Cuvinte și culori izvorâte din lumina credinței și a iubirii

Ziua de 29 iunie a provocat iubitorilor de frumos din Vatra Dornei o dublă bucurie. Salonul Alb al Casei de Cultură a găzduit două manifestări îngemănate prin semnificații și valoare: lansarea romanului „Vieți înlănțuite”, semnat de scriitoarea Violeta Cîmpan, cunoscută ca poetă de real talent, și vernisajul expoziției de fotografie „Cărări spre lumină”, autor Paul Brașcanu, împătimit cercetător al istoriei Căilor Ferate, dar și al istoriei Bucovinei. Manifestarea, organizată de Asociația Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor, cu sprijinul Casei de Cultură, a fost moderată de directoarea instituției, Violeta Codorean, care a subliniat în deschidere buna colaborare dintre cele două entități culturale și a anunțat prezența onorantă a scriitorului, criticului literar, traducătorului Valeriu Stancu, membru al Uniunii Scriitorilor, și a directoarei editurii Cronedit din Iași, Mariana Stancu.

În prezentarea activității scriitoarei Violeta Cîmpan am subliniat faptul că este bine cunoscută ca poetă, a scris și proză scurtă, iar acest volum, cel de al zecelea, este un reușit roman, o dovadă a multiplelor capacități creatoare ale autoarei. De profesie finanțist (expert contabil recunoscut pentru pregătirea profesională solidă), autoarea este dăruită cu harul cuvântului, ca și în cazul marelui poet Ion Barbu. În intervenția sa, scriitorul Valeriu Stancu s-a referit la expoziția de pe simeze ca un adevărat „drum spre lumină” în care s-a regăsit ca pelerin la Athos (menționează câteva imagini deosebite) sau în alte locuri din Europa. Ca autor al „Cuvântului de însoțire” al volumului lansat, în care a formulat opinii despre această scriitură, amintește despre debutul autoarei, trimisă la „Cronica” (unde a fost director timp de 22 de ani) de profesorul său de limbă română, moment în care a sesizat potențialul creator al acesteia, a încurajat-o și ea nu a dezmințit în timp.

„Violeta Cîmpan este scriitor, a dovedit-o de la primul volum, o dovedește și acest roman, în care se găsesc în nuce multiple posibilități de dezvoltare. Romanul este un amalgam foarte reușit de diverse tipuri de roman, este o carte de succes”, a spus Valeriu Stancu, opinând și că „nu e greu să ajungi în vârf, este greu să te menții”. Ca să probeze că romanul este și unul al iubirii, cum s-a menționat, autoarea lecturează un fragment semnificativ.

Scriitoarea Jenica Romanică afirmă că autoarea ne-a oferit un roman complex „al călătoriei spre interiorul inimii. Personajul Veronica se întoarce (ca noi toți) la amintiri. Este și un roman al devenirii unei personalități în timp”. Vorbitoarea evidențiază apelul la credință, folosirea unor citate din biblie, puterea credinței ce unește oamenii care se iubesc, puterea rugăciunii, finalul deschis al romanului spre alte construcții literare reușite. Prof. Romanică apreciază în mod deosebit și reușita fotografiilor din expoziție.

Stilul autoarei este apreciat și de prof. Mirela Neagoș, care a urmărit-o și în alte volume și a fost cucerită de talentul său. Consideră că sunt foarte bine alese numele personajelor, fiecare purtând o simbolistică.

Un concis mesaj de felicitare pentru autoare a rostit primarul municipiului, Ilie Boncheș. Omul de afaceri Vasile Chiruță i-a apreciat pe toți membrii ASATD pentru activitatea de promovare a talentelor. „Toți sunt artiști”, a subliniat vorbitorul, și s-a referit la sensibilitatea sufletului, care este o binecuvântare (și demonstrează de ce). „Un sufet sensibil, atins de darul divin are posibilitatea de a dărui, de a trăi sincer, de a avea curaj. Sensibilitatea autoarei este susținută și de frumusețea munților din Țara Dornelor”, a mai adăugat Vasile Chiruță.

Poetul Gruia Ungurian a dedicat un poem frumosului sufletesc „dezvăluit prin îndumnezeire” (cu trimitere la autoare) și un alt poem pentru frumusețea cuvântului. Personal am apreciat pertinența prefeței, stilul elegant și îngrijit al Violetei Cîmpan, corectitudinea arhitecturii acestui gen de scriere, frumusețea și puterea morală a personajelor (îndeosebi Veronica și călugărul Melchisedec), capacitatea autoarei de a evidenția stări și sentimente generate de evenimente, evocarea unor locuri, sinceritatea opiniilor personale despre iubire, ca cel mai profund sentiment uman, despre credință ș.a. Consider că autorul expoziției, Paul Brașcanu, are calitățile unui artist fotograf, știind să aleagă ce imagini trebuie surprinse și cum să le surprindă. Imaginile - despre muntele și Schitul „Sf. Nectarie” de pe Bârnărel și cele de la muntele Athos - completează fericit conținutul romanului.

Fost coleg de școală cu autoarea romanului, Ion Ghețău, autorul reușitei coperți a cărții, a adresat felicitări pentru reușita celor două produse artistice, romanul și expoziția. Păstrând vii emoțiile de la început, Violeta Cîmpan consideră că timpul petrecut împreună este unul câștigat, mulțumește tuturor celor care i-au fost alături pe drumul reușitelor literare, în primul rând scriitorului Valeriu Stancu, felicită pe Paul Brașcanu pentru mesajul fotografiilor și corespondența lor cu conținutul romanului. Consideră că ”iubirea are puterea de a dărui”, că „frumosul este cel din interiorul nostru”. Mărturisește că personajele sale caută lumina, iubirea, puterea de a pune preț pe valorile morale. A recurs în scris și la experiențe personale, chiar și cele dureroase, care au întărit-o. (Cititorii au descoperit în personajul Veronica prototipul autoarei, n.n.)

Paul Brașcanu mărturisește că iubește profund Bucovina, apreciază în mod deosebit munca autoarei la reușita romanului, în care se regăsesc imagini din fotografii, un proiect inițiat și realizat de trei oameni (călugărul Nectarie, starețul schitului, Paul și Violeta). „Fiecare dintre noi are muntele său sfânt. Eu am doi: Bârnărel și Athos”, a încheiat Paul Brașcanu.

Emoționanta întâlnire s-a încheiat, firesc, cu o sesiune de autografe și cu bucuria tuturor de a se simți mai bogați sufletește.

Paraschiva Abutnăriței