Volumul „Mircea Motrici între oglinzi” (Akakia, Bucureşti, 2024), îngrijit de Rozalia Motrici, are o prefață cuprinzătoare semnată de istoricul literar Nicolae Cârlan, care ne vorbește „Despre ferestrele lui Mircea Motrici și oglinzile lor”. Aflăm din prefața cărții că întreaga moștenire literară a lui Mircea Motrici, fie publicistică, fie imaginativă, stă, explicit sau implicit, sub semnul unei metafore a deschiderii spre/dinspre lumină: fereastră.
„Astfel, chiar dintru început, autorul își plasează demersul expresiv sub egida acestei figurativități: <Fereastră spre inima pământului>, <Fereastră spre inima Bucovinei>, <Bucovina, icoană spre Cer>. Dar și celelalte volume ale sale stau sub semnul aceleiași întruchipări figurative: <Crăiasa minei>, un fel de surioară, stilistic vorbind, a eminescianului <Făt frumos din lacrimă>, <Visul sărută Japonia>, o fereastră spre <capătul pământului>, în vreme ce <7 zile în Athos> este o fereastră spre Dumnezeire”, spune Nicolae Cârlan, completând istoricul literar că nici „Craterul inimii” și nici „Parabola stâncii”, semnate de Mircea Motrici, „ca să nu mai vorbim de <Libertatea visului> ori de <Ion Irimescu în împărăția eterului>, nu au cum să fie străine, ba dimpotrivă, de o atare incluziune în pervazul expresiv al respectivei metafore, fereastra, care primește și difuzează, succesiv sau în același timp, lumină și, se înțelege, căldură”.
· Recunoștință
Istoricul literar Nicolae Cârlan mai amintește în prefața cărții despre Mircea Motrici, cel care „s-a născut cu microfonul în mână”, Mircea Motrici, „după a cărui voce voi tânji mereu”, el vorbind și despre flerul maximal al reporterului Mircea Motrici, punctând, de asemenea, și latura poetică a autorului, poetul Mircea Motrici, „prezent, de altfel, în toate textele care i-au ieșit din vârful pixului și din clocotul inimii”.
Ca o concluzie, ca un gând de ținut minte, Nicolae Cârlan își încheie prefața cărții „Mircea Motrici între oglinzi” spunând: „Oglinzile lui Mircea Motrici, conturate de condeiele muiate în cerneala empatică din călimările confraților săi din România și din spațiile românești din afara granițelor politice actuale ale țării noastre - care nu sunt din nefericire încă identice cu granițele etnice (Ion Nistor), cele <de la Nistru până la Tisa>, ne aduc în față chipul unui creator (reporter, poet, prozator) spre care ne îndreptăm nostalgic privirile încărcate de înduioșată recunoștință”.
În volumul „Mircea Motrici între oglinzi” veți descoperi și veți putea citi texte interesante semnate, printre alții, de Alex Ștefănescu, Maria Toacă, Rozalia Motrici (păstrătoare a memoriei soţului și preşedintă a Societăţii Culturale „Mircea Motrici”), Emil Simion, Ion Beldeanu, Doina Cernica, Emil Satco, Ion Drăgușanul, Constantin Hrehor, Grigore Ilisei, Alexandru Ovidiu Vintilă, Ioan Țicalo, Alis Niculică, Nicolae Cârlan (care i-a fost permanent alături Rozaliei Motrici în efortul selecţiei şi organizării manuscriselor lăsate de Mircea Motrici), PS Timotei Prahoveanul, Paraschiva Abutnăriței, Adrian Dinu Rachieru etc.
· Remember
Mircea Motrici (n. 24 martie 1953, Udești, județul Suceava – d. 16 mai 2007, Iași) a fost prozator, poet, publicist, jurnalist de radio, licențiat în jurnalistică la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu; corespondent Radio România Actualități pentru județul Suceava și pentru regiune Cernăuți (1991-2007). Mircea Motrici a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Scriitorilor Bucovineni.
Volume publicate: în anul 1986, „Fereastră spre inima pământului”, reportaje, Editura Junimea, Iași; 1988, „Fereastră spre inima Bucovinei”, reportaje, București, Editura Eminescu; 1995, „Visul sărută Japonia. Jurnal de călătorie”, București, Editura ARC; 1997, „Crăiasa minei”, legendă, București, Editura ARC; 1997, „Craterul inimii”, versuri, Deva, Editura Călăuza; 1998, „7 zile în Athos”, Suceava, Editura Mușatinii; 2001, „Bucovina, icoană spre cer”, Suceava, Editura Mușatinii; 2003, „Parabola stâncii”, versuri, Suceava, Editura Mușatinii; 2008, „Libertatea visului”, Suceava, Editura Mușatinii; 2012, „Ion Irimescu în împărăția eterului”, Editura Mușatinii; 2013, „Recuperări”, Editura Mușatinii; 2015, „Pecetea stelară”, Editura Mușatinii; 2015, „Relicve literare”, Editura Mușatinii; 2017-2019, „Trasee de reporter”, volumele I-III, Editura Mușatinii; 2022, „La porțile timpului. Dialoguri cu mari duhovnici”, Editura Crimca; 2023, „Condamnat la iubire”, roman. Editura PIM.
Mircea Motrici a editat, din 2004, 8 volume din opera antumă și postumă a Arhimandritului Dionisie Udișteanu, ilustrul său unchi, figură emblematică a Bisericii Ortodoxe Române. Colecția „Restituiri Arhimandrit Dionisie Udișteanu”, îngrijită și publicată împreună cu Rozalia Motrici, este expresia „dorinței de a publica aproape întreaga operă a acestui teolog și istoric despre care se știe puțin, dar poate, în anii ce vin, va urca la locul pe care-l merită în istoria bisericii noastre, odată cu publicarea miilor de pagini de manuscris”.
Mircea Motrici este Cetățean de Onoare post-mortem al comunei Udești și al municipiului Suceava. A obținut, post-mortem, Premiul „Opera Omnia” al Fundației Culturale a Bucovinei, pentru „contribuția sa excepțională la promovarea valorilor spirituale ale bucovinenilor, în calitatea sa de corespondent pentru Bucovina al postului național de radio, descoperind și punând în lumină trăsături de caracter care dau strălucire locuitorilor acestui spațiu prin creativitate, talent și dăruire până la uitare de sine”, și „Crucea de Aur” a Societății Culturale „Ștefan cel Mare și Sfânt”.