Monica Lovinescu a încetat din viaţă

 Criticul literar Monica Lovinescu a încetat din viaţă, la Paris, la vârsta de 85 de ani, au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţii Ministerului Culturii şi Cultelor (MCC).

Jurnalist, critic literar şi cunoscut comentator de radio, Monica Lovinescu a decedat duminică noaptea, la ora 00.30, la spitalul Charles Richet din Val d'Oise, la 15 km de Paris. Ea era internată de circa trei luni, fiind grav bolnvă.

Dispariţia Monicăi Lovinescu readuce în atenţia românilor nu doar celebrele "Teze şi antiteze" rostite pe undele postului Europa Liberă într-o Românie lipsită de libertate, ci şi amintirea unei scriituri caracterizate drept o pledoarie pentru adevăr.

Monica Lovinescu, jurnalist, critic literar şi cunoscut comentator de radio, fiică a criticului Eugen Lovinescu, născută la 19 noiembrie 1923, şi-a început studiile primare în particular, fiind apoi înscrisă (1934-1942) la Liceul Notre Dame de Sion, unde susţine şi bacalaureatul, în 1942. Se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, unde obţine licenţa în 1946. În 1947, pleacă la Paris cu o bursă a guvernului francez. În primele zile ale lui 1948, cere azil politic în Franţa. La început, face parte din tinere companii literare şi semnează regia unor piese de avangardă. Situaţia din ţară îi reţine apoi atenţia integral. Colaborează cu articole şi studii despre literatura română şi despre ideologia comunistă, în numeroase publicaţii: East Europe, Kontinent, Preuves, L'Alternative, Les Cahiers de L'Est, Temoignages, La France Catholique etc. Semnează capitolul despre teatrul românesc în Histoire du Spectacle (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard). Traduce câteva cărţi din româneşte sub pseudonimele Monique Saint-Come sau Claude Pascal. Colaborează şi la revistele din limba română din exil: Luceafărul, Caiete de dor, Fiinţa românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora etc. Din 1951 până în 1975 ţine emisiuni literare şi muzicale la Radioteleviziunea Franceză. Îşi începe colaborarea la Europa Liberă în 1962. Din 1967, emisiunile de mare ecou sunt "Teze şi antiteze la Paris" şi "Actualitatea culturală românească". Monica Lovinescu devine, astfel, alături de Virgil Ierunca, una dintre vocile cele mai autorizate ale criticii literare româneşti, bucurându-se de o enormă influenţă în mediile intelectuale din ţară.

În 18 noiembrie 1977, Monica Lovinescu este agresată de terorişti palestinieni trimişi de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceauşescu şi transportată în stare de comă la spital. După însănătoşire, îşi reia activitatea, înţeleasă, cu echilibru şi luciditate, ca o adevărată misiune.

Monica Lovinescu i-a cunoscut în casa tatălui său pe toţi scriitorii ce frecventau cenaclul "Sburătorul", i s-au dedicat poezii, a trăit mereu în preajma literaturii şi, de aceea, a început să scrie foarte devreme: la vârsta de opt ani (1931) i se publică un basm în Dimineaţa copiilor, iar la 15 ani, îi apar proze scurte în revistele Vremea şi Kalende (sub pseudonimul Ioana Tăutu). După moartea lui Eugen Lovinescu, în 1943, publică sub propriul nume romanul "În contratimp" în mai multe numere din Revista Fundaţiilor Regale, iar după război, scrie cronică dramatică în ziarul Democraţia al lui Anton Dumitriu. La Paris, intensa activitate radiofonică se traduce în sute de recenzii, note, mese rotunde, comentarii, ce pot constitui materia mai multor volume.

Printre operele publicate se află "În contratimp" (1945), "Histoire du spectacle" (colaborare, 1965), "Unde scurte" (Madrid, 1978), "La Vingt-Cinquieme Heure" (Paris, 1949), "Au commencement etait la fin" (Paris, 1951).

La editura Humanitas au apărut: "Unde scurte" (1990), "Seismografe. Unde scurte II" (1993), "Posteritatea contemporană. Unde scurte III" (1994), "Est-etice. Unde scurte IV" (1994), "Pragul. Unde scurte V" (1995), "Insula Şerpilor. Unde scurte VI" (1996), "La apa Vavilonului I" (1999), "La apa Vavilonului II" (2001), "Jurnal 1981–1984" (2003), "Jurnal 1985–1988" ( 2003), "Jurnal 1990–1993" (2003), "Jurnal 1994–1995" (2004), "Jurnal 1996-1997" (2005), "Jurnal 1998-2000" (2006), "Cuvântul din cuvinte" (2007).

Virgil Ierunca, soţul Monicăi Lovinescu, care a murit în septembrie 2006, la Paris, a fost unul dintre intelectualii români de marcă din exil, una dintre cele mai cunoscute voci ale postului Radio Europa Liberă în timpul comunismului.

