Companiile româneşti nu sunt dispuse să aducă lucrători străini

Companiile româneşti nu sunt interesate să aducă forţă de muncă din străinătate, deşi cei mai mulţi angajatori recunosc că au probleme atunci când trebuie să găsească lucrători, ei preferând mai degrabă angajarea românilor plecaţi în străinătate, potrivit unui studiu realizat de Fundaţia Soros.

  Studiul "Piaţa forţei de muncă din România şi imigraţia", prezentat miercuri, a cuprins 600 firme, împărţite în trei subeşantioane a câte 200, din fiecare din domeniile construcţii, industrie textilă şi hoteluri.

Potrivit datelor înregistrate, deşi două treimi dintre managerii investigaţi au afirmat că în 2007 le-a fost destul de sau foarte greu să găsească lucrători atunci când au avut nevoie, doar şapte la sută dintre companiile cuprinse în studiu şi-au manifestat intenţia de a aduce forţă de muncă din străinătate.

"Într-un viitor apropiat, imigraţia nu pare să constituie o opţiune serioasă. Numai şapte la sută dintre firme intenţionează să aducă forţă de muncă din străinătate, deşi un procent similar (nouă la sută) se declară indecise, fără a respinge însă această posibilitate", se arată în studiul întocmit de Fundaţia Soros.

Dacă în cazul industriei textile, problemele cu forţa de muncă este probabil să fie legate mai degrabă de calitatea slujbelor – în special nivelul redus de salarizare şi de fluctuaţia mare de personal, în cazul construcţiilor şi a industriei ospitalităţii problema este mai probabil să fie legată de cauze structurale ce ţin de nivelul de calificare a forţei de muncă disponibile.

"Am întrebat managerii firmelor care se confruntă cu dificultăţi în angajarea de forţă de muncă de cât timp au această problemă. Peste 50 la sută dintre ei au răspuns că se confruntă cu probleme în găsirea de lucrători disponibili de cel puţin doi ani, iar circa un sfert din ei spun că din 2006 au început aceste constrângeri legate de forţa de muncă", a declarat, miercuri, sociologul Monica Şerban.

Din studiu a mai reieşit că peste trei sferturi dintre managerii chestionaţi au menţionat emigrarea muncitorilor români ca fiind un factor care afectează în mare şi foarte mare măsură capacitatea lor de a angaja personal, această opinie fiind mai larg răspândită în rândul managerilor firmelor de construcţii. Totodată, 40 la sută dintre managerii chestionaţi au mai menţionat, dincolo de emigrare, slaba pregătire a tinerilor absolvenţi, concurenţa şi nivelul salarizării.

"Per ansamblu, peste 70 la sută dintre angajatori consideră că este destul de sau foarte probabil ca în viitorul apropiat să se confrunte cu probleme în găsirea de personal atunci când vor avea nevoie. Ponderea celor cu aşteptări negative este mai mică în cazul industriei textile (66 la sută), comparativ cu cea din industria ospitalităţii (77 la sută). În rândul celor care intenţionează să-şi mărească numărul de angajaţi în următorul an, ponderile celor care împărtăşesc astfel de aşteptări negative sunt relativ similare, indiferent de domeniul de activitate", se mai arată în studiu.

Totodată, Monica Şerban a precizat că experienţa anterioară cu probleme legate de asigurarea forţei de muncă necesare determină ca peste 80 la sută dintre angajatori să se aştepte pe termen scurt la probleme în găsirea de lucrători, în timp ce în cazul celor care nu s-au confruntat până în prezent cu astfel de probleme, ponderea este undeva la jumătate.

Potrivit studiului, aducerea de personal din străinătate este nu numai o practică puţin răspândită, ci şi foarte recentă, primele cazuri aparând în 2000. De altfel, românii plecaţi în străinătate reprezintă o resursă pe care angajatorii au început să o exploateze către sfârşitul anilor ’90, iar tendinţa s-a accentuat în ultimii ani (2006, 2007) când creşterea salariilor în România, manifestarea problemelor în găsirea de personal şi creşterea experienţei de migraţie fac posibilă atragerea migranţilor către slujbe din ţară.

