Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Complicarea relațiilor comerciale internaționale și efectele dezastruoase ale unor măsuri ”pripite” sunt abordate de Asociația Forestierilor din România (ASFOR) în cadrul unei scurte analize, care atrage atenția asupra unor probleme al căror efect se vor resimți pe termen lung.
”Într-o lume în care pinguinii sunt taxați pentru „comerț ilicit”, iar birocrații europeni croiesc reguli mai grele decât ghețarii antarctici, relația dintre Uniunea Europeană și Statele Unite se transformă, încet dar sigur, într-o tragicomedie geopolitică de zile mari.
Caz concret: Insulele Heard și McDonald. Un grup de stânci vulcanice, înghețate, pustii, aflate la mii de kilometri de orice urmă de viață umană. Ultima oară când cineva a pus piciorul acolo, internetul era încă dial-up. Și totuși, în marele război comercial al lui Donald Trump, aceste insule au fost taxate cu 10% la exporturi. De ce? Pentru că sunt… „aproape de China”. Și, evident, pentru că pinguinii pot deveni, în logica marilor puteri, vectori perfizi ai dumpingului economic. Cine știe ce-au mai complotat în colonia lor opacă?
Dar dacă SUA taxează pinguinii din prudență geopolitică, Europa nu s-a lăsat mai prejos. Vine, în stilul caracteristic, cu un regulament, EUDR – Regulamentul privind produsele fără defrișări. În teorie, o măsură curajoasă pentru protejarea pădurilor. În practică? Un coșmar birocratic cu rază de acțiune globală. Vrei să vinzi o bucată de lemn în Paris? Te rugăm frumos: vino cu coordonatele GPS, hărți satelitare, istoricul legal al terenului și, ideal, o probă de ADN a arborelui.
Cine are de suferit? Tocmai cei pe care Europa declară că vrea să-i „implice” în tranziția verde. Fermierii africani, procesatorii sud-americani, exportatorii americani de cherestea, forestierii europeni, inclusiv cei din România – toți prinși într-un labirint de documente care nu lasă loc nici măcar pentru bun-simț comercial. Între timp, relația UE–SUA, evaluată la peste 5 trilioane de euro, riscă să fie zguduită mai tare decât o avalanșă în Anzi.
Și totuși, există soluții. Una rezonabilă în care produsele precum lemnul, cacaua sau soia sunt acceptate fără demolarea munților de hârtii – cu o singură condiție de bun-simț: să se demonstreze că produsul provine cu adevărat din acea țară. Ar fi un semn de normalitate. Ar fi dovada că Europa știe să facă politică externă fără să-și împuște prietenii în picior.
Pentru că, dacă nu suntem atenți, vom ajunge singuri, izolați într-un iglu legislativ, vorbind despre sustenabilitate între patru pereți plini de dosare, în timp ce restul lumii – inclusiv pinguinii – își vor găsi alți parteneri de afaceri.
Poate că ar fi momentul să învățăm ceva de la pinguini: să ne clătinăm mai puțin și să ne coordonăm mai bine. Altfel, riscăm ca până și cei mai buni aliați să ne privească cu suspiciune – cu un ochi pe hârtie și celălalt pe ieșirea de urgență”, a spus Ciprian-Dumitru Muscă, președintele ASFOR.