Cei doi protagonişti ai criticii române de opoziţie, stabiliţi la Paris, au exercitat asupra intelectualităţii româneşti, timp de mai multe decenii, o incontestabilă influenţă modelatoare, în sensul informaţiei, al gustului, judecăţii şi atitudinii, ce a contrabalasnsat masiv propaganda oficială şi a contribuit la risipirea diverselor chipuri ale erorii.

Monica Lovinescu s-a numărat printre eroii filmului documentar "Război pe calea undelor/ Cold Waves", realizat de Alexandru Solomon.

Totdată, în urmă cu o lună, Monica Lovinescu a donat statului român clădirea deţinută la Paris. Astfel, Guvernul a autorizat, pe 12 martie , Ministerul de Externe să accepte donaţia cu sarcini propusă de scriitoarea Monica Lovinescu, rezidentă în Franţa, în favoarea statului român, constând din clădirea cu terenul aferent, deţinută la Paris.

Bunul a devenit proprietate publică a statului, în administrarea Ministerului Afacerilor Externe (MAE), în serviciul comunităţii româneşti din Franţa, al relaţiilor culturale dintre cele două ţări şi pentru conservarea patrimoniului simbolic al emigraţiei româneşti din Franţa şi va fi utilizat exclusiv în scopuri non-profit.

Sarcinile care revin statului român în urma donaţiei sunt constituirea şi conservarea unui fond de lucrări ale literaturii române şi străine, crearea unui centru cultural român intitulat "Memorial Ierunca-Lovinescu", înfiinţarea unei burse anuale "Ierunca-Lovinescu" în favoarea studenţilor români din Franţa, acordată de MAE, şi asigurarea cazării pentru studenţii beneficiari ai acestei burse în spaţiul locativ ce face obiectul donaţiei.
 
 

  Emil Hurezeanu: Monica Lovinescu are aura unei posterităţi ilustre

Jurnalistul Emil Hurezeanu a declarat pentru MEDIAFAX că Monica Lovinescu "are aura unei posterităţi ilustre", vocea ei "inconfundabilă" fiind una din "sursele de încredere şi putere pe care românii au simţit-o ani în şir, în eterul undelor Europei Libere".
  "Întâmplarea face că sunt printre puţini români care au cunoscut-o pe Monica Lovinescu, fiind coleg atât cu ea cât şi cu soţul ei, Virgil Ierunca. Deşi locuia, muncea şi trăia cu Ierunca la Paris şi nu prea veneau în Germania, eram foarte legaţi, pentru că adesea ascultam emisiunile lor, transmisiile lor, interviurile, iar eu le şi moderam. I-am vizitat în mai multe rânduri la Paris, unde m-am bucurat de generozitatea lor", a precizat Hurezeanu.

"Monica Lovinescu are aura unei posterităţi ilustre, fiind fiica lui Eugen Lovinescu. Ea a fost legată de a patra generaţie de postmaiorescieni, de grupul de la Sibiu - Calotă, Radu Stanca, Doinaş -, de care şi eu sunt legat, chiar dacă sunt mai tânăr decât ei", a mai spus el.

De asemenea, Hurezeanu consideră că "jurnalele Monicăi Lovinescu sunt unul dintre cele mai importante documente de experienţă umană dincolo de Cortina de Fier, dar strâns legate de realităţile româneşti".

"Deşi nu a trăit în România în ultimii 50 de ani, a cunoscut bine România, a iubit-o, a slujit-o, în numele unei valori a spiritului liber pe care le-a susţinut. Critic literar, comentator, analist politic, vocea ei inconfundabilă rămâne una din sursele de încredere şi putere pe care românii au simţit-o ani în şir, în eterul undelor Europei Libere. Eu, ca membru al comunităţii româneşti exilate la Europa Liberă, o comunitate foarte specială, aproape şi departe de România, şi mult mai tânăr decât ea, mă simt de două ori mai afectat de această dispariţie, pentru că dispare un mare intelectual, un patriot şi dispare o mare bucată din trecutul meu de exil politic", a mai precizat Hurezeanu.

"Mă pot gândi cu imensă dragoste şi nostalgie la această miraculoasă făptură", a încheiat publicistul.

 C.T. Popescu: Odată cu Monica Lovinescu se stinge vremea trăirii în cultură pe viaţă şi pe moarte

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a declarat pentru MEDIAFAX că, o dată cu dispariţia Monicăi Lovinescu, "se stinge vremea trăirii în cultură pe viaţă şi pe moarte, a literaturii făcând ştiri de prima pagină, a artei la baionetă cu politica".
  Cristian Tudor Popescu consideră că Monica Lovinescu reprezintă "o rasă aproape dispărută: credincios practicant al lucidităţii morale; un om gata să moară pentru un principiu, pentru o convingere". "O dată cu Monica Lovinescu, se stinge vremea trăirii în cultură pe viaţă şi pe moarte, a literaturii făcând ştiri de prima pagină, a artei la baionetă cu politica".

C.T. Popescu a spus că a văzut-o ultima dată pe Monica Lovinescu în documentarul lui Alexandru Solomon, "Cold Waves/ Război pe calea undelor".