"Fără ca diferenţa să fie mare, pare a exista totuşi o oarecare preferinţă pentru românii care lucrează în străinătate (13 la sută din companii se declară interesate de angajarea de români care lucrează în străinătate). Cunoştinţele de limbă, convingerea că experienţa de muncă în străinătate schimbă mentalitatea (inclusiv cea legată de muncă), rezolvarea cheltuielilor de cazare pot fi câteva dintre explicaţiile pentru o asemenea preferinţă", susţin iniţiatorii studiului.

Dacă cea mai mare parte din companiile din eşantion au găsit soluţii pentru a răspunde problemelor legate de nevoia de personal, există totuşi un procentdestul de mare (17 la sută) care au fost nevoite/au decis să reacţioneze prin restrângerea activităţii.

Sociologii care au lucrat la elaborarea studiului au identificat şi o serie de soluţii posibile care ar trebui preluate de către angajatorii români în vederea combaterii problemelor privind numărul insuficient de personal.

Printre soluţiile identificate se numără aducerea de forţă de muncă din zone în care aceasta reprezintă o resursă în exces, deplasarea activităţilor companiei către zone bogate în resurse de forţă de muncă, atragerea unor categorii de indivizi care nu sunt în mod necesar, în momentul respectiv, interesaţi de intrarea/reîntoarcerea pe piaţa forţei de muncă (studenţii şi pensionarii), dezvoltarea şi utilizarea la nivel maxim a resurselor existente sau externalizarea unei părţi a activităţilor companiei.

Potrivit studiului, pentru a face faţă dificultăţilor în găsirea de personal, angajatorii intervievaţi au optat în principal pentru investiţii în creşterea productivităţii (83 la sută) sau în tehnologizare (76 la sută). O treime dintre firme au recurs la modificarea programului de lucru (ore suplimentare) sau la categorii de personal a căror implicare în muncă are un caracter temporar (pensionari, studenţi). Extrem de interesantă este prezenţa destul de consistentă (35 la sută din companii) a tendinţei, contemporană de altfel, de externalizare a activităţilor.

Monica Şerban a amintit că ţările în care astăzi românii muncesc în număr mare (Italia, Spania) au schimbat, în mai puţin de 50 de ani, statutul de ţări de emigraţie pentru cel de ţări de imigraţie, acest lucru fiind posibil datorită faptului că pe piaţa forţei de muncă a statelor respective există nevoie de lucrători.

Angajatorii români, care şi-au exprimat intenţia de a aduce forţă de muncă străină, au în vedere ţări precum Bulgaria, Iugoslavia, Macedonia, Serbia, Ucraina, Moldova sau Turcia.

Potrivit studiului, la sfârşitul lunii septembrie 2007, în cele trei domenii de activitate analizate, activau 795.000 de persoane, reprezentând circa 17 la sută din numărul total de angajaţi. Jumătate din aceşti angajaţi lucrează în domeniul construcţiilor, iar industria textilă a pierdut în perioada septembrie 2006 - septembrie 2007 aproape 10 la sută din volumul forţei de muncă ocupate, reprezentând circa 30.000 de angajaţi.

Potrivit studiului, 30 la sută dintre firmele din industria textilă, 16 la sută din domeniul hotelier şi 13 la sută din construcţii au avut locuri de muncă disponibile neocupate mai mult de 2 luni pe parcursul anului 2007.

În ce priveşte ponderea deficitului în volumul de angajări noi, situaţia variază semnificativ între cele trei domenii. În domeniul construcţiilor, rata deficitului este de 10 la sută, în timp ce, în cazul hotelurilor şi restaurantelor, aceasta este de aproape 20 la sută, maximul înregistrându-se în domeniul textil – 25 la sută. În termeni absoluţi, o estimare a acestui deficit indică aproximativ 17.000 de locuri de muncă neocupate în toate cele trei domenii, timp de cel puţin două luni de-a lungul anului.