Avocatul dr. Traian Popovici, suceveanul care a salvat circa 20.000 de evrei de la deportare, a fost omagiat, luni, de Comunitatea Evreilor din Suceava, cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la nașterea sa. Reprezentanți ai Comunității evreiești din Suceava au depus o coroană la monumentul ridicat în memoria lui Traian Popovici și au aprins lumânări la mormântul său, în satul Colacu, în comuna Fundu Moldovei. Atât la mormânt, cât și la Sinagoga Gah din Suceava a fost rostită Kaddish, rugăciunea prin care este onorată memoria celor plecați dintre noi, de către cei care i-au iubit și i-au respectat. Persoanele care au salvat evrei sunt printre puținii non-evrei pentru care religia iudaică permite rostirea Kaddish-ului.
În anul 1941, în Cernăuți, unde era primar avocatul Traian Popovici, trăiau circa 50.000 de evrei. Când de la București a venit ordinul mareșalui Ion Antonescu, de deportare a evreilor, Traian Popovici, fiu de preot, a protestat pe lângă autoritățile române arătând că deportarea evreilor produce grave daune economiei. Primarul Popovici a întocmit liste cu 20.000 de persoane care au fost exceptate de la deportare – cel mai mare număr de evrei salvați de la moarte de o singură persoană în timpul Holocaustului. Înfruntându-i atât pe guvernatorul Bucovinei, generalul Corneliu Calotescu, un antisemit notoriu, cât și pe Antonescu, primarul Cernăuțiului și-a riscat nu doar cariera, ci și viața, atât a lui, cât și a familiei sale.
În primăvara anului 1942 a fost destituit din funcție din cauza scutirii evreilor de la deportare și a fost rechemat la București. În iunie 1942 un număr de 5.000 de alți evrei din Cernăuți au fost deportați în Transnistria, de unde majoritatea nu s-au mai întors niciodată.
Traian Popovici a murit în 1946 în satul Colacu, din comuna Fundu Moldovei, și a fost uitat până în 1969, când Institutul Yad Vashem din Ierusalim i-a acordat post-mortem titlul de Drept între Popoare, primul de acest fel cu care a fost cinstit un cetățean român. În referirile la Traian Popovici în discursuri publice el este frecvent supranumit „Oskar Schindler român”, industriașul german care a salvat circa 1.100 de evrei, devenit erou de carte și film. Numărul celor pe care avocatul sucevean i-a salvat este mult mai mare, dar din păcate el a rămas ani în șir necunoscut nu doar în propria sa țară, ci chiar în satul în care i se află mormântul.
Traian Popovici a fost onorat oficial de statul român la aproape şase decenii de la terminarea războiului şi la aproape 35 de ani de la recunoaşterea sa de către Yad Vashem ca „Drept între Popoare”.
Primarul comunei Fundu Moldovei, Tudor Ion Zdrob, a declarat că despre eroul Traian Popovici a început să se vorbească în comună în urmă cu 15 ani, când un profesor de istorie din sat, Florentin Lehaci, „a redescoperit pentru comuna Fundu Moldovei familia Popovici”. Primarul spune că în comună era mