Financial Times scrie despre procesul intentat de EDF statului român

Financial Times a publicat, vineri, un articol referitor la operatorul duty-free Eastern Duty Free (EDF), din Marea Britanie, care cere statului român daune de 100 milioane dolari (75 mil. euro) pentru pierderea a două contracte cu Aeroportul Otopeni şi compania Tarom.
  Compania britanică dă în judecată statul român, pentru 100 de milioane de dolari, într-un caz de corupţie la nivel înalt în care sunt implicaţi un fost premier, contracte de concesiune duty-free cu un aeroport şi o companie de transport aerian, precum şi o înregistrare pe casetă audio a unei cereri de mită în valoare de 2,5 milioane dolari, a relatat Financial Times.

Cazul, care urmează să fie audiat în acest an la un tribunal internaţional din Washington, va fi una dintre rarele ocazii de punere în lumină a lumii uneori întunecate a contractelor din sectorul public şi a instituţiilor judiciare, comentează sursa citată, adăugând că procesul survine într-o perioadă în care România, care a aderat la Uniunea Europeană în 2007, este puternic criticată la Bruxelles în privinţa eficienţei combaterii corupţiei şi implementării reformei în justiţie.

Ca şi statul vecin, Bulgaria, care este criticată pentru activităţile de crimă organizată din ţară, România ar putea pierde fonduri europene, dacă nu ia măsuri concrete.

"Aşa cum dovedeşte acest caz, precum şi altele, corupţia politică la nivel înalt este încă prezentă în România, iar procurorii anti-corupţie sunt supuşi unor presiuni puternice din partea actualei clase politice", a declarat fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, citată de Financial Times.

Eastern Duty Free (EDF), operator duty-free cu sediul în Marea Britanie care mai desfăşoară operaţiuni în Laos, Vietnam şi Philippine, a înaintat o acţiune juridică la Centrul Internaţional al Băncii Mondiale pentru Soluţionare Disputelor privind Investiţiile (World Bank's International Centre for the Settlement of Investment Disputes - ICSID).

EDF cere plata unor daune de 100 de milioane de dolari pentru pierderea a două contracte pentru vânzări duty-free încheiate cu Aeroportul Otopeni şi Compania Tarom.

Compania acuză că, în perioada 2001-2002, a fost contactată de colaboratori ai lui Adrian Năstase, premier în perioada 2000-2004, care au cerut mită în valoare de 2,5 milioane dolari pentru a menţine contractele câştigate de EDF în 1992 şi 1996. EDF susţină că, în urma refuzului de a plăti, a fost obligată să renunţe la contracte.

Guvernul Năstase a aprobat o ordonanţă de urgenţă, interzicând operaţiunile de retail duty-free. Ulterior, contractele EDF au fost acurdate unor companii româneşti, scrie Financial Times.

Rick Weil, directorul general al EDF, afirmă că a fost la Bucureşti în august 2001, pentru a se întâlni cu Sorin Teşu, şeful de cabinet al premierului Năstase. Teşu a ales ca loc de întâlnire hotelul Hilton.

"Teşu mi-a spus că participă la întâlnire în numele şefului său. Mi-a explicat că are veşti bune legate de modalitatea prin care poate fi asigurată continuarea activităţii EDF în România. El mi-a spus că alţii au contribuit cu 2,5 milioane de dolari la campania premierului Năstase, pentru care li s-au promis afacerile duty-free pe Aeroportul Otopeni. Totuşi, aceşti bani ar fi putut fi returnaţi, dacă aş fi acceptat să plătesc lui Teşu 2,5 milioane de dolari, în numele şefului său", a declarat Weil la DNA, conform Financial Times.

EDF a refuzat să plătească, iar două luni mai târziu, la 20 octombrie, Marko Katz, director la EDF în perioada respectivă, a declarat că s-a întâlnit cu secretarul de stat Liana Iacob, din partea premierului Năstase, pentru a încerca să rezolve problema.

Într-o înregistrare audio a acelei întâlniri, Iacob a afirmat: "Am fost la guvern, a fost o şedinţă de guvern, şi am avut cu Teşu o discuţie în care i-am cerut să nu se amestece în această problemă. I-am spus: «Mă laşi pe mine să rezolv problema? Îţi promit că îţi voi da bani, dar nu aşa cum vrei tu să procedezi. Banii vor merge direct la premier, în proporţie de 95%, iar restul de 5% îţi va reveni ţie. Dar nu este posibil să procedezi cum vrei tu, cu aceste lucruri. Ei nu vor să dea bani, i-am mai spus, şi i-am cerut să mă lase pe mine să rezolv problema, să nu se amestece în niciun fel în această chestiune»".

La sfârşitul convorbirii înregistrate, Iacob a solicitat din nou mită, ca soluţie a problemelor EDF, scrie publicaţia.

