Primul an în Uniunea Europeană, început şi încheiat de sindicalişti cu proteste

Sindicaliştii din marile confederaţii au început primul an "european" cu proteste şi tot aşa l-au încheiat, înaintea Sărbătorilor de iarnă renunţând, în ultimul moment, la declanşarea unei greve generale la nivel naţional.
  La sfârşitul anului trecut, membrii Cartel Alfa anunţau proteste de stradă după 15 ianuarie 2007, principala revendicare fiind stoparea creşterii preţurilor la resursele primare, care au implicaţii asupra tuturor costurilor din economie.

Sindicaliştii acuzau faptul că prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu "s-a grăbit" să cheme la discuţii partidele politice, "uitând" de partenerii sociali. În a doua săptămână a lunii ianuarie, sindicatele şi patronatele au cerut premierului Tăriceanu o întrevedere pe această temă. Câteva zile mai târziu, şeful Executivului a chemat partenerii sociali la discuţii.

Tot în luna ianuarie, Confederaţia "Cartel Alfa" şi-a exprimat nemulţumirea că autorităţile menţin salariul minim garantat de stat diferit de cel stabilit de partenerii sociali, cerând clasei politice să-şi schimbe mentalitatea şi să-şi însuşească principiile politicii sociale europene sau să-şi dea demisia.

Confederaţia acuza Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse de faptul că nu respectă regula potrivit căreia responsabilitatea stabilirii politicii salariale pe piaţa muncii, precum şi a unei grile de salarizare bazate pe coeficienţi de ierarhizare o au partenerii sociali.

Această problemă s-a rezolvat, într-o oarecare măsură, în ultima lună a anului, când Guvernul a stabilit un salariu minim pe economie de 500 de lei, acceptat într-un final şi de sindicalişti, cu condiţia ca nivelul acestuia să crească la 540 de la jumătatea lui 2008.

La sfârşitul lunii februarie, sindicaliştii de la metrou ameninţau cu greva generală, la care au renunţat, acceptând până la urmă oferta administraţiei de creştere salarială în sumă fixă, în funcţie de bugetul regiei. Sindicaliştii ceruseră iniţial 30 de procente în plus la salariu, oferta administraţiei fiind, însă, de doar 13 la sută.

Tot la sfârşitul lunii februarie, operatorii Centralei Nucleare de la Cernavodă au intrat în grevă japoneză şi se pregăteau de alte proteste, cerând majorarea salariilor cu 30 la sută, dar până la urmă şi cele două părţi "au căzut la pace".

În a doua jumătate a lunii martie, lucrătorii din industria metalurgică, de la Mittal Stelle Galaţi, au intrat în grevă de avertisment, neînţelegându-se cu administraţia asupra creşterilor salariale. Protestatarii de la Mittal Steel Galaţi au intrat chiar şi în grevă generală, pe care au suspendat-o însă după două zile, deşi spuneau că nu sunt mulţumiţi de sporurile financiare obţinute în urma negocierilor cu administraţia.

În prima săptămână a lunii mai, aproximativ nouă sute de angajaţi ai uzinei de elicoptere IAR Ghimbav, din judeţul Braşov, au intrat în grevă generală, refuzând să mai lucreze pe o perioadă nelimitată, nemulţumiţi de rezultatul negocierilor purtate cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) privind plăţile compensatorii în cazul privatizării companiei.

La jumătatea lunii mai, sindicatele miniere conduse de Marin Condescu au anunţat declanşarea grevei generale la complexurile energetice Turceni, Rovinari şi la Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, ca urmare a deciziei de transferare a acestora la AVAS. Acţiunea a fost suspendată pe 24 mai, Guvernul angajându-se să respecte prevederile protocolului încheiat cu Federaţia Naţională Mine Energie, în care era prevăzut, printre altele ca, în eventualitatea în care strategia energetică naţională va considera privatizarea complexurilor energetice drept oportună, în cadrul negocierilor de privatizare se vor avea în vedere unele prevederi privind protecţia socială a salariaţilor.

Odată cu venirea verii, sindicaliştii au luat o "vacanţă de proteste", din care au revenit la începutul lunii august, când au respins iniţiativa eliminării plăţilor compensatorii în cazul disponibilizărilor colective propusă de ministrul Muncii, Paul Păcuraru, considerând că în prealabil trebuia să aibă loc o discuţie între partenerii sociali, în urma căreia să fie luată o hotărâre.

Sindicaliştii apreciau că Guvernul trebuie să ofere alternativă la forţa de muncă disponibilizată şi că mai înainte de disponibilizări, trebuie văzut dacă există capacitate de absorbţie şi dacă poate fi asigurată reconversia în piaţa muncii.

În luna octombrie, aproximativ două mii de membri ai sindicatelor portuare din Constanţa, Brăila şi Galaţi au încetat lucrul două ore, nemulţumiţi de faptul că autorităţile nu au luat măsuri pentru stoparea muncii la negru.

Şi fermierii au pichetat, în octombrie, timp de trei zile, sediul Ministerului Agriculturii, aducând cu ei bidoane de lapte şi piei de vacă, dar şi un viţel, nemulţumiţi de rezultatul negocierilor cu autorităţile în ceea ce priveşte finanţarea zootehniei. Crescătorii de animale cereau Guvernului finanţarea acestui sector, respectiv subvenţionarea fermierilor care au mai puţin de trei vaci, susţinând că aceştia produc 80 la sută din laptele comercializat pe piaţă.

Cele mai ample proteste au început însă odată cu ultima lună de toamnă.

La începutul lui noiembrie, cele cinci confederaţii declanşau conflictul de muncă pentru că angajatorii nu au stabilit salariul minim pe economie pentru anul 2008, sindicatele cerând ca nivelul acestuia să nu fie mai mic de 700 de lei. Partea patronală a oferit însă doar 480 de lei, propunere calificată drept "jignitoare" de către sindicalişti, care au "promis" în schimb că vor ieşi în stradă.

După mai multe întâlniri eşuate, în decembrie, cele trei părţi - sindicatele, patronatele şi Guvernul - au căzut de acord asupra salariului minim unic pe 2008: 500 de lei şi promisiunea că, dacă indicatorii economici permit, nivelul acestuia va ajunge la 540 de lei din a doua jumătate a anului viitor. Un alt câştig al discuţiilor a fost cel privind existenţa unui singur salariu minim, sindicaliştii apreciind că, astfel, România se aliniază la nivelul ţărilor UE în acest sens.

Astfel, marea grevă generală la nivel naţional s-a stins, însă sindicaliştii au decis să nu renunţe la amendamentele aduse de partea sindicală la Legea bugetului de stat şi cea a asigurărilor sociale de stat şi cea privind "recâştigarea dreptului la grevă". Pentru "recâştigarea dreptului la grevă", sindicaliştii din toată ţara au pichetat, la începutul lunii decembrie, sediile prefecturilor.

Membrii celor cinci confederaţii sindicale au apreciat că bugetul prezentat de Guvern este "ostil salariaţilor". Ei ameninţau că vor recurge la proteste dacă "erorile" existente în acest act normativ nu vor fi eliminate în urma discuţiilor cu partidele politice şi partenerii sociali. Protestele au şi avut loc şi s-au încheiat chiar cu câteva zile înainte de Craciun, când parlamentarii au votat Legea bugetului de stat pe 2008, fără a ţine cont de amendamentele reprezentanţilor salariaţilor.

Amendamentele sindicaliştilor la proiectele legii bugetului de stat şi asigurărilor sociale de stat vizau contribuţiile angajatorilor la fondul de risc pentru accidente şi boli profesionale, care s-au redus de la 0,4 la sută la 0,04 procente, "ceea ce face ca sistemul să nu mai poată funcţiona", contribuţiile pentru sănătate, reduse de la 6,5 la 5,5 la sută.

Sindicaliştii apreciau că până se vor face investiţii în securitatea la locul de muncă, până când vor fi eliminate riscurile de accidente şi boli profesionale este nevoie de un fond de asigurări pentru aceste accidente, capabil să răspundă nevoilor reale ale celor care au de suferit în astfel de evenimente.

Pentru aceste motive, membrii a patru confederaţii sindicale au pichetat, trei zile, în timpul discuţiilor din cadrul Legislativului pe tema acestor proiecte de lege, sediul Parlamentului, cerând parlamentarilor să ţină cont de ele.

Parlamentarii au votat în 20 decembrie - ultima zi a pichetelor din acest an ale sindicaliştilor - Legea Bugetului de Stat pe 2008, fără însă a ţine cont de solicitările sindicaliştilor.

Nemulţumiţi, sindicaliştii au cerut preşedintelui Traian Băsescu să nu promulge legea şi s-o returneze Parlamentului pentru modificări, considerând că, în forma în care a fost adoptat, va fundamenta o politică "profund antisocială, cu efecte dramatice pe termen mediu şi lung".

Şi sindicaliştii din educaţie au recurs la proteste în ultima lună a anului. Astfel, peste două sute de membri ai Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ au pichetat, pe 19 decembrie, sediile Guvernului, Parlamentului şi Ministerului Economiei şi Finanţelor, cerând, printre altele, majorări salariale pentru o parte a cadrelor didactice, acordarea unitară a tichetelor cadou şi a premiului anual în decembrie. Membrii Federaţiei "Spiru Haret" au organizat şi o grevă de avertisment de două ore.

Doar una dintre solicitări a fost soluţionată, respectiv majorarea salariilor cu zece la sută pentru cadrele didactice debutante, cu definitivat şi cu gradul didactic II, începând de la 1 ianuarie 2008. Nemulţumiţi, liderii FSLI şi cei ai Federaţiei "Spiru Haret" au spus că vor continua acţiunile de protest până la soluţionarea favorabilă a tuturor solicitărilor.

Profesorii au solicitat începerea negocierilor privind creşterile salariale care se vor acorda în anul 2008 şi o nouă lege a salarizării în sistemul educaţional.Sindicaliştii vor intra astfel în al doilea an al României ca stat membru al Uniunii Europeane doar cu o parte din cereri rezolvate şi cu foarte multe amânate.

Ca răspuns la aceste amânări şi supăraţi pe parlamentari, sindicaliştii au promis o campanie de convingere a românilor să nu mai voteze PNL şi PSD, care în opinia lor sunt "principalii vinovaţi" pentru actuala Lege a Bugetului pe 2008.

În condiţiile multitudinii de revendicări nerezolvate, multe dintre ele care nu mai ţin strict de salarizare, previziunea viitoarelor acţiuni sindicale nu este deloc liniştitoare pentru guvernanţi. Cu toate acestea, unificarea mişcării sindicale româneşti, de atâtea ori discutată şi chiar aproape convenită în anul care a trecut, este încă aşteptată.