Indemnizațiile persoanelor cu handicap, o rușine națională

Sâmbătă, 3 decembrie, a fost Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, iar trei suceveni, dintre care unul are o rudă apropiată într-o astfel de situație, au organizat un protest simbolic pentru a arăta tuturor indemnizațiile liliputane pe care le încasează astfel de persoane. Andrei Bacoș și Vasile Bolohan, de la Asociația ”Bucovina Civică”, au dorit să tragă un semnal de alarmă pe această temă și au precizat că în Suceava persoanele cu dizabilități sunt private de un șir întreg de facilități. ”Cum se poate întreține o persoană cu dizabilități din banii pe care îi dă statul român? Sub nici o formă nu se poate, iar în județul Suceava din ceea ce știu eu sunt circa 5.000 de persoane în această situație”, a arătat Andrei Bacoș. O persoană cu handicap de gradul trei primește ”fabuloasa” sumă de 66 de lei/lună, o persoană cu gradul doi încasează 395 de lei, în timp ce o persoană cu handicap de gradul unu primește 526 de lei. ”O persoană care nu are o mână sau un picior, statul român îi dă 395 de ronuleți (lei). Acum dacă facem comparație cu pensia unui parlamentar ne șocăm. Cu cei 395 de lei îți poți cumpăra doar pâine, fără pateu, toată luna. Nici supraviețuire nu se poate numi, ci bătaie de joc maximă”, a spus Vasile Bolohan. Prezent la acțiune, Lucian, un sucevean cu gradul I de handicap. ”Am un nepoțel care depinde 24 de ore pe zi, 7 zile din 7, de ajutorul cuiva. Este imobilizat la pat, nu se poate mișca deloc. Are o indemnizație de 526 de lei, iar părinții se descurcă foarte greu, acești bani abia le ajung de pampers într-o lună de zile. Pur și simplu, această categorie de persoane este abandonată de instituțiile statului în voia sorții, nimeni nu se interesează de nevoile lor”, a precizat Lucian.

Andrei Bacoș a mai menționat că în Suceava, și nu numai, persoanele cu handicap se confruntă cu un șir întreg de probleme. Una din acestea ar fi lipsa rampelor de acces în mai multe instituții, dar și în mijloacele de transport în comun. În unele instituții nu există interpreți pentru a-i ajuta pe acești oameni, nu sunt suficient locuri de parcare rezidențială, orele de terapie pentru copiii care suferă de autism, de exemplu, sunt foarte scumpe, 100 de lei pentru o singură oră, iar pentru a face un progres are nevoie de minim trei ore pe săptămână. O altă problemă semnalată este lipsa semafoarelor acustice, cu excepția celor de la Piața Mare, dar și lipsa marcajelor tactile. De asemenea, în unele locații câinii utilitari, pentru persoanele nevăzătoare, nu sunt primiți de proprietar. ”Este și o criză acută a locurilor de muncă, iar persoanele cu dizabilități sunt pur și simplu discriminate și se refuză angajarea lor. Aș vrea să se mărească aceste indemnizații până la un nivel în care o persoană cu dizabilități să poată trăi decent, iar aceste sume să fie indexate cu rate reală a inflației. Pe 1 martie 2022, aceste indemnizații au crescut cu 5,1%, iar o persoană cu handicap de gradul trei care lua 63 de lei, acum primește 66 de lei, o adevărată bătaie de joc”, a mai precizat Andrei Bacoș.