Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Numărul mare de incendii înregistrate în ultima perioadă în județul Suceava ne-a îndreptat atenția spre cauzele care duc la astfel de situații. Din datele transmise de pompieri, rezultă că un număr semnificativ au drept cauză necurățarea coșurilor de fum. Coșarul Constantin Dîrja, invitat la matinalul „Prima oră” de la televiziunea Intermedia, a explicat cum ajunge să ia foc un coș de fum și cum se poate preveni acest lucru.
Coșarul a arătat că o primă cauză este construirea coșurilor de fum din materiale nepotrivite și care nu respectă anumite standarde tehnice de siguranță: „se confecționează coșuri din BCA, care e ca un burete, la temperaturi ridicate devine casant, se sfărâmă dacă îl iei în mână, sau din tot felul de improvizații”.
La casele vechi, principala problemă este distanța față de materialele combustibile. Constantin Dîrja a afirmat că acestea coșurile sunt făcute din cărămidă, dintr-o țeavă de azbest sau dintr-o țeavă metalică și în pod „sunt sprijinite cu doi dulapi, cu două scânduri, ca să nu se încline”.
Când coșurile se aprind, temperatura crește, iar lemnul, mai ales în pod, unde e foarte uscat, se aprinde la 85 de grade. „La case noi vezi niște enormități de coșuri. Oamenii spun că fac coșuri de 50 de cm/50 de cm ca să nu aibă probleme cu el și să nu se înfunde, or este anormal să faci astfel la o sobă sau la o centrală. Tirajul este pe principiul aerului cald. Când faci foc prima dată, în coș este o cantitate foarte mare de aer rece. Când aprinzi trei surcele, nu au puterea să încălzească aerul de pe coș, să-l împingă în sus și să se formeze un tiraj. Toamna și primăvara, când afară sunt 20 de grade Celsius și în casă 15 grade Celsius, tirajul este invers și fumul curge în jos. Atunci trebuie luată o lampă de gaz de uz casnic și de amorsat soba: lași lampa să ardă 5 minute în sobă ca să spargi presiunea de pe coș”, a spus Constantin Dîrja.
Acesta a povestit că în trecut se puneau ziare sau vreascuri la baza coșului ori în fundul plitei pentru ca temperatura să „spargă” presiunea de pe coș.
Un alt motiv al incendiilor este „<ursoaica> din pod”, care a apărut în Țara Românească în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea și s-a extins și în celelalte provincii românești, când a fost introdus impozitul pe fumărit, pe care trebuia să-l plătească o familie pentru fiecare coş de fum al casei: „Dacă aveai două sobe, aveai două coșuri, iar românul, ca să nu plătească pentru două coșuri, le-a adunat într-un singur coș orizontal. De pe un coș vertical, toată mizeria cade la baza lui. Deschizi ușa de vizitare și scoți mizeria, dar pe părțile de coș orizontal depunerile rămân, mai ales în unghiurile de 90 de grade. Dacă este un pumn de funingine, la un șoc termic se aprinde”.
· Tâmplăria termopan și focul mocnit pot reprezenta un risc de incendiu, dacă sobele și coșurile nu sunt curățate
Creșterea numărului de incendii în perioada sărbătorilor, mai ales de Crăciun, este explicată de Constantin Dîrja prin aruncarea în foc a cojilor de nucă, folosită la prepararea prăjiturilor tradiționale: „în mod normal, lemnele pe foc se pun într-o anumită ritmicitate. De Crăciun faci cozonac și spargi nuci. Nucile au o putere calorică foarte mare. Când pui jumătate de găleată de coji de nuci pe foc, care se aprind, se produce un șoc termic și se aprinde coșul”.
O situație cu care s-a confruntat nu de puține ori, relatată de coșar, a fost aceea când familii tinere au moștenit casa bunicii și au renovat-o complet, cu excepția sobei. „Casa are sobă cu plită mare, cu cuptor pe care te urci iarna să te încălzești. Au spus că soba a mers perfect până au renovat casa și acum nu mai merge. Se înfundă, scoate fum. De ce? Pentru că focul din sobă merge cu aer. Casa are uși termopan, geam termopan. În astfel de situații recomandăm o priză de aer condusă, adică o țeavă cu diametrul de 110 mm, pe care să vină aerul până la cenușar, focul să ardă cu aerul de afară și să încălzească aerul din casă”, a spus Constantin Dîrja.
