Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Grupul vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” Vicovu de Sus, adevărați „ambasadori de tineret iubitor de tradiții și spiritualitate românească”, coordonat de prof. Vasile Schipor, a participat, în perioada 6-8 octombrie 2023, la cea de-a XVI-a întâlnire anuală a Asociației Tinerilor Ortodocși Români din Germania (ATORG).
La evenimentul organizat de Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Ierarh Spiridon și Sfânta Muceniță Petronilla” din Münster au fost prezenți peste 250 de participanți, mulți dintre aceștia fiind tineri români ortodocși din parohiile Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei şi Luxemburgului. Concertul susținut de Grupul vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” în Germania a fost un succes, „tinerii dovedind a fi, cu asupră de măsură în acest context, asemeni unei mărturisiri de credință și de voință”.
Prof. Vasile Schipor, metodist și membru al Consiliului Consultativ pentru disciplina Religie al Inspectoratului Școlar Județean Suceava, a luat parte, alături de elevii bucovineni, la conferința „Cum s-au format poporul român și limba română”, susținută de acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. După cum a afirmat prof. Daniela Ceredeev, inspector școlar pentru religie, „în prelegerea Excelenței Sale a evidențiat identitatea deopotrivă latină și ortodoxă a neamului nostru, bogăția moștenirii noastre culturale și perspective în păstrarea identității de neam în diaspora europeană, accentuând imperativul prețuirii limbii române și al promovării valorilor românești”.
Prof. Daniela Ceredeev îi cunoaște bine pe tinerii ambasadori de valori tradiționale românești de la Vicovu de Sus, „pe mulți dintre <oșteni>, fie din spectacolele lor, din activitățile didactice sau din proiectele și programele educațional-culturale pe care le propunem și organizăm și din care sunt aproape nelipsiți, fie din împărtășirile coordonatorului lor, profesorul care a făcut posibilă consacrarea grupului la nivel național și, ca și (dar nu doar) acum, internațional; dar cele mai profunde împărtășiri despre misiunea pe care ei și-o asumă le găsesc a fi în cuvintele părintelui Stareț Melchisedec Velnic, părintele lor duhovnicesc, fondatorul și cel dintâi susținător al grupului vocal-tradițional, primul pedagog al împrietenirii lor cu Hristos: <Tineri ca aceștia sunt făgăduința că vom avea odihnă privind la ei, cum cresc frumos, având în fața ochilor modelele cele mai frumoase ale Bisericii noastre>”.
· „Am cunoscut oameni pentru care România nu e doar o țară, ci lacrimă fierbinte de dor”
Membră a Grupului vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni”, tânăra Maria Maloș, elevă de 10, șefă de promoție, „premiată în mai multe rânduri în ultimele luni pentru notele maxime cu care a promovat fiecare probă a Evaluării Naționale, o adolescentă pe cât de sclipitoare prin inteligența, performanțele și pasiunile sale, pe atât de sfioasă, modestă și discretă”, după cum o descrie prof. Daniela Ceredeev, a declarat: „Am pornit la drum cu gândul de a duce tinerilor din Germania o bucățică din acasă, de a alina dorul și de a aminti de România noastră dragă. Ne-am propus, încă de la început, să fim o mică rază de lumină și căldură care să le mângâie sufletele celor din diaspora. Însă mângâierea, fără să o cerem sau să o așteptăm și, mai ales, fără să ne dăm seama că avem nevoie de ea, ni s-a întors și nouă sau, mai ales, nouă. Și, vai, cât de mare era nevoia, de fapt”.
Maria Maloș și colegii din grupul vocal își iubesc țara, se mândresc cu ea și, cel mai important, „îi suntem profund recunoscători lui Dumnezeu pentru că ne-a încredințat pe noi-ei și pe ea-nouă. Nici nu se pune problema ca lucrurile să stea în alt fel. Totuși, poate că nu le facem pe toate acestea pe cât de mult ar trebui… Poate că, fără să ne dăm seama, de fapt nu iubim România destul, nu o cinstim destul și nu înțelegem pe deplin ce dar prețios de la Dumnezeu ne este ea nouă. Pentru că, la drept vorbind, cu timpul, trăind aici și înconjurându-ne cu toate binecuvântările regăsite la fiece pas, ne-am obișnuit cu ele și le vedem acum ca pe un firesc. Iar un lucru, odată devenit firesc, știm prea bine că își pierde din valoare. Pentru românii la care am ajuns în Germania, toate aceste daruri sunt însă departe de a deveni un firesc. Am cunoscut oameni pentru care România nu e doar o țară, ci lacrimă fierbinte de dor și de dragoste și amintirea vie a frumosului ce-i mai ține în viață”.
