Producătorii români vor putea proteja şi specialităţile tradiţionale în UE

Producătorii români vor putea obţine un nou tip de protecţie pentru alimentele tradiţionale, prin înregistrarea acestora ca specialităţi tradiţionale garantate în UE, ceea ce înseamnă că oricine va dori să producă specialitatea respectivă va trebui să respecte reţeta deja înregistrată.
  "Legislaţia naţională este elaborată, proiectul de hotărâre de Guvern este în avizare la Departamentul pentru Afaceri Europene, structură din aparatul de lucru al Guvernului, urmând sa fie avizat de celelalte instituţii. După publicarea în Monitorul Oficial, producătorii vor putea solicita protecţia unei specialităţi tradiţionale, adică în prima parte a acestui an", a declarat agenţiei MEDIAFAX Tudorel Baltă, director în Minsterul Agriculturii.

Pentru înregistrarea unui produs alimentar sau agricol ca specialitate tradiţională garantată (STG) un grup de producători (orice organizaţie, indiferent de forma juridică sau de compoziţie - n.r.) trebuie să demonstreze că respectivul aliment are calităţi specifice, care îl deosebesc în mod clar de celelalte produse din aceeaşi categorie.

Totodată, grupul trebuie să arate că produsul este obţinut printr-un mod tradiţional de producţie sau din materii prime tradiţionale, transmise între generaţii.

"Elementele esenţiale care dovedesc caracterul tradiţional al produsului includ elementele principale care au rămas neschimbate, atestate de referinţe precise şi bine stabilite", se arată în regulamentul din domeniu al Comisiei Europene.

Cererea de înregistrare mai trebuie să cuprindă un caiet de sarcini care detaliază modul de obţinere sau, după caz, şi a materiilor prime folosite.

"Dacă un grup de producători a obţinut protecţia unei specialităţi tradiţionale garantate, un alt producător care doreşte sa producă pentru prima dată acea specialitate trebuie să obţină acceptul grupului şi să fie avizat de Ministerul Agriculturii şi organismele de inspecţie şi certificare", a spus Baltă.

Cererile de întregistrare sunt de două feluri, cu rezervarea denumirii şi fără rezervarea denumirii.

Pentru primul tip de cerere, producătorii trebuie să arate că numele produsului nu este utilizat "în mod legal, notoriu şi semnificativ din punct de vedere economic pentru produse agricole sau alimentare similare".

Specialităţile cu denumire rezervată nu pot fi produse decât cu respectarea caietului de sarcini stabilit de producătorii care au înregistrat numele. Dacă în cererea de înregistrare se menţionează că denumirea nu este rezervată, aceasta poate fi folosită chiar dacă produsul nu este conform cu reţeta omologată, dar fără menţiunea "specialitate tradiţională garantată".

Cererile sunt transmise Ministerului Agriculturii, postate pe pagina de internet a instituţiei şi, după o perioadă de opoziţie (în care alţi producători pot contesta legitimitatea cererii) este transmisă Comisiei Europene, spre aprobare.

Mai multe grupuri originare din diferite state membre UE sau ţări terţe pot prezenta o cerere comună, transmisă statului membru.

Numai producătorii care respectă caietul de sarcini pot face trimitere la o specialitate tradiţională garantată pe etichete, în publicitate sau alte documente aferente unui produs agricol sau alimentar.

Câteva exemple de specialităţi tradiţionale garantate sunt brânza italiană Mozzarella, biscuiţii spanioli Panellets şi berea belgiană Lambic.

În luna noiembrie a anului trecut a intrat în vigoare în România sistemul de protecţie a denumirilor şi indicaţiilor geografice de origine ale produselor alimentare şi agricole. Acest tip de protecţie este aplicat alimentelor care au anumite calităţi datorate arealului geografic în care sunt produse.

Spre deosebire, specialităţile tradiţionale garantate au calităţi specifice date de reţeta sau de materiile prime tradiţionale.

Comisia Europeană a modificat legislaţia în domeniul specialităţilor tradiţionale în 2006, iar normele de aplicare ale noul regulament au fost adoptate în luna octombrie a anului trecut.