Probleme apar și în perioadele geroase, când oamenii sunt tentați să pună mai multe lemne și „sufocă focul să ardă mocnit” dacă sunt depuneri pe „fumurile sobei” (căile fumului prin sobă, un fel de serpentine), depuneri depistabile prin faptul că soba nu se încălzește la cca 65 de grade Celsius în mod egal pe toată suprafața.
Depunerile de funingine și de gudron pe coșurile de fum și pe „fumuri” favorizează apariția incendiilor atât prin îngustarea diametrului coșurilor, cât și prin riscul de aprindere. „În cazul incendiilor de funingine, fulgii de funingine ies și, dacă e casa acoperită cu șindrilă, pot iniția alte incendii. În cazul incendiilor de gudron solid, acel material sticlos depus pe coșuri nu numai că degajă temperaturi de până la 1.200 de grade, dar își și mărește volumul de 3-4 ori. Asta înseamnă că dacă depunerile sunt mari și s-au lipit printre cărămizi, când gudronul își mărește volumul poate crăpa coșul de fum și incendiul este iminent”, a afirmat Constantin Dîrja.
· În trecut, coșurile de fum se curățau cu pană de gâscă sau creangă de răchită
Coșarul a afirmat că, în trecut, la țară, operațiunea de curățare a coșului de fum era făcută de gospodina casei, „care cu o pană de gâscă sau cu o creangă de răchită curăța coșul și soba”, după care porțiunea din pod o văruia cu var alb și orice fisură sau defect se puteau identifica rapid.
Acum există coșuri de fum sigure, rezistente la temperaturi de 400-600 de grade, certificate de laboratoare, și coșari autorizați, „cu școală și cu diplomă”, care să le monteze.
Din păcate, mai ales în mediul rural, oamenii, îndeosebi vârstnicii care nu folosesc internetul și rețelele sociale, sunt neinformați asupra acestor opțiuni.
Coșurile se curăță o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie, „adică dacă iese fum, dacă soba sau centrala nu arde corespunzător, chemi pe cineva să vadă ce s-a întâmplat”. La ora actuală, coșarii autorizați din România nu mai urcă pe case. Lucrează „cu cel mai performant sistem de curățat coșuri din lume”, bazat pe un sistem de tije telescopice de 10-12-15 metri, care acționează pe coș „ca un trimer de tuns iarba”. Operațiunea poate dura o oră, o oră și jumătate, în funcție de complexitate, iar prețurile sunt de regulă între 100 și 500 de lei, dar pot depăși această sumă în cazul unor operațiuni foarte complexe.
Constantin Dîrja spune că dacă oamenii își construiesc o casă nouă, e recomandat să cheme un coșar, măcar pentru un sfat. În cazul caselor vechi, coșurile de fum pot fi reabilitate și recondiționate, dar trebuie evitate improvizațiile. Cea mai sigură metodă este, potrivit specialistului, înlocuirea cu coșuri de fum sigure. „Dacă îți construiești un coș de 8 metri din cărămidă, durează câteva zile. Trebuie să-i dai la meseriaș mâncare, țigări, o bere și te costă mai mult decât un coș certificat, pe care îl montezi în cel mult o zi și jumătate, cu un coșar autorizat. Un coș de fum dublu inox se montează în jumătate de zi, iar un coș ceramic, care este ca un lego, foarte ușor de montat, se montează într-o zi, o zi și jumătate. Coșurile trebuie montate de coșari”, a subliniat Constantin Dîrja, care crede că în activitatea de informare a populației despre necesitatea de a curăța cu personal autorizat coșurile de fum ar trebui să se implice primăriile, mai ales în mediul rural și în cazul vârstnicilor.
