Poetul Alexandru Ovidiu Vintilă, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bucovineni (SSB),a primit recent Premiul pentru cartea de poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, pentru volumul „Insectele imperiului [câte ceva despre orbirea șamanilor]”, Editura Charmides, 2021.
În Sala Mare a Primăriei Municipiului Iași au fost acordatevineri, 18 noiembrie 2022, Premiile anuale ale Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România (USR). Juriul pentru acordarea Premiilor USR – Filiala Iaşi pentru cărțile apărute în anul 2021, format din: Simona Modreanu, președinte, Marius Chelaru și Emanuela Ilie, a stabilit acordarea următoarelor premii: Debut: Andrei Victor Cojocaru, De la quest la genul fantasy. Simbolistica drumului inițiatic, Editura Universității „Al. I. Cuza”; Publicistică: Nichita Danilov, De la Caragiale la Urmuz sau realitatea în formă de conserve, Editura Tracus Arte; Critică, Eseu: Daniel Corbu, Solilocvii – despre artă și spectacolul lumilor, Editura Princeps Multimedia; Dan Petrușcă, Despre iubire și alte nimicuri, Editura Limes; Proză: Gellu Dorian, Schisme (o tragedie românească), Editura Cartea Românească; Poezie: Alexandru Ovidiu Vintilă, „Insectele imperiului [câte ceva despre orbirea șamanilor]”, Editura Charmides. Juriul a ales cinci cărți din cele aproximativ 80 de cărţi depuse la categoriile poezie, proză, critică și eseu, publicistică, respectiv debut.
„Coloana vertebrală a cărții sunt insectele imperiului, o alegorie a ceea ce reprezintă viața noastră. Pentru că noi scriem despre viață pur și simplu și despre om ca artizan a ceea ce trăim zi de zi. Imperiul este arealul în care ne desfășurăm activitatea”, spunea la un moment dat poetul Alexandru Ovidiu Vintilă despre „Insectele imperiului [câte ceva despre orbirea șamanilor]”. „Poezia lui Alexandru Ovidiu Vintilă poate fi citită în două feluri: poemele bazate pe acumulări și poemele bazate pe decantări. Voința auctorială de a organiza anabasis-uri, largi desfășurări în timp și în spații, a dat naștere poemelor cumulative, uneori cu tentă intelectualistă. În poemele de mai mică întindere, decantarea emoțională, cu aura ei imponderabilă, vizează clipa prezentă și însoțește gesturile simple ale individului anonim. E un dat al sensibilității lui A. O. Vintilă, rezonanța unei imagini sărace (arte povera) e mai penetrantă decât multe rememorări de țări și orașe vizitate: „într-o zi ploioasă / privesc de mai multe ori / umbrele unor oameni / întârziați pe o stradă / perfect dreaptă”. Anistoricul sufletesc al individului e mai puternic decât experiența de mii de ani a popoarelor și națiunilor”, aprecia scriitorul Constantin Abăluță.Poetul Adi George Secară a scris într-o recenzie: „Înzestrat cu super-puteri literare kafkiene, Al. Ovidiu Vintilă a avut premoniția invaziei de insecte ale imperialismului primitiv, vulgar, bădărănesc, în pofida unor discursuri cu pretenții filosofice, în fapt cu înțelepciune tribală (sau pseudo-șamanică, dând credit adevăraților șamani!). Scrie poetul, unul dintre vârfurile generației sale, chiar dacă se mai retrage și în câte un <iglu> (sic! În postfață Liviu G. Stan îl alintă pe AOV ca pe <un practicant al discreției nipone>, p.126) în <Zilele mari ale imperiului>: <Gândirea politică a poeziei/ e un drept comun/ la confluența dintre viață și/ moarte// creierul tău/ ar fi putut fi fericit// zile la rând// omenești> (p.113)” (...) Cu alte cuvinte, poetul vă invită la jocul dintre <tot> și <restul lumii>. Jucați, poate împreună cu o <pasăre rinocer>, veți învinge, poate, <istoria îmbătrânită> (p.46), veți cunoaște <pasărea paradisului>, poate graiul păsărilor, <limbajul gândirii>, alt limbaj, cel al păsărilor moarte, veți ajunge <peste hotarele păsărilor>, veți începe, poate, să înțelegeți graiul <izbânzii zeilor tineri>…”.