Directorul Liceului Tehnologic „Vasile Cocea” Moldovița, profesorul de istorie și geografie Gelu Gheorghe Clitnovici, a trecut la cele veșnice, joi, 3 august, la Techirghiol, unde era în concediu cu familia.
Profesorul avea 51 de ani, recent împliniți, și se confrunta de mai mulți ani cu probleme de sănătate.
Clitnovici era la catedra liceului din Moldovița de aproape 20 de ani, anterior activând la Școala Gimnazială din Vatra Moldoviței.
A ocupat fotoliul de director adjunct între anii 2012 – 2015, a fost director plin între 2015 și 2016, post pe care și l-a adjudecat din nou prin concurs.
A fost puternic atașat de comunitatea din Moldovița, fiind unul dintre autorii monografiei comunei, lucrare lansată la finele lui 2022.
„Vatra Moldoviței - spațiul și timpul patrimoniului stabil și dinamic” a fost lansată la împlinirea a 620 de ani de atestare documentară a localității.
Clitnovici avea un băiat major, iar soția sa lucra tot în cadrul liceului din Moldovița.
„Vestea morții neașteptate a domnului director, profesor Gelu Gheorghe Clitnovici, ne-a îndurerat. Nu există cuvinte care să poată alina suferința și tristețea prin care trecem. De acum înainte nu-l vom mai vedea decât prin fereastra amintirilor, pentru că Gelu nu a murit, ci va trăi veșnic în inimile tuturor! Suntem alături de familie, căreia Dumnezeu să-i dea putere și să-i ofere mângâiere în acest trist moment. Doamne, odihnește-l în pace! Dumnezeu să vă ierte, domnule profesor!”, a transmis colectivul Liceului Tehnologic "Vasile Cocea" Moldovița.
La rândul său, prof. Ilaria Pușcă a consemnat pe Facebook: ”Se cade să ne luăm rămas bun, în cel mai solemn mod, de la un erudit fiu al satului, al cărui nume rămâne veșnic scris pe cele două ediții ale monografiilor comunei Vatra Moldoviței. De la un profesor pe care, în calitate de elev, nu te mai săturai ascultându-l și te îndrăgosteai de istoria neamului, numai de dragul lui.
De la un coleg care și-ar fi dat și inima ca să te poată ajuta. Și se vede că din plin a făcut asta, că domnul profesor a obosit. Cât era la Vatra, orice ai fi cerut, Gelu găsea rezolvare. Avea cunoscuți, peste tot. Mai avea o geantă mare, cu de toate. Pixuri, radiere, foi...orice, orice...Un altruism care la școala noastră a rămas proverbial. Când ne era foame, geanta generoasă, purtată tacticos pe umăr, ne îndestula pe toți. O persoană plăcută, modestă, cu un vast bagaj de cunoștințe, din toate domeniile. Era un dansator desăvârșit, iar glumele nu-i lipseau niciodată.
(...) Dar toate le-a lăsat și s-a mutat, cu vrerea Bunului Dumnezeu, la odihna ce nu mai cunoaște trecerea timpului.
Vă mulțumim, domnule director, că pe toți cei care v-am cunoscut, ne-ați ajutat. Ori cu o foaie A4, ori cu un sfat, ori cu un pix, ori cu rezolvarea unei simple solicitări, dar pe cei mai mulți, cu mult, mult, mai mult”.