Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Astăzi poate părea banal, dar să traversezi Bucovina pe bicicletă în urmă cu aproape 90 de ani înseamnă să ai o mare doză de încredere și nebunie. Și asta cu atât mai mult cu cât autorul acestei aventuri temerare a fost o femeie. Este vorba de Dorothy Hosmer, o americancă venită în 1937 în România cu gândul de a străbate țara pe două roți.
Site-ul dedicat celor care pornesc în aventuri cu bicicleta, Crazyguyonabike, a dedicat un amplu reportaj acestui subiect, însoțit de fotografii făcute de temerară în drumul ei spre Marea Neagră, unde nu a mai ajuns pentru că venea iarna.
Dorothy Hosmer a scris despre aventura sa prin România într-un jurnal, iar totul începe din momentul în care a trecut granița polono-română (în perioada interbelică România și Polonia aveau graniță comună, iar punctul de trecere a frontierei era mai sus de Cernăuți, în zona Sniatyn).
„După controlul vamal, mi-am legat rucsacul în spate bicicletei. Intram într-o țară despre care nu știam absolut nimic, nici un cuvânt din limba ei, nici măcar exact unde mergeam, cu excepția faptului că Marea Neagră era obiectivul meu”, a povestit americanca în jurnal.
Iar aventurile nu au întârziat să apară încă de la bun început.
„După câțiva kilometri de mers pe urmele căruțelor, am ajuns într-un sat locuit de ucraineni, cu case cu acoperișuri din stuf, pe malul râului Prut. Să mă aflu încă în regiunea locuită de ucraineni, printre care trăisem în Polonia, m-a făcut să mă simt ca acasă. Am simțit, de asemenea, caracterul efemer al acelor frontiere oficiale care au fost făcute și schimbate din nou din când în când, chiar dacă ele separă uneori oameni uniți de legături care, făurite de-a lungul vremii, durează secole. Era duminică, nu eram singură. Grupuri de fete pluteau în josul curentului și apoi, nestingherite, alergau spre mal. Dacă aș fi purtat costumul de baie, aș fi fost nelalocul meu în mijlocul acestei inocențe”, a mai scris Dorothy Hosmer.
Starea drumurilor nu avea cum să-i scape americancei.
„Nici măcar un invadator nu a trecut vreodată mai greu prin această țară decât mine pe bicicletă, pe drumuri practic imposibile pentru șoferi, pe care căruțele cu boi scârțâiau pe pietre”.
· Popas la Mănăstirea Putna și călugărul care i-a cărat bicicleta și rucsacul
Un popas de o noapte a făcut Dorothy Hosmer la Mănăstirea Putna. Aici a asistat la Vecernie, iar a doua zi a plecat spre Mănăstirea Sucevița, fiind ajutată cel mai probabil de un călugăr.
„De la mănăstirea din secolul al XV-lea de la Putna, un om cu părul lung a trebuit să-mi care bicicleta și rucsacul în timp ce mă conducea prin albia noroioasă a unui pârâu peste munte până la Sucevița.
De pe creastă am privit în jos spre o mănăstire cu ziduri. Cu cele patru turnuri și poarta grea de fier, aspectul ei era cu siguranță feudal”, a mai notat în jurnal americanca.
Mănăstirea Sucevița, care apare și în fotografiile realizate de Dorothy Hosmer, i-a creat o puternică impresie.
”În incintă am făcut o pauză pentru a studia frescele uimitoare care acoperă atât pereții exteriori, cât și pe cei interiori. Sutele lor de scene, care și-au păstrat culorile proaspete de-a lungul secolelor, reprezintă personaje religioase și subiecte biblice”, a scris Dorothy.
Pe drum, oamenii care o vedeau se uitau la ea ca la ceva straniu, așa cum apare într-o altă descriere, probabil tot din zona Bucovinei: „Urmasem lanțul mănăstirilor printr-un ținut fermecător, peste dealuri și văi. În fața mea se rostogoleau podișuri. Apoi munții se profilau în față. Înfierbântată, m-am oprit la o stație de cale ferată. Un tren de marfă pufăia în gară. Din cabina uneia dintre locomotive, o față murdară s-a aplecat, s-a uitat la mine și la bicicleta mea ca și cum ar fi spus: «Te aștepți să escaladezi munți pe chestia aia firavă?»”.
· Impresionată de Transilvania și întâlnirea cu regele Carol
După ce a trecut munții în Transilvania, Dorothy Hosmer a petrecut în acest ținut cinci săptămâni și a vizitat mai multe castele, fiind impresionată de viața sașilor.
Din Transilvania a plecat spre Ploiești, iar la Sinaia, a prins și un moment festiv, pe care îl descrie în jurnal: „Sinaia, unde regele Carol își are reședința de vară, era în straie de gală. Era cea de-a șaisprezecea aniversare a prințului moștenitor Mihai. Familia regală și înaltele autorități militare din întreaga Europă se adunaseră pentru a asista la avansarea sa în gradul de sublocotenent. Cadrul era dramatic. Uniformele strălucitoare ale atașaților și fanioanele fluturând ale trupelor în timp ce străbăteau terenul de paradă rivalizau cu strălucirea de aur, bronz și cărămiziu a pădurii care acoperea versanții munților până la vârfurile stâncoase cenușii care se profilau printre norii albi”.
După acest scurt popas a plecat spre Ploiești, iar în final a ajuns la București. Călătoria s-a încheiat în capitala României pentru că iarna bătea la ușă și nu mai era timpul necesar pentru a ajunge la Marea Neagră.
