Tăriceanu, către Băsescu: Şeful statului nu poate refuza o numire pentru antipatii personale

Premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a transmis preşedintelui Traian Băsescu că şeful statului nu poate cere o altă persoană pentru funcţia de ministru din simplul motiv că nutreşte "o antipatie politică şi personală" faţă de cea nominalizată şi respinge cererea de a prezenta o altă propunere.
  Premierul i-a spus preşedintelui, în scrisoare, că nu există niciun argument de natură legală care să justifice retragerea propunerii de numire a Noricăi Nicolai şi îi solicită să o numească "cât mai curând posibil" pe aceasta în funcţia de ministru al Justiţiei.

Prezentăm integral textul scrisorii transmise de premierul Călin Popescu Tăriceanu către preşedintele Traian Băsescu:

"Domnului Traian Băsescu, Preşedintele României

Domnule Preşedinte,

Prin prezenta scrisoare mă văd nevoit să resping solicitarea dumneavoastră de a renunţa la propunerea de numire în funcţia de ministru al Justiţiei a doamnei Norica Nicolai.

De asemenea, vă aduc la cunoştinţă că, în calitate de Prim-Ministru al României, potrivit atribuţiilor conferite de Constituţie, menţin această propunere.

Motivarea pe care o faceţi cererii de renunţare la propunerea prezentată se bazează pe consideraţii personale, subiective, îndoielnice, despre percepţia publică asupra unei anumite persoane, consideraţii care exced cadrul constituţional şi legal.

Reacţia dumneavoastră, în calitate de Preşedinte al României, este cu atât mai nejustificată cu cât, faţă de nominalizarea doamnei Norica Nicolai, nu au existat obiecţii sau proteste, nici din partea societăţii civile şi nici a asociaţiilor profesionale.

Vă reamintesc că, în decizia nr.356/2007 a Curţii Constituţionale se precizează clar că "Preşedintele României nu are drept de veto, dar poate cere Primului-ministru să renunţe la propunerea făcută, atunci când constată că persoana propusă nu îndeplineşte condiţiile legale pentru exercitarea funcţiei de membru al Guvernului".

Decizia Curţii Constituţionale este cât se poate de clară.

Preşedintele României nu poate să solicite Primului-Ministru al României să propună o altă persoană pentru funcţia de ministru din simplul motiv că nutreşte o antipatie politică şi personală faţă de persoana nominalizată iniţial. Nici din cauza faptului că a avut o relaţie politică mai tensionată cu respectiva persoană. Nici dacă a identificat un alt candidat care, în opinia sa, ar fi mai bun.

Preşedintele României are obligaţia de a identifica argumente legale, nu de imagine, pentru a îşi susţine solicitarea. În caz contrar, nu ar trebui să facă o astfel de solicitare.

Domnule Preşedinte,

Am citit cu atenţie scrisoarea dumneavoastră şi nu invocaţi nici un argument de natură legală pentru care ar trebui să renunţ la propunerea de numire a doamnei Norica Nicolai la Ministerul Justiţiei. Mai mult, în scrisoarea dumneavoastră invocaţi doar argumente de imagine, percepţii legate de un incident în care a fost implicată doamna Norica Nicolai.

Ştiţi la fel de bine ca mine cât de periculos este să analizăm capacitatea unui demnitar de a exercita o funcţie publică, dacă izolăm şi scoatem în faţa un incident de imagine.

Norica Nicolai este un bun specialist în drept şi este unul dintre membrii cu experienţă ai Comisiei Juridice din Parlamentul României. Norica Nicolai cunoaşte în detaliu problemele care încă există în Justiţie şi are voinţa de a continua procesul de reformă. Consider că Norica Nicolai poate fi un foarte bun ministru al Justiţiei.

Dumneavoastră aţi ales să ignoraţi aceste argumente şi aţi analizat subiectiv, fără a lua în calcul argumentele legale sau argumentele care ţin de experienţă şi competenţă.

Dacă ar fi să vorbim despre argumente de imagine şi despre cazuri controversate, vă reamintesc doar două cazuri în care dumneavoastră aţi fost implicat: dosarul Flota şi casa achiziţionată în strada Mihăileanu, pe vremea când eraţi Primar al Capitalei. Ar fi nedrept să analizăm doar aceste două cazuri pentru a judeca mandatele dumneavoastră de Primar al Capitalei sau de Preşedinte al României. Am convingerea că acelaşi lucru ar trebui să îl evitaţi şi dumneavoastră acum, în ceea ce o priveşte pe doamna Norica Nicolai.

Mai mult, vă readuc aminte tăcerea dumneavoastră în ceea ce o priveşte pe fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei. Acum un an, doamna Monica Macovei era implicată într-un scandal public în legătură cu modul în care părinţii domniei sale au câştigat în Justiţie un imobil naţionalizat. Atunci, nu aţi susţinut că doamna Monica Macovei ar trebui să renunţe la funcţia de ministru al Justiţiei, nici că imaginea Justiţiei ar avea de suferit sau că ar scădea încrederea în Justiţie la nivelul opiniei publice şi al partenerilor europeni.

Sunt ferm convins că dezbaterea asupra reformei din Justiţie nu ar trebui să fie purtată cu argumente de imagine. Dacă, totuşi, aţi decis să invocaţi doar argumente de imagine, atunci mi s-ar părea corect să judecaţi şi, mai ales, să acţionaţi cu aceeaşi măsură.

Domnule Preşedinte,

În scrisoarea dumneavoastră vă exprimaţi convingerea că vom găsi soluţii împreună, Preşedinţia şi Guvernul, pentru a demonstra partenerilor europeni că România face progrese consistente în domeniul Justiţiei.

Vă reamintesc că deja am demonstrat acest lucru partenerilor europeni.

Raportul Comisiei Europene din iunie anul trecut a fost cel mai bun raport al organismului european despre starea justiţiei din România, de când acest domeniu este monitorizat, din 1998. În Raport sunt subliniate în special eforturile pe care Guvernul le-a făcut în acest domeniu („Guvernul român este angajat în reforma justiţiei şi în curăţarea sistemului de corupţie. În toate domeniile, autorităţile române demonstrează bunăvoinţă şi determinare…” – p. 5 din Raport).

Totodată, principalul progres remarcat de Raport a fost adoptarea Legii Agenţiei Naţionale de Integritate, urmare a dialogului pe care ultimul ministru al justiţiei, Tudor Chiuariu, l-a avut cu Parlamentul. După cum vă aduceţi aminte, adoptarea acestei legi a fost multă vreme imposibilă din cauza inabilităţii unui ministru al justiţiei aşa-zis independent. O dovadă în plus că nu o pretinsă independenţă a ministrului este soluţia la problemele justiţiei româneşti.

Adoptarea de noi coduri de procedură, simple şi uşor de aplicat, responsabilizarea magistraţilor şi înlăturarea percepţiei că aceştia nu răspund pentru greşelile lor, asigurarea eficienţei şi imparţialităţii investigaţiilor, scoaterea unor instituţii judiciare de sub influenţa unor oameni politici – acestea sunt urgenţele justiţiei româneşti şi care trebuie puse în practică rapid de un ministru cu susţinere politică.

Problema este să demonstrăm că avem voinţa să continuăm pe drumul început şi de aceea nu ne permitem să întârziem numirea unui nou ministru al Justiţiei.

Vă aduc la cunoştinţă că întârzierea acestei numiri poate conduce la perturbarea gravă a activităţii instituţiilor din sfera judiciară. Astfel, în ultimele zile au început acţiuni de protest sindical din partea personalului auxiliar din instanţe, motivat de faptul că absenţa unui ordonator principal de credite face imposibilă plata drepturilor salariale restante. Aceste tensiuni nu pot fi aplanate în lipsa unui interlocutor legitim, ministrul Justiţiei în funcţie.

De asemenea, nu se poate să nu cunoaşteţi că ministrul Justiţiei trebuie să participe, la întrunirea informală a Consiliului de miniştri al Uniunii Europene. Ar fi împotriva intereselor României ca "partenerii noştri europeni", a căror opinie vă preocupă atât de mult, să fie lipsiţi de un interlocutor chiar înainte de raportul intermediar al Comisiei Europene.

Vă solicit deci să o numiţi cât mai curând posibil pe doamna Norica Nicolai în funcţia de ministru al Justiţiei.

Consider că putem împreună, Guvernul şi Preşedinţia, să continuăm colaborarea în domeniul Justiţiei. Sper că o astfel de colaborare bună poate avea loc între dumneavoastră şi viitorul ministru al Justiţiei, Norica Nicolai.

Vă solicit să lăsaţi deoparte orice antipatie legată de Norica Nicolai şi să colaboraţi cu domnia sa pentru a continua reforma în Justiţie.

Domnule Preşedinte,

În concluzie, nu există nici un argument de natură legală care să justifice retragerea propunerii de numire a doamnei Norica Nicolai.

Mai mult, argumentele legate de competenţa şi experienţa doamnei Norica Nicolai o recomandă pentru această funcţie.

Având în vedere cele de mai sus, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 356/2007, care nu conferă Preşedintelui României un drept de veto la propunerea de numire a unui membru al Guvernului ci doar să solicite renunţarea la aceasta „dacă persoana propusă nu îndeplineşte condiţiile legale pentru exercitarea funcţiei”, vă aduc la cunoştinţă că nu voi da curs solicitării dumneavoastră de a renunţa la propunerea pentru funcţia de ministru al Justiţiei a doamnei Norica Nicolai. Vă rog ca, în cel mai scurt timp, să îndepliniţi toate formalităţile constituţionale necesare pentru ca doamna Norica Nicolai să fie învestită în funcţie.

Cu stimă,

Călin Popescu-TăriceanuPrim Ministru"