Cristian Mungiu: "4,3,2" are şanse reale să fie nominalizat la Oscar

Regizorul Cristian Mungiu, care anul acesta a obţinut, cu "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", prestigioase premii, printre care atât de râvnitul Palme d'Or la Cannes, a declarat, într-un interviu acordat MEDIAFAX, că există şanse reale ca filmul său să fie nominalizat la Oscar.
  Cristian Mungiu a spus că, deşi "4,3,2" a luat nenumărate premii, este "greşit şi periculos" ca discuţiile despre film să fie reduse la aceste premii. De asemenea, regizorul român a declarat că, deşi a primit câteva propuneri de scenarii americane, va continua, cel puţin deocamdată, să facă filme în română.

Referindu-se la efortul depus pentru a populariza filmul, prin caravana "4,3,2", Cristian Mungiu a susţinut că rezultatele au fost bune, dar că nu poate fi mulţumit "câtă vreme România, văzută acum ca ţară din care vin cele mai interesante filme ale ultimilor ani, e totodată şi ţara cu cele mai puţine cinematografe şi cea mai redusă rată a intrărilor la cinematograf din UE". "E ca şi cum ai încerca să practici agricultura într-un ghiveci", a afirmat Mungiu.

Prezentăm integral interviul acordat MEDIAFAX de regizorul Cristian Mungiu.

Reporter: Până anul acesta, ne întrebam când o să primim şi noi un Palme d'Or; Acum, lumea vrea Oscarul. Ce şanse credeţi că sunt ca "4,3,2" să primească Oscarul pentru cel mai bun film străin?

Cristian Mungiu: Cred că există şanse reale să primim o nominalizare, ceea ce ar fi o nouă premieră pentru cinematografia română, după Palme d’Or şi premiile Academiei Europene pentru cel mai bun film şi regizor; însă e greşit şi periculos să reducem discuţiile despre film la premiile pe care le-a luat. Sunt mai mândru şi mai mulţumit de reacţiile celor care, după proiecţiile cu "4,3,2", au avut revelaţia unui alt mod de a te raporta la ceea ce ţi se întâmplă în viaţă, decât de toate premiile luate. Sunt mari filme şi mari autori în lume şi chiar şi în România care au însemnat ceva în istoria cinematografiei, deşi nu au luat neapărat cine ştie ce premii.

Rep.: Cât de mult credeţi că a contribuit povestea şocantă din film la succesul acestuia în străinătate, cu precădere în Occident, unde oamenii aproape nu concepeau că aşa ceva s-ar putea întâmpla în realitate?

C.M.: Cred că e un clişeu să ne închipuim că îi dăm gata pe occidentali cu grozăviile nemaivăzute prin care am trecut noi, aşa cum avem şi tendinţa constantă de a crede că ce ni s-a întâmplat nouă e atât de complicat că occidentalii nu vor pricepe o iotă. Am avut discuţii cu spectatorii în foarte multe ţări după proiecţiile filmului şi vă asigur că înţeleg perfect situaţia şi perioada prin care am trecut. Desigur, nu le trezeşte amintiri personale, însă filmul emoţionează la fel de mult în Taiwan sau Finlanda, cum emoţionează şi în România. Cred că filmul are un echilibru, o măsură justă, are o anume onestitate a felului în care e făcut şi surprinde printr-o anume formă de simplitate. Şi are suflet, într-un fel.

Rep.: Lucraţi în continuare la proiectul "Amintiri din Epoca de Aur", din care face parte şi "4,3,2"?

C.M.: Proiectul "Amintiri din Epoca de Aur" a continuat în toată această perioadă şi va continua şi în primăvara anului viitor, căci am decis ca el să includă mai mulţi regizori români – structura episodică a filmului permiţând un asemenea format. Va fi, în final, un proiect de tip omnibus cu poveşti între 20 şi 30 de minute, respectând acelaşi format narativ, dar independente ca subiect şi personaje.

Rep.: Cât de mult v-a ajutat succesul lui "4,3,2" să găsiţi bani pentru un nou film?

C.M.: Am găsit bani relativ uşor şi pentru "4,3,2", fără să fi avut Palme d’Or-ul. Da, va fi mai simplu să fac un film cu buget mai mare, căci acum sunt mulţi oameni care vor să investească în următorul meu proiect, însă succesul filmului nu va ajuta cu nimic la găsirea următoarei poveşti ci, dimpotrivă, presiunea şi aşteptările sunt şi mai mari acum.

Rep.: Dacă vi se oferă posibilitatea, o să acceptaţi să regizaţi o superproducţie în SUA?

