Prof. de matematică Valeriu Lohănel, de la Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava, a murit la doar 60 de ani. Instituția de învățământ la care și-a desfășurat activitate până recent deplânge plecarea la Ceruri, mult prea devreme, a profesorului de matematică Valeriu Lohănel și dorește putere familiei lui pentru a depăși momentele grele pe care le străbate acum.
Valeriu Lohănel s-a născut pe 6 iunie 1964, în municipiul Suceava. În anul 1988 a absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Matematica și Fizică, obținând la licență media 10.
În anul școlar 1988-1989, profesorul Valeriu Lohănel a activat la Liceul Industrial Mîrșa, județul Sibiu, în perioada 1989-1991 a activat la Liceul Industrial Nr. 2 Suceava, iar din anul 1991, profesorul Valeriu Lohănel a fost încadrat ca titular la Liceul Teoretic „Petru Rareș” Suceava, devenit apoi colegiu național. În anul 1991, a obținut definitivarea în învățământ, urmând ca în anul 1995 să obțină gradul II, iar în anul 2004, gradul I. Demersul său profesional a fost unul continuu ascendent.
Trupul neînsufleţit al profesorului Valeriu Lohănel este depus la capela Cimitirului Pacea Nou din municipiul Suceava, iar înmormântarea va avea loc sâmbătă, 11 ianuarie 2025, la ora 12:00.
· „Vestea ne-a bulversat complet!”. „Drum bun către stele!”
Profesori, elevi, părinți, cu toții sunt devastați de dispariția fulgerătoare și prematură a prof. Valeriu Lohănel, despărțirea de el părând acum neverosimilă. În luna decembrie, chiar în ultima săptămână de școală, „ne-am urat <Sărbători fericite!> și <La mulți ani!>, iar astăzi trebuie să-i spunem domnului profesor <Drum bun către stele!>”, a spus prof. Anca Greculeac, directorul adjunct al Colegiului Național „Petru Rareș”.
O fostă colegă de liceu, facultate și de catedră (profesor de matematică, de asemenea, la Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava) își amintește:
„Când era elev la liceu și își alegea drumul spre matematică, Ică era optimist, atent, jovial. Fie rezolva cu rapiditate problemele date, fie se detașa de situație, atunci când majoritatea dintre noi se stresa. Avea o abordare pozitivă pentru toate evenimentele vieții colegiale și camaraderești și era mereu plin de glume, pe care le împărtășea cu prietenii lui, Adi și Sorin. În studenție era rapid în învățare și prietenos cu colegii de grupă și de an, iar după cursuri era promotor neobosit al aplicării matematicii în diferite situații concrete, inclusiv în cadrul jocului de bridge, un joc inteligent cu care mintea lui ascuțită rezona foarte bine. Utiliza matematica mereu ca o adaptare mentală și socială în situațiile în care era pus pentru a se reconfigura. Îi știm toți veselia, zâmbetul dulce-amar, stilul discret de a se retrage în lumea lui și numai a lui. Vestea ne-a bulversat complet! Dumnezeu pe el să îl odihnească și nouă să ne amintească de uluitoarea lui bunătate, oferită cu o generozitate debordantă, aparent inexplicabilă.”