"Ultima dată am văzut-o vorbind greu, întinsă pe spate, filmată de la piept în sus în «Cold Waves» al lui Alexandru Solomon. Este imaginea cea mai antimarxistă din întreaga viaţă şi operă a Monicăi Lovinescu: spiritul lăsând materia în urmă", a declarat Cristian Tudor Popescu.

  Alexandru Solomon: Scara de valori creată de Monica Lovinescu în cultura română va rămâne peste timp

Alexandru Solomon, regizorul filmului documentar "Război pe calea undelor", a cărui protagonistă a fost, printre alţii, Monica Lovinescu, a declarat pentru MEDIAFAX că aceasta "a creat o scară de valori în cultura română, care rămâne" peste timp.
  "Senzaţia mea, când am cunoscut-o pe doamna Monica Lovinescu, acum trei ani, a fost una de forţă şi precizie, deşi era fizic foarte diminuată. Dar vocea şi mintea erau nechimbate. Se vedea clar că te citeşte şi te evaluează dintr-o privire şi te aşează pe o scară de valori foarte bine conturată. Eu cred că asta a făcut, a creat o scară de valori în cultura română care rămâne", a spus Solomon.

Monica Lovinescu s-a numărat printre eroii filmului documentar "Război pe calea undelor/ Cold Waves", realizat de Alexandru Solomon.

Referitor la acest documentar, jurnalistul Cristian Tudor Popescu s-a arătat impresionat de ultima imagine a Monicăi Lovinescu din film: "Ultima dată am văzut-o vorbind greu, întinsă pe spate, filmată de la piept în sus în «Cold Waves» al lui Alexandru Solomon. Este imaginea cea mai antimarxistă din întreaga viaţă şi operă a Monicăi Lovinescu: spiritul lăsând materia în urmă", a declarat pentru MEDIAFAX Cristian Tudor Popescu.

  Gabriel Liiceanu: Monica Lovinescu a murit înconjurată de ignoranţa, indiferenţa şi uitarea noastră

Scriitorul şi filosoful Gabriel Liiceanu spune, într-un comunicat remis MEDIAFAX, că "Monica Lovinescu, de ale cărei vorbe la Europa Liberă s-au agăţat sute de mii de oameni înainte de 1990, a murit în stil românesc, înconjurată adică de ignoranţa, indiferenţa şi uitarea noastră".
  Scriitorul Gabriel Liiceanu spune într-un text intitulat "La moartea Monicăi Lovinescu": "Monica Lovinescu, de ale cărei vorbe la Europa Liberă s-au agăţat sute de mii de oameni înainte de 1990, a murit în stil românesc; înconjurată adică de ignoranţa, indiferenţa şi uitarea noastră. În ultimii ani, cât a stat literalmente ţintuită la pat, telefonul încetase aproape să sune, iar cărţile ei memorabile apărute în acest răstimp în ţară au făcut obiectul unui interes mediocru. De la un moment dat încolo românii n-au mai avut nevoie, pur şi simplu, de Monica Lovinescu. La ce bun să ţii minte un om a cărui valoare de întrebuinţare dispăruse într-un interludiu al istoriei? Cu fiecare moarte ilustră, îmi spun că avem un adevărat har în a ne sabota sistematic istoria. Şi asta pentru că nu suntem capabili să respectăm minima ei condiţie: civilizaţia aducerii aminte".

"Adevărul e că, neştiind să onorăm spiritul altuia, nu ne place să avem eroi şi, mai ales, nu ne place să avem eroi contemporani. Românii preferă să-i uite pe cei care le-au dăruit ceva esenţial din viaţa lor, deoarece, dispărându-le simţul comunitar, aşa cum nu mai cred în jertfă, cred că e mai bine să nu datorezi nimic nimănui", subliniază Gabriel Liiceanu, directorul general al grupului Humanitas, care a editat operele Monicăi Lovinescu.

  Băsescu: Monica Lovinescu rămâne în memorie ca voce a rezistenţei morale în vremuri de opresiune

Preşedintele Traian Băsescu, a primit cu profundă tristeţe vestea dispariţiei unei mari personalităţi a culturii române, Monica Lovinescu, simbol al exilului românesc.
  "Monica Lovinescu va rămâne pentru totdeauna în memoria noastră ca voce a rezistenţei morale în vremuri de opresiune şi suferinţă. Lupta sa împotriva totalitarismului comunist, cu armele cuvântului scris şi rostit, a dat celor aflaţi în ţară încrederea şi speranţa în biruinţa adevărului şi a libertăţii. Întreaga sa operă este o cronică fără de care nu putem înţelege istoria recentă a românilor", afirmă Traian Băsescu, potrivit unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale remis, luni, agenţiei MEDIAFAX.

Preşedintele României "aduce omagiul său memoriei Monicăi Lovinescu, al cărei nume se află înscris, alături de cel al regretatului Virgil Ierunca, în Panteonul demnităţii poporului român", se mai arată în comunicat.