Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Lansare de carte și sesiune de autografe, duminică după-amiază, 11 august 2024, la Biblioteca Universității „Ștefan cel Mare” Suceava. Povești, emoții, flori, prieteni, muzică, poezie, toate la un eveniment cultural mult așteptat de public: scriitoarea Luminița Aldea și-a lansat cele trei volume „Cărări și destine”, cărți publicate la Editura Eikon.
Moderatorul acțiunii a fost editorul Valentin Ajder, directorul Editurii Eikon, care a dorit să transmită și prin muzică (fluier, chitară, voce), nu doar prin cuvinte, într-o manieră relaxată, „suitele de stări” prin care trece cititorul atunci când citește cărțile Luminiței Aldea.
A fost o încântare pentru oamenii veniți la lansarea de carte, oameni de toate vârstele, să asculte muzică folk, să asculte poezie, povești, să se bucure pe deplin de rezultatul simbiozei dintre mai multe arte.
La o lansare de carte prietenoasă, aș putea spune, cu discuții în jurul unei autoare iubite și citite, Luminița Aldea, în jurul unor cărți apreciate, nu se putea ca entuziasmul și sinceritatea, firescul să nu-și facă simțită prezența.
- Un soi de alchimie... Har și talent.
Editorul Valentin Ajder a spus că prezența numeroasă a publicului „vorbește mult despre autoare și despre cărțile ei sau despre lumile domniei sale, pentru că acolo, în cărți, sunt niște lumi, prin care au trecut mulți dintre cei de aici. Așa îmi explic eu apetența și aderența dumneavoastră la <lumile> doamnei Luminița”.
Valentin Ajder a completat că Luminița Aldea „reușește, probabil, un soi de alchimie, care nu se învață în școli, nu se învață în facultăți, de fapt nu se învață nicăieri, cu asta cred că te naști.... dacă ești atent și descoperi la timp această formă de har, pentru că este o formă de har, și Slavă Domnului, talentul și harul sunt selective, pentru că altfel le-ar avea tot cei bogați”.
- „Avem de-a face cu un autor care se citește. Este ceea ce contează”
La lansarea celor trei volume „Cărări și destine”, semnate de Luminița Aldea, a participat și prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, prorector USV, critic și istoric literar, care a apreciat mai întâi faptul că oamenii mai vin în număr atât de mare la o lansare de carte și cumpără cărți. „Un critic literar face o ierarhizare, legitimează niște valori și asigură un fel de verigă prin care transferă asupra publicului nu numai niște înțelesuri, ci și o ierarhie. Totuși, cei mai buni critici sunt vecinii de scară, vecinii de cartier, oamenii din sat, din comună, din județ, din țară, pentru că până la urmă ce contează (?)... contează cititorii. Criticii, oricât de mari ar fi, se plasează într-un context mai mare sau mai mic, dar valoarea în sine este și o chestiune legată de grup. Faptul că sunteți aici în număr așa de mare este o justificare că avem de-a face cu un autor care se citește. Și este chiar ceea ce contează”, a explicat Mircea A. Diaconu.
- „Luminița este un prieten care-ți îmbogățește viața”
Dragoș Agapescu și Aurel Dumitriu s-au numărat printre invitații Luminiței Aldea la evenimentul de duminică. Impresiile scrise de ei după citirea celor trei volume „Cărări și destine” se află pe coperta patru a volumelor. Dragoș Agapescu a apreciat că Luminița Aldea este o scriitoare atipică, pentru că lucrează cu fapte foarte comune, (oricare dintre noi poate fi un personaj în cărțile Luminiței). „Are talent covârșitor, are har, iar pentru mine este o încântarea să răsfoiesc și să citesc paginile ei. Ne leagă o prietenie de 15 ani. Apreciez mult prietenia cu Luminița. Este un prieten care-ți îmbogățește viața”, spune Agapescu, el făcând și o sugestie cititorilor: „După <Cărări și destine> cu <Nisipuri mișcătoare>, trebuie să te întorci <Acasă>, pentru a înțelege <Ce dulci sunt fructele amare>”. Soția lui Dragoș Agapescu (născută în Mexic) a citit „Nisipuri mișcătoare” tradusă în limba engleză, după care i-a trimis o scrisoare de felicitare autoarei, tot în limba engleză, pe care a citit-o în fața publicului, la Suceava.
- „Cartea Anului”, în lucru
Unul dintre cititorii fideli ai Luminiței Aldea, Aurel Dumitriu, omul care a cumpărat multe cărți semnate de autoarea din Cornu Luncii, născut în Mălini, și le-a oferit, apoi, în dar prietenilor, a spus că a citit „Cărări și destine” după „Acasă” și este de părere că pe ce le două romane nu le leagă decât harul și inspirația cu care au fost scrise. Aurel Dumitriu este privilegiat, pentru că a citit deja cele 715 pagini din viitoarea carte la care lucrează acum Luminița Aldea, „De la Samurai la Athos”, și a spus că atunci când va fi publicată, această carte va fi desemnată „Cartea Anului”. „Este o carte atât de dură și atât de frumoasă, care te mișcă atât de tare, încât la un moment dat uiți că citești, că ești cititorul, ai impresia că este viața ta acolo”, a completat Aurel Dumitriu.
- „Cărări și destine”, volumele II-III, scrise în două luni, două luni de catharsis absolut”
După ce le-a mulțumit cititorilor, editurii și editorului Valentin Ajder, invitaților pentru prezența la lansarea de carte, Luminița Aldea a vorbit puțin despre anatomia scrierii cărții „Cărări și destine”, dar și despre anatomia conținutului, a ideilor cuprinse în roman.
Ea a povestit că a început să scrie pe caiet dictando, pe 17.10. 2007, circa 100 de pagini, după care s-a oprit, pentru că în cap avea acțiunea cărții „Ce dulci sunt fructele amare”, volum pe care l-a și tipărit.
A revenit apoi la „Cărări și destine”, a scris alte două capitole, le-a pus în fața celor 100 de pagini deja scrise și a continuat să scrie până pe 16 decembrie 2019. Inedit este că primul volum „Cărări și destine” a fost scris de autoare în câțiva ani, iar celelalte două volume au fost scrie în doar două luni, la sfârșit de 2019. „Au fost două luni ca o nebunie pentru scris, două luni de catharsis absolut”, a explicat Luminița Aldea.
- Personajele principale așezate pe două talere, în balanță
Despre firul roșu care străbate cele trei volume, Luminița Aldea spune că „a scris o carte despre nașterea unui lup singuratic, pe care nu îl naște o mamă, ci îl naște soarta”. „Am scris un roman despre două căi de a îți trăi viața. Dacă nu s-ar fi chemat <Cărări și destine>, putea să se cheme <Balanța>, căci întreaga construcție a cărții are două talere: pe un taler am pus un om care crede că tot ceea ce există poate fi cumpărat cu bani, asta l-a învățat soarta, spune despre sine că <certificatul meu de naștere, ca om, a fost un teanc de bani (...) eu nu am existat până nu am avut mulți bani>. Nu are principii, nu are valori morale, nu respectă pe nimeni și nimic. Pe celălalt taler am pus o femeie care are lucruri sfinte, care trăiește cu sfială în fața măreției vieții, o țărăncuță româncă care visează. Cei doi: Grigore Stancu și Oana Tulbure, personajele mele cu copilărie chinuită, și unul și altul, se întâlnesc, li se ciocnesc lumile și credințele. Ea rămâne tare în credințele ei, în valorile ei. El are bani și atât, ea are visul și atât. Visul ei este mai tare decât banii lui. Vă las să descoperiți întreaga poveste. Am vrut doar să vă deschid pofta de a citi”, a spus Luminița Aldea, în anul în care a împlinit 30 de ani de când este în slujba scrisului, și nu orice scris: „Eu nu ştiu să scriu altfel decât punând sufletul meu în slove”.
A fost o bucurie pentru autoare să primească flori, felicitări, dar și pentru cititorii care i-au cumpărat cărțile și au primit autografe. Luminița Aldea are admiratori peste tot. Au ajuns la lansare și doi adolescenți din Italia, împreună cu familia, dar și prieteni din Cornu Luncii, Mălini, Vama, Suceava, Horodnic de Sus, Horodnic de Jos, Fălticeni etc. oameni care citesc cărțile Luminiței Aldea, care citesc și textele publicate de ea în republica.ro, oameni care au încurajat-o mereu să scrie, să-și folosească talanții, i-au cumpărat cărțile și sunt cu sufletul mereu lângă ea. Călătoresc împreună! Descoperă lumea și descoperă <lumi> împreună.
