Nu pot înțelege cum un stat civilizat, democratic și modern la care întreaga planetă privește în mod special prin prisma faptului că proclamă libertatea, egalitatea și umanitatea, poate să abdice atât de ușor de la principiile fundamentate. Într-o vreme în care mulți sunt încă marcați de trauma COVID19, de război și de alte calamități, te aștepți ca sportul, muzica, și cultura în general să aducă o stare de acceptare și degajare. Se vede însă că toleranța și respectul este în exclusivitate responsabilitatea creștinilor. De fapt nu, nu doar creștinii autentici știu să respecte; și lumea arabă ne-a respectat în timpul campionatului mondial de fotbal. Lipsa de respect vine chiar de la FRANCEZI, ei, cei care ne-au învățat să purtăm cravată și în general ținută elegantă și alte aspecte ale vieții cu etichetă. Fără să li se impună în vreun fel, au arătat că sunt în criză de respect, de idei și de inspirație. Aflați în criză sub diferite aspecte, au ales o formă de terorism spiritual, aruncând cu mizerie pe SIMBOLUL CREȘTINISMULUI, CINA CEA DE TAINĂ. Au ales această abordare la momentul cel mai important al anului pentru a distrage atenția de la cele importante, astfel batjocorind creștinismul nu pentru faptul că sunt puțini sau incapabili, ci știind că învățătura creștină este; “dacă te lovește cineva peste un obraz, întoarce-l și pe celălalt.” Sub masca festivității au aruncat cu mizerie chiar ei, cei de la care te-ai fi așteptat cel mai puțin. Creștinii trebuie să fie atenți când vorbesc despre familia formată din bărbat și femeie, pentru că lumea civilizată presupune toleranță. De acord cu toleranța, dar când aceasta funcționează unilateral, aceasta se poate interpreta ca discriminare.
Îmi place sportul și îl susțin, cultura și o susțin cu toate resursele, deși timpul nu-mi permite să le practic, dar când sportul și cultura ne sunt servite în ambalajul blasfemiator față de credința creștină, prefer mai puțin sport sau cultură și aleg credința în Dumnezeu.
Sperăm ca în viitor să nu ne fie interzis a mai cânta imnul României la Olimpiadă sau alte evenimente. Aici mă refer la penultima strofă:
“Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.”
Primar Ioan Pavăl