un loc mai degrabă secundar. Este, sigur, foarte vizibilă această dezbatere publică ce este cel mai uşor de înţeles de către public – stâncă sau insulă? Este la fel de posibil ca, în procesul de la Haga, având în vedere şi celelalte aspecte care se iau în considerare, cum ar fi poziţia geografică a insulei, practica altor state, jurisprudenţa curţilor internaţionale care au efectuat astfel de delimitări, Curtea nici să nu se pronunţe dacă Insula Şerpilor este stâncă sau insulă, ceea ce nu înseamnă însă că va primi eventual un rol mai mare sau mai mic. Totuşi, până la urmă, din punctul de vedere al României, poziţia pe care întotdeauna am exprimat-o a fost aceea că Insula Şerpilor nu este decât o stâncă.

Rep.: De ce aţi ales Curtea Internaţională de Justiţie? Care este garanţia că o hotărâre a CIJ va oferi o soluţie echitabilă?

B.A.: Curtea Internaţională de Justiţie este principalul organ judiciar al ONU şi în această calitate a soluţionat cele mai multe diferende internaţionale soluţionate de vreo curte internaţională până în prezent. Este vorba despre 97 de hotărâri în cazuri contencioase, dintre care jumătate sunt sau au fost diferende de tip teritorial sau maritime şi teritoriale sau maritime. Există foarte multe cazuri, foarte multe speţe de delimitări maritime pe care Curtea le-a rezolvat. Chiar în acest moment dacă ne uităm la rolul Curţii, la cazurile care sunt în curs de soluţionare, avem cel puţin trei astfel de cazuri. În orice caz, CIJ a fost sesizată şi pentru faptul că a reuşit să dezvolte o metodă de delimitare cu parametri extrem de clari, care presupun un anumit algoritm matematic, dar şi pentru că există în compoziţia Curţii 15 judecători care au o competenţă şi o integritate profesională deosebite, dincolo de orice fel de suspiciune de părtinire şi care au o expertiză consolidată în materie de delimitări maritime. Ceea ce înseamnă că soluţia Curţii va fi una echitabilă, deci în favoarea României.

Rep.: De ce nu puteţi expune public argumentele? Bănuiesc că este valabil şi pentru partea ucraineană…

B.A.: Partea română a ales pe parcursul fazei scrise să respecte această confidenţialitate pe care o impune regulamentul Curţii şi această regulă de confidenţialitate presupune că nimic din ceea ce a fost transmis deja Curţii în documentele scrise – argumentaţie juridică, elemente de probă – nu poate fi dezvăluit în public. Aceasta nu înseamnă că partea română nu foloseşte toate argumentele care pot fi folosite pentru a susţine interesele părţii române. Aceste argumente au fost transmise CIJ, iar în momentul în care vor fi prezentate în faţa Curţii în timpul audierilor vor fi făcute publice.

Rep.: Şi care este sancţiunea în cazul dezvăluirii vreunei informaţii?

B.A.: În cazul în care o informaţie de acest gen se face publică, în primul rând apare o anumită pierdere de credibilitate a părţii în faţa Curţii. În al doilea rând, vorbind pur ipotetic - nu mă refer la cazul nostru - se poate interpreta că dezvăluirea unor argumente juridice din caz poate să genereze o anumită influenţă, o anumită presiune asupra judecătorilor în sensul dorit de acea parte. (…) Partea română în acest moment a ales să păstreze această conduită discretă. De aceea, nu putem spune de ce, de exemplu, măsurile pe care Ucraina le ia pe Insula Şerpilor nu produc efecte juridice, pentru că exstă o serie de argumentaţii foarte bine puse la punct care au fost deja transmise Curţii. Dar această conduită discretă nu este de fapt decât o conduită responsabilă. Ceea ce pe noi ne interesează în acest moment este să facem tot ceea ce depinde de noi în limitele regulilor pe care ni le-a creat Curtea, pentru a câştiga acest proces. Şi vreau să vă asigur că echipa română care se ocupă de acest caz nu va uita niciun argument care poate să fie util pentru soluţionarea acestui caz în interesul României. Iar aceste argumente vor fi publice în momentul pledoariilor care sperăm noi că vor fi nu peste mult timp.

Rep.: Nu s-a putut ajunge la o înţelegere cu partea ucraineană prin negociere. De ce?

B.A.: În primul rând trebuie spus că nu s-a negociat numai cu partea ucraineană. Au existat negocieri şi în perioada sovietică, 1967-1987. Au existat runde de negocieri care nu au ajuns la niciun rezultat. Ulterior au existat runde de negocieri în contextul discuţiilor asupra Tratatului politic de bază şi, ulterior, vreme de şase ani de zile, 34 de runde de negocieri. Din păcate însă, din cauza diferenţei de poziţie foarte mari, a unei abordări cu totul şi cu totul diferite atât în ceea ce priveşte metoda de delimitare cât şi linia de delimitare, toate acestea au dus la constatarea de către partea română că mersul pe calea negocierilor nu mai este eficient. În momentul în care condiţiile pentru sesizarea Curţii Internaţionale de Justiţie au fost îndeplinite, partea română a considerat că recursul la acest for (…) este cea mai bună modalitate de promovare şi de realizare a intereselor României.

Rep.: Ce valoare va avea hotărârea CIJ şi care va fi sancţiunea în cazul nerespectării acesteia?

B.A.: Hotărârile CIJ sunt obligatorii din punct de vedere juridic, sunt definitive, deci nu pot fi atacate cu apel sau cu recurs, şi sunt executorii, ceea ce presupune, în cazul ipotetic în care o parte nu doreşte să execute hotărârea, că cealaltă parte, conform Cartei ONU, poate să sesizeze Consiliul de Securitate care, la rândul său, conform aceluiaşi text din Cartă, va adopta măsurile necesare pentru a asigura executarea hotărârii. Nu există până în prezent cazuri de neexecutare a unei hotărâri a CIJ şi nu există niciun astfel de caz nici în materia delimitărilor maritime. În plus, trebuie amintit că, la cel mai înalt nivel, preşedinţii celor două state - România şi Ucraina - au precizat că cele două ţări vor respecta hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie.

Rep.: Ce şanse sunt pentru o soluţie favorabilă României?

B.A.: Sigur că ar fi neuzual şi contraproductiv să mă antepronunţ cu privire la o soluţie. Noi, echipa română care lucrează în acest caz, facem tot posibilul pentru ca soluţia să fie una favorabilă. Şi ne dorim, evident, ca soluţia să fie una favorabilă. Dar doar CIJ este cea care va putea, la momentul pronunţării hotărârii, care va fi într-o perioadă de trei până la şase luni de la momentul finalizării pledoariilor, doar această soluţie va putea să spună dacă România a câşigat sau a pierdut. Până la urmă însă, există certitudinea că orice hotărâre a CIJ duce la o aplicare corectă a dreptului internaţional (…) deci la o soluţie echitabilă, prin urmare la o soluţie care este favorabilă României. Sigur că nu trebuie omis faptul că în toată perioada negocierilor pe care România le-a dus cu Ucraina şi, anterior, cu Uniunea Sovietică, România a promovat metoda pe care CIJ şi alte tribunale internaţionale au folosit-o pentru soluţionarea unor astfel de procese de delimitări maritime.