"Ştiu foarte clar că fără bani nu se va rezolva. OK? Pentru că v-am spus de la început şi vă repet că ei iau nişte bani", a spus Iacob.

Potrivit EDF, Iacob s-a referit la cele 2,5 milioane de dolari, necesare pentru rambursarea contribuţiei unui susţinător al campaniei, căruia îi fuseseră promise contractele EDF.

Caseta va fi prezentată ca probă la tribunalul de la Washington, mai scrie Financial Times.

În declaraţia dată la DNA în 2006, Iacob a recunoscut că s-a întâlnit la locuinţa sa cu Katz, în toamna anului 2001, dar a contestat varianta prezentată de acesta în privinţa discuţiei avute.

"Katz a venit acasă la mine neinvitat, fără să-i fi dat adresa, ceea ce m-a nemulţumit. Nu am cerut niciodată bani de la Katz şi nu am primit nimic de la el", a spus Iacob, conform publicaţiei.

La solicitarea de comentarii referitoare la înregistrare, din partea Financial Times, Adrian Năstase a refuzat să facă acest lucru. Iacob a spus la rândul ei că nu are nimic de comentat şi că presa a tratat subiectul într-o manieră exagerată.

"Există decizii ale procuraturii care arată că sunt nevinovată", a arătat Iacob.

DNA a analizat cazul în 2002, dar a decis să nu înceapă urmărirea penală, din lipsă de dovezi. După ce EDF a contestat decizia, DNA a menţinut hotărârea, pe acelaşi considerente, în 2006, notează Financial Times, adăugând că juriştii EDF au depus caseta audio la DNA, ca nouă dovadă, şi au solicitat din nou redeschiderea dosarului.

DNA a arătat că statutul instituţiei nu permite comentarea dovezilor.

Katz a recunoscut într-o declaraţie oficială că înregistrarea redă întâlnirea pe care a avut-o cu Liana Iacob la 19 octombrie 2001, la locuinţa acesteia.

"Singurul loc potrivit pentru a discuta problemele legate de acest caz este tribunalul ICSID", a declarat Darryl Lew, de la firma de avocatură White & Case din Washington, care reprezintă statul român în acest proces.

Christoph Liebscher, de la casa de avocatură Wolf Theiss, care reprezintă EDF, a spus că noua dovadă susţine cererea reclamantului şi confirmă conţinutul altor dovezi deja prezentate.

"Vizitatorul înregistrat pe casetă este Katz, iar EDF confirmă că este vocea acestuia", a spus Liebscher.

Năstase a făcut subiectul mai multor investigaţii şi puneri sub acuzare din partea DNA. În noiembrie 2006, Năstase a fost trimis în judecată pentru importarea ilegală a 12 containere de bunuri de consum din China. În mai 2007, Năstase a fost din nou trimis în judecată pentru mituirea unui oficial al Oficiului Naţional pentru Prevenire şi Combaterea Spălării Banilor. În septembrie, un al treilea caz a fost deschis, referitor la mită şi trafic de influenţă.

Cele trei cazuri au fost suspendate în aşteptarea dezbaterilor parlamentare privind imunitatea parlamentarilor, inclusiv Adrian Năstase, precizează Financial Times.

Monica Macovei acuză amestecul politicului în cazuri în care sunt implicaţi politicieni importanţi.

"Procurorii DNA nu s-au temut niciodată să investigheze. Dar Curtea Constituţională şi cea supremă au fost numite în mare parte de către PSD, astfel încât consider că au acţionat scandalos, au luat decizii în mod clar politice şi lipsite de independenţă. Doresc să protejeze puterile politice care i-au numit în funcţii", a spus Macovei, citată de publicaţie.

Deciziile ICSID nu vor schimba faţa justiţiei din România, dar verdictul ar putea fi stânjenitor pentru Bucureşti, într-o perioadă în care este supravegheat îndeaproape de către Bruxelles, potrivit Financial Times.

Atât România cât şi Bulgaria sunt criticate de către autorităţile europene pentru eşecul de a combate corupţia şi a aplica reforme în justiţie. Bulgaria este criticată şi pentru activităţile de crimă roganizată.

În luna iunie, Comisia Europeană urmează să publice un nou raport referitor la progresele înregistrate de cele două state, fiind improbabil ca documentul să includă concluzii favorabile.

Tratatele de aderare a României şi Bulgariei la UE includ clauze de salvgardare, valabile până în 2009.

Comisia ar putea recomanda, în iunie, aplicarea unor sancţiuni, privind amânarea acordării unor fonduri sau permisiunea ca alte state membre să nu recunoască deciziei justiţiei din România şi Bulgaria.

Autortăţile române au creat o nouă Agenţie Naţională de Integritate, care are dreptul să pedepsească funcţionarii publici pentru delicte financiare, dar eficienţa instituţiei rămâne să fie dovedită, potrivit Financial Times.