Comemorarea, pe 29 ianuarie (stil vechi) și 10 februarie (stil nou), a 150 de ani de la moartea lui Eudoxiu Hurmuzachi, patronul spiritual al Colegiului Național „E. Hurmuzachi” Rădăuți, a fost marcată de cadrele didactice și elevii unității pe parcursul ultimelor două săptămâni prin discuții și sesiuni de informare despre personalitatea lui Eudoxiu Hurmuzachi, la orele de istorie și dirigenție.
De asemenea, în fiecare clasă a fost afișat articolul intitulat “Astăzi se împlinesc 150 de ani de la moartea lui Eudoxiu Hurmuzachi – artizanul renașterii naționale românești din Bucovina”, preluat de pe site-ul Agenției de știri bucpress.eu din Cernăuți, articol care conține o interesantă biografie a ilustrului nostru înaintaș.
Profesorii de istorie - Nicoleta Mitrofan, Gabriela Pogorevici, Loredana Puiu, Cristina Fercal și Adrian Puiu - au pregătit materiale și documente pe care le-au proiectat și explicat elevilor. Întreaga comunitate școlară (inclusiv părinții) a fost informată despre rolul și locul pe care l-a avut în istoria națională Eudoxiu Hurmuzachi, “artizanul renașterii naționale românești din Bucovina”, cel al cărui nume îl poartă liceul nostru încă de la Marea Unire.
Redăm un scurt pasaj din materialul agenției bucpress.eu din Cernăuți: “În calitate de cetățean și demnitar al Imperiului Austro-Ungar, Eudoxiu a luptat mereu pentru drepturile românilor din tot imperiul, în special pentru cei din Bucovina, devenind așa împreună cu frații săi, una dintre figurile importante ale renașterii naționale românești. Pentru această atitudine compatrioții săi de ieri și astăzi au fost și sunt foarte recunoscători.
Deja în 1860, drept recunoștință, oamenii din Câmpulung i-au ridicat o movilă de piatră, numind-o <Movila lui Hurmuzachi>. (...)
El a scris cărți științifice și istorice, între ele cele cinci volume faimoase <Documente privitoare la Istoria Românilor>. În ceea ce privește lucrarea amplă privind istoria românilor, aceasta a rămas neterminată, relatarea evenimentelor oprindu-se la anul 1782.
(...)
El rămâne în memoria românilor ca un mare iubitor al poporului său, care n-a avut odihnă luptând pentru libertatea lui, pentru întărirea credinţei şi a limbii strămoşeşti. Curentul pe care l-a trezit în românii din Bucovina a pregătit conştiinţele pentru Marea Unire din 1 decembrie 1918, câştigându-şi supranumele binemeritat de <liberatorul Bucovinei>.”