C.M.: O asemena posibilitate nu reprezintă neapărat un pas înainte pe scara mea de valori. Prin filmele pe care le fac ca autor, încerc să arăt că am ceva de zis şi sper că pun oamenii pe gânduri şi schimb măcar un pic felul în care ei se raportează la viaţa lor. Regizând un film american cu vedete, câştigi bani şi notorietate, însă aportul tău creativ e mult mai redus. Nimeni nu ştie cine a regizat "Piraţii din Caraibe 3" sau "Harry Potter 4", pentru că chiar nu contează regizorul, în cazul filmelor de tipul ăsta fiind doar un meseriaş.

Rep.: Următorul film o să-l faceţi în România sau în străinătate?

C.M.: În momentul ăsta, ştiu foarte puţine lucruri despre ce voi face mai departe. Abia după ce ne vom lămuri dacă avem de mers la Oscaruri voi avea, sper, mai mult timp să iau nişte decizii. Dar pesemne că nu voi alege niciunul din scenariile americane care mi-au fost propuse şi voi continua, deocamdată, să fac filme în română.

Rep.: Care au fost cele mai interesante oferte de film pe care le-aţi primit după câştigarea atâtor premii anul acesta?

C.M.: Să candidez la Parlamentul European, să fac reclamă la produse pentru bărbaţi, să-mi prezint casa în emisiuni de profil, deşi eu nu am casă, şi multe altele. Dar, serios vorbind, am primit deja foarte multe scenarii, deşi am decis să nu semnez până după Oscaruri pentru niciuna dintre agenţiile de impresiat americane. Nu e, însă, profesional să dezvălui nimic despre aceste proiecte.

Rep.: Pentru următorul film veţi lucra tot cu Mobra Film sau veţi folosi serviciile unor studiouri mari?

C.M.: Mobra Film e compania mea – având ca parteneri pe Oleg Mutu şi Hanno Hofer – şi lucrăm prin ea pentru a fi în control asupra a ceea ce se întâmplă cu munca noastră. Pesemne că atâta vreme cât voi lucra filme în limba română, ele vor implica şi Mobra, pentru că în România orice casă de producţie apelează la bani destinaţi producţiei cinematografice, nu la bani privaţi, şi atunci nu e niciun câştig să lucrezi sub o umbrelă mai mare. Desigur, dacă la un moment dat voi face filme în afara României, ele vor fi făcute pentru alte case de producţie.

Rep.: De care dintre multele atribuţii pe care vi le-aţi asumat la "4,3,2" (scenarist, regizor, producător şi distribuitor) sunteţi cel mai apropiat? Pe care nu aţi fi vrut să o aveţi?

C.M.: Ideal, nu aş vrea să mă implic în producţie şi cu atât mai puţin în distribuţie, căci, totuşi, eu sunt regizor şi scenarist. Însă, în contextul dat, cred că implicarea mea ca producător şi distribuitor au fost decisive în situaţia de faţă pentru găsirea banilor, realizarea filmului în bune condiţii, încheierea lui la timp şi pentru vizibilitatea pe care a avut-o filmul pe plan extern şi, de asemenea, în România. Să nu uităm că într-o perioadă în care 30.000 de spectatori în ţară reprezintă un prag greu de atins pentru un film românesc, iar 50.000 de spectatori reprezintă o performanţă pentru orice film american distribuit la noi, "4,3,2" a reuşit să adune mai bine de 75.000 de spectatori, datorită eforturilor pe care le-am făcut. Implicarea unor parteneri ca Unilever şi Vodafone în popularizarea spectacolului cinematografic în România e un succes în sine.

Rep.: Aţi depus eforturi mari pentru ca filmul dumneavoastră să fie văzut de cât mai mulţi români. Sunteţi mulţumit de ce aţi reuşit din acest punct de vedere?

C.M.: Noi continuăm să fim preocupaţi de spectatorii noştri şi am decis ca, în ianuarie, filmul să fie prezent în cinematografele din Bucureşti în versiune subtitrată în engleză, pentru toţi cei care vor să vadă filmul, trăiesc în Bucureşti, dar nu vorbesc româna. Totodată, dat fiind intersul foarte multor oameni de a face "4,3,2" cadou cuiva, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, am decis să venim în întâmpinarea acestora şi să punem la dispoziţia lor o ediţie foarte limitată a DVD-ului cu filmul, la un preţ special doar de sărbatori, înainte de lansarea propriu-zisă a DVD-ului, care va avea lor în preajma decernării Golden Globes. Deocamdată, DVD-urile se găsesc doar la Diverta, Cărtureşti şi Humanitas, însă din ianuarie or să fie probabil accesibile şi în alte locuri şi prin vânzări online.

Însă mulţumit nu pot fi câtă vreme România, văzută acum ca ţară din care vin cele mai interesante filme ale ultimilor ani, e totodată şi ţara cu cele mai puţine cinematografe şi cea mai redusă rată a intrărilor la cinematograf din UE. E ca şi cum ai încerca să practici agricultura într-un ghiveci.

Rep.: Cu ce actori români v-ar plăcea să lucraţi?

C.M.: Cu cei care sunt cei mai potriviţi pentru rolurile pe care le scriu.