Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
„Ca autor de reportaje, m-a preocupat mai puțin să dau informație, cât să dau stări. Sunt adeptul unui citat de-al lui Constantin Noica, care spune <Stări dați-le oamenilor, nu idei>”, a mărturisit scriitorul și jurnalistul Viorel Ilișoi la întâlnirea sa de vineri seară cu publicul sucevean.
Iar Viorel Ilișoi a făcut întocmai. Timp de două ore, publicul său de la Suceava a fost încercat de stări dintr-un generos spectru, de emoții, de nostalgii, apăsare, deznădejde, dar și veselie, și mai ales de admirație pentru expresivitatea și profunzimea poveștilor pe care le-a împărtășit Viorel Ilișoi, unul dintre cei mai apreciați autori români de reportaje literare.
În programul periplului său autumnal prin țară, alături de cărțile sale, scriitorul a cuprins și o întâlnire cu cititorii săi suceveni, vineri, 2 noiembrie, la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”.
O întâlnirea care a delectat publicul sucevean cu un mănunchi darnic de povestiri și întâmplări culese din documentările pe teren, unele de un umor viguros sau, din contră, de un tragism necruțător, mișcător.
Moderator al evenimentului a fost jurnalistul Tiberiu Avram, redactorul șef al cotidianului Monitorul de Suceava, care a remarcat:
„Viorel Ilișoi este un fin observator, iar din ceea ce vede în jurul lui face o poveste. La Viorel Ilișoi cuvintele curg firesc, iar figurile de stil din text nici nu le remarci, ele își găsesc locul natural în scriere și sunt puse acolo pentru a crea și mai profund filmul povestirii și nu pentru ca autorul să epateze cu cultura lui generală. Firul povestiri rulează în mintea cititorului pe un ecran mare, cu multe culori, cu amănunte pronunțate.
Viorel Ilișoi scrie din viața de zi cu zi, din întâmplări pe care le-a trăit. Nu sunt doar lecturi plăcute și reconfortante, ci adevărate cronici ale anilor pe care i-a trăit. A vrut să scrie despre munca gunoierilor, s-a angajat la REBU București. A vrut să scrie despre munca zilierilor, s-a angajat ca zilier la Stațiunea Pomicolă Fălticeni. A vrut să scrie despre șoferii de tir, a mers cu șoferii de tir prin Europa”.
• “Aș vrea să mi se spună că sunt un istoric al prezentului”
„Vă mulțumesc că ați venit într-un număr surprinzător de mare. E o nevoie a mea de a mă întâlni cu oamenii”, a transmis, încă de la început, Viorel Ilișoi, celor prezenți.
Acesta a mărturisit că exercițiul scrierii îl are de la o vârstă fragedă, iar vreme de 30 de ani, cât a lucrat în presă, a scris doar reportaje.
„Orice lucru banal, dacă reușești să-i găsești o semnificație, poate deveni un subiect de reportaj, de roman etc.. 30 de ani am lucrat în presă și am făcut doar reportaj. M-am refugiat de la bun început în reportaj, care pentru mine nu era decât o formă de a continua obiceiul de a povesti lucruri. (…) Autorul de reportaje este în felul lui un artist pentru că lucrează exact cu instrumentele cu care lucrează un scriitor, autor de cărți de literatură. Reporterul înghite realitatea, o impregnează cu sensibilitatea lui, cu cultura lui, cu empatia lui, cu subiectivitate. Dacă aș vrea să fiu ceva mai mult decât reporter, aș vrea să mi se spună că sunt un istoric al prezentului”, a povestit Ilișoi.
Referindu-se la reportajele care l-au consacrat și care i-au adus de-a lungul timpului numeroase premii, acesta a spus că, pe lângă munca de documentare, din teren, care se poate întinde și pe parcursul câtorva săptămâni pentru un singur material, redactarea textului este, de asemenea, un proces meticulos, care cere timp și care trece prin multe încercări.
„Lucrez foarte mult pe text, stau și mă chinui până găsesc ceea ce cred eu că e cea mai bună soluție. Scriitura nu întotdeauna vine din senin, uneori lucrezi pe text și îl construiești ca un artizan, ciocănești acolo până simți nota perfecă. Dar nimeni nu poate spune care e nota perfectă, când e textul bun, când poți să-l dai la ziar sau la carte fără să-ți tremure inima. E ceva inefabil, nu e o rețetă. Reportajul înseamnă multă muncă, alergătură, empatie, înțelegerea oamenilor”, a mai completat Ilișoi.
Din volumul „Cele mai frumoase reportaje”, cartea care a adunat în paginile sale povești de o mare expresivitate, de un realism crud, întâmplări din medii dintre cele mai diverse, cu oameni simpli, a amintit de reportajul „Gustul amar al mărului românesc”. Un material amplu, documentat la Fălticeni, la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură, unde a lucrat ca zilier, culegător de mere, și unde a trăit și a lucrat cot la cot cu puținii muncitori de acolo, oameni modești, care însă l-au mișcat.
Cât despre cea mai recentă carte a sa, „Eroii mei”, Viorel Ilișoi a menționat că aceasta cuprinde o colecţie de proze scurte, un omagiu adus celor care l-au inspirat sau i-au influențat viața într-un mod semnificativ, cu un impact profund asupra perspectivelor sale.
• Va reveni la Suceava anul viitor
Moderatorul evenimentului, Tiberiu Avram, a mai amintit de o întâmplare a scriitorului foarte frecvent relatată în toate prezentările despre Viorel Ilișoi.
În anul 1992, Ilișoi devenea primul ziarist român postdecembrist condamnat pentru delict de presă, fiind condamnat definitiv la 3 luni de închisoare, cu executare, pentru pamfletul „Saddam Hussein se ascunde la Botoșani”. Articolul a fost publicat intr-un ziar din Suceava, „Tinerii revoluției”, „primul ziar liber din județ”, fiind respins de redacțiile din Botoșani, orașul natal al lui Viorel Ilișoi, unde și lucra la vremea respectivă.
O povestea pe cât de complicată, pe atât de savuroasă, povestită pe îndelete de scriitorul și jurnalistul Ioan Manole, redactor șef la acea vreme la „Tinerii revoluției”, cel care își asumase atunci publicarea materialului.
Viorel Ilișoi a promis că va reveni la Suceava la anul, pentru lansarea cărții „Povestiri din copilărie”, o colecție de întâmplări trăite până la Revoluție, „lucruri pe care le-am trăit, le-am înțeles, le-am găsit sensul și apoi le-am scris, considerând că merită să fie povestite”.
