Camera Deputaţilor a respins Ordonanţa privind desfiinţarea Comisiei de la Cotroceni

Camera Deputaţilor a respins, miercuri, Ordonanţa 95/2007 emisă în timpul mandatului lui Tudor Chiuariu, în vederea desfiinţării Comisiei prezidenţiale care analiza sesizările privind infracţiunile săvârşite de miniştri, declarată neconstituţională de către CCR.
  Pentru proiectul de respingere a Ordonanţei au votat un număr de 240 de deputaţi, doar doi deputaţi (PRM) s-au împotrivit şi alţi şase s-au abţinut.

În cadrul dezbaterilor din plen, vicepreşdintele Comisiei juridice Florin Iordache a declarat că "membrii Comisiei au constatat că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr.1133 din 27 noiembrie 2007, art.16 din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.95/2007 pentru modificarea Legii nr.115/1999 sunt neconstituţionale şi au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului adoptarea proiectului de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă pentru modificarea Legii privind responsabilitatea ministerială".

Camera a respins OUG 95/2007 ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului de către Curtea Constituţională (CCR), în noimebrie 2007, a constatării faptului că art.16 din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.95-2007 pentru modificarea Legii nr.115/1999 sunt neconstituţionale.

În 27 noiembrie, Curtea Constituţională a decis, în unanimitate, că dispoziţiile articolul 16 din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 95/2007 pentru modificarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială sunt neconstituţionale.Potrivit motivaţiei publicate în 5 decembrie, CCR a constatat că textul de lege analizat restrânge, prin condiţiile pe care le impune, dreptul preşedintelui României de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor.

Curtea a spus că, prin această restrângere a unui drept constituţional al Preşedintelui României, ordonanţa de urgenţă examinată contravine şi prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, în conformitate cu care "ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului".

Curtea Constituţională a constatat că textul modificat prin ordonanţă înlătură posibilitatea ca Preşedintele României să fie sesizat şi de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi, deosebit de condiţiile cuprinse în textul anterior, instituie şi condiţia ca "dacă sesizarea este făcută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acesta îl va informa concomitent şi pe primul-ministru".

Referitor la dispoziţiile art. 2 al ordonanţei de urgenţă, Curtea a constatat că acestea sunt contrare principiilor imparţialităţii justiţiei şi independenţei judecătorilor, prevăzute de art.124 din Constituţie, precum şi prevederilor art. 115 (6) din legea fundamentală.

În acest sens, CCR a reţinut că numirea celor 5 judecători în comisia specială care, aşa cum s-a arătat mai sus, are rolul de a întocmi - în urma verificărilor efectuate printr-o procedură de natură jurisdicţională - raportul către Preşedintele României, încalcă principiile constituţionale prevăzute de art.124 alin. (2) şi (3) din Constituţie, prin convingerea indusă în opinia publică şi organelor judiciare care ar urma să judece faptele penale imputate unui ministru, că acesta este vinovat.

Ordonanţa de urgenţă emisă de Guvern în 4 octombrie modifica, prin articolul I, art 16 din Legea răspunderii ministeriale, în ceea ce priveşte procedura de urmat în cazul în care Preşedintele României îşi exercită dreptul de a cere, potrivit art. 109 alin. 2 din Constituţie, urmărirea penală a unui membru al Guvernului.

Articolul II al ordonanţei reglementa procedura numirii de către Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, a comisiei speciale instituite pentru analiza sesizărilor cu privire la săvârşirea unei infracţiuni în exerciţiul funcţiei de către un membru al Guvernului, care urma să fie alcătuită din cinci judecători, şi dispunea încetarea activităţii comisiei speciale constituite potrivit prevederilor anterioare. Acelaşi articol reglementa şi situaţia sesizărilor aflate în curs, în sensul preluării acestora de către comisia constituită potrivit prevederilor ordonanţei.