Principalele puncte ale poziţiei României faţă de modificarea politicii agricole europene

Ministerul Agriculturii va supune aprobării Guvernului poziţia şi propunerile României privind modificarea politicii agricole a UE, iar documentul va fi apoi transmis autorităţilor de la Bruxelles.
  Documentul va fi supus aprobării Guvernului sub formă de memorandum, cel mai probabil în şedinţa de săptămâna viitoare, a declarat vineri ministrul Agriculturii, Dacian Cioloş.

El a afirmat că "va ataca" şi pe cale diplomatică problema modificării politicii agricole, încercând să găsească susţinere din partea celorlalte state membre. În acest scop, Ministerul Agriculturii va organiza, la jumătatea lunii mai, o întâlnire cu miniştrii Agriculturii din Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria.

Prezentăm mai jos principalele puncte ale poziţiei României privind modificarea politicii agricole europene:

1. Subvenţii

- perioada în care sunt acordate plăţile directe la hectar din fonduri UE ar trebui prelungită până în 2013, această schemă de ajutor fiind benefică pentru agricultorii din România

- condiţiile pe care fermierii trebuie să le îndeplinească pentru a primi subvenţii ar trebui simplificate, pentru a reduce povara administrativă. Această propunere este în acord cu cea formulată de Comisia Europeană

- pachetul de bunăstare animală ar trebui aplicat din 2016, cu o amânare de doi ani, pentru a permite firmelor din România să realizeze investiţiile necesare pentru alinierea la normele UE

- în anumite sectoare "sensibile", cum ar fi tutunul, hameiul, inul şi cânepa, creşterea animalelor, ar trebui menţinute plăţile cuplate de producţie (acordate în funcţie de nivelul producţiei - n.r.), pentru a finanţa costurile ridicate

- propunerea Comisiei de a limita subvenţiile acordate fermelor mari nu ar trebui adoptată, întrucât ar conduce la divizarea arfiticială a fermelor, fără beneficii economice, dar cu repercursiuni asupra competitivităţii

- suprafaţa minimă pe care un fermier trebuie să o lucreze pentru a obţine subvenţii UE, stabilită în prezent la un hectar, nu ar trebui să crească, pentru că un număr mare de agricultori din România nu s-ar mai califica pentru a primi subvenţii

2. Măsuri de reglare a pieţei

- UE nu ar trebui să renunţe în totalitate la mecanismele de intervenţie, folosite pentru stabilizarea şi reglarea pieţelor. Acestea ar trebui păstrate măcar ca "plase de siguranţă". Mecanismele de intervenţie sunt aplicate atunci când preţul scade sub un nivel de referinţă, iar statul cumpără produse, pe care apoi le reintroduce pe piaţă la momentul oportun. Deşi evoluţia preţurilor la produse agricole a fost ascendentă, iar o scădere sub pragul de referinţă este puţin probabilă, intervenţia nu ar trebui eliminată, ci păstrată pentru "siguranţă".

- desfiinţarea măsurii de scoatere temporară din circuitul agricol a unor terenuri este o propunere oportună, în contextul creşterii cererii pentru produse agricole, la nivel european şi mondial. Scoaterea din circuit presupune lăsarea unui anumit procent al terenurilor agricole necultivate, iar desfiinţarea ei ar conduce la o creştere binevenită a producţiei. Această măsură nu este aplicată în România.

- eliminare cotei de lapte, din 2015, este potrivită, dar trebuie dublată de măsuri care să asigure "o aterizare uşoară" a producătorilor în piaţa liberalizată. România propune o creştere graduală a cotelor de lapte, de 2,5-3% pe an, până la desfiinţarea sistemului, şi o schemă de sprijin pentru fermierii din zona montană, pentru a împiedica renunţarea la producţie. De asemenea, penalizările aplicate pentru depăşirea cotei de producţie ar trebui reduse.

3. Gestionarea riscurilor

- România propune înfiinţarea unui fond de gestionare a riscurilor, la nivel european, din care să fie plătite o parte din costurile de asigurare ale fermierilor, în caz de calamităţi naturale sau de boli răspândite în rândul animalelor. Fondul ar urma să fie finanţat de UE şi administrat la nivel european sau, ar putea cuprinde şi contribuţii naţionale, iar în administrarea lui să fie implicate şi autorităţile din fiecare stat membru şi chiar organizaţiile de producători

4. Buget

- "modularea" (trecerea unei părţi a bugetului alocat pentru subvenţii pe hectar către dezvoltarea rurală) ar trebui să fie o opţiune voluntară a statelor membre şi nu o măsură obligatorie.

- bugetul politicii agricole ar trebui păstrat într-o formă cât mai apropiată de cea actuală, chiar şi după 2013 (dată la care este programată o nouă reformă a politicii). Schimbările prea mari sau prea bruşte afectează agricultorii, mai ales pe cei din statele aderate recent, cum este cazul României, care abia se obişnuiesc cu sistemul european

Politica Agricolă Comună trece printr-un proces de evaluare, aşa-numitul "control de sănătate", statele membre fiind consultate în privinţa unor posibile modificări.