Întâlnire literară, în cadrul Cenaclului „Nectarie” de la Vama

 În ultima zi de marți a fiecărei luni, iubitorii de condei își dau întâlnire literară, în cadrul Cenaclului „Nectarie”, de la Vama. Asociația „Cenaclul Nectarie”, Vama, a luat ființă la 25.02.2015, având următorii membri fondatori: Sorin-Constantin Cotlarciuc, Ioan-Mugurel Sasu și Oana-Maria Sorohan. Consiliul director, format din președintele fondator, Sorin-Constantin Cotlarciuc, și de președintele executiv, Ioan-Mugurel Sasu, a propus ca misiune „promovarea valorilor culturale și artistice, identitatea spirituală și tradițiile specifice spațiului bucovinean, la nivel național și peste hotare”. În cadrul cenaclului, s-au organizat 10 ediții ale Festivalului „Umor Fără Frontiere în Țara de Sus”, structurat pe secțiuni diverse: proză, poezie, epigramă, caricatură, artă fotografică, vernisaj de artă plastică, sculptură, muzică populară și folk. Revista cenaclului, „Surâsul Bucovinei”, a ajuns la numărul 36 și a avut peste 350 de colaboratori, din țară și din străinătate. Revista are ca domenii de interes istoria, literatura și umorul.

Ca de fiecare dată, desfășurătorul întâlnirilor a avut mai multe paliere de discuție: Revista Presei, Puncte de vedere, Pagina de istorie, Creații proprii, Momente artistice…

Iubitori de condei și de carte, de la Vatra Dornei, Pojorâta, Câmpulung Moldovenesc, Vama, Frasin, Gura Humorului, până la Suceava, și-au măsurat sufletul cu puterea cuvântului și au oprit clipa, faustian, prin „recea cumpăn-a gândirii”: Ioan Abutnăriței, Paraschiva Abutnăriței, Valerian Bedrule, Luminița Reveica Țaran, Traian Nistiriuc Ivanciu, Mihaela Drelciuc, Costel Simirea, Radu Stancu, Gabriela Braha, Vasile Aioanei, Dumitru Munteanu, Vasile Chindriș…

După constanta Revistă a Presei – cine, ce și unde a mai scris? – Ioan Mugurel Sasu a aruncat mănușa unor idei, vehiculate în 1956, de Gȕnter Anders, dar cât de actuale, idei bazate pe „o apologie constantă a lejerității, ca amprentă a unei societăți aflate în continuă degradare: „Vom reduce de manieră drastică educația, pentru că un individ incult are un orizont de gândire limitat, cantonat în preocupări mediocre(…) În general, vom face în așa fel încât să eliminăm PARTEA SERIOASĂ a existenței, să luăm în derizoriu tot ceea ce este valoros, să întreținem o apologie constantă a lejerității, astfel încât euforia publicității să devină standardul fericirii umane și modelul libertății.”

Lecția de istorie, susținută de colonelul Ioan Abutnăriței, a adus în discuție o altă mare personalitate istorică, poate trecută puțin în umbrele istoriei, Constantin Hurmuzachi, fratele mai mare al lui Eudoxiu Hurmuzachi, de două ori ministru al Dreptății și de două ori președintele Curții de Casație, „născut și crescut în Bucovina, școlit la Viena” (Liviu Papuc). Cea mai importantă opera a sa a fost „Ziaristica din Moldova”…

O altă Lecție de istorie ne-a fost prezentată de Ioan Mugurel Sasu care a realizat un adevărat portret al amintirilor, prin evocarea profesoarei de istorie de altădată, coautoarea Monografiei Comunei Vama, alături de profesorul Ion Cernat, și fondatoarea Muzeului Comunei Vama, pentru al cărui patrimoniu a început adunarea obiectelor încă de pe vremea când președintele cenaclului vămean era în clasa a V-a.

Un scurt istoric al Câmpulungului Moldovenesc a fost prezentat de colonelul Vasile Aioanei, de la prima atestare documentară, din 14 aprilie 1411, până la 1886, când a fost ridicat la rangul de oraș, de austrieci, în 1995, devenind municipiu, iar, în 2005, stațiune turistică. Poezia „Dincolo de infinit”, scrisă de Vasile Aioanei, a adus în fața ochilor o posibilă evadare din contingent, în lumea oniricului, unde orice vis devine realitate.

De mână cu infinitul, simțind „tentația zăpezilor albastre” ca pe o „disoluție” livrescă, Paraschiva Abutnăriței ne-a dăruit o adevărată spovedanie poetică, simțindu-se înfrântă în fața atotputerniciei versului: „Mă topește versul și mă minte / Și n-am loc în mine de cuvinte / Nici timp să le-nchin altare sfinte / Parcă m-am pierdut printre morminte”(Disoluție).

Un adevărat romantic postmodern sau un postmodern romantic, lucrând versul la foc mic, ca într-o adevărată orfevrerie, poetul Valerian Bedrule a decojit cuvântul de materia primă și ne-a dăruit esența poeziei: „Năvăleau amintiri din trecutul  foburg, / prin răcoarea din tine, pierdut am rămas, / am luat răsăritul de lună la pas, / tu legai crengi de foc, pe uscatul amurg; / am desprins din cotor limba norilor, știi, / c-un sărut, mi-ai întors nopți cu fața la zid, / pe atunci, numai timpul era mai timid, / într-un joc de șotron cu bucăți de hârtii”; (Peste zile de mart)

Pasionată de literatura SF, până-n pânzele albe, Mihaela Drelciuc a evocat întâlnirea ROMCON 45 (Convenția Națională de Science-Fiction), de la Bușteni, timp în care a avut răgaz să viziteze Casa Memorială „Cezar Petrescu”, fascinată fiind de cele 15000 de volume și de colecția de reviste, de aproape 16000 de numere, o adevărată istorie culturală a unor lumi aproape pierdute.

De Ziua Internațională a Jazz-ului, Gabriela Braha a prezentat personalitatea artistei autohtone, Anca Parghel, iar, de Ziua Mondială a Sincerității, prin lectura poeziei „Murim…ca mâine”, de Magda Isanos, poeta câmpulungeană și-a mărturisit, încă o dată, slăbiciunile poetice: „E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi, / poate chiar mâine, pomii de pe-alee / acolo unde-i vezi or să mai stee / voioși, în vreme ce vom putrezi. / Atâta soare, Doamne,-atâta soare / o să mai fie-n lume dupa noi; / cortegii de-anotimpuri și de ploi, / cu păr din care șiruie răcoare...”
Pitoresc și hâtru, Radu Stancu a derulat crâmpeie din acest „pol al frigului”, prezentând o personalitate neaoșă, vestitul Niculiță, de la Câmpulung, în timp ce Dumitru Munteanu, situându-se, cumva, „în afara literaturii”, a reușit, cu vigoare, să portretizeze minciuna ca pe un „Perpetuum mobile”. Pe aceeași linie, a vremurilor de altădată, Traian Nistiriuc-Ivanciu a dezvăluit din culisele învățământului, prezentând un fragment din proaspătul roman „Eroare judiciară”, apărut la Editura Instant, din Câmpulung Moldovenesc, în 2024.

Pe acorduri de chitară, trubadurul cenaclului, Costel Simirea, ne-a dedicat un întreg anotimp, „împletind dorurile”, pentru a înveșnici „ochiul ferestrei din timp”, „cu rotula rămasă sămânță”, s-a înfruptat „din amprenta tălpilor tale, înfrânate de inocență”, mai ales, pentru că „e primăvară și-o să răsărim și-o să rodim…”

Pasionat de numismatică, de muzee, de colecții personale, dar și de mașini de epocă, și în calitate președinte al Societății Numismatice Române, secția Suceava, Vasile Chindriș a lansat o invitație, pentru 21 mai a.c., la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, la Conferința „Influența numismaticii asupra culturii române”: „Invităm la acest eveniment pe toți numismații din Suceava și Botoșani, pe toți proprietarii de Muzee și Colecții, pe colecționarii din toate domeniile, pe toți artiștii și oamenii de cultură și iubitori de bine și frumos, la acest eveniment în premieră, care dă un impuls spre cultură, pace, patriotism și care va procesa un ecumenism cultural. Invitația este în Numele Comitetului și al Secției Numismatice Suceava”.

În așteptarea unei alte zile de marți, când se va scrie o altă pagină de cultură, la Vama, în cadrul Cenaclului „Nectarie”, președintele Ioan Mugurel Sasu ne-a îndemnat la „o apologie constantă a cuvântului…”

Luminița Reveica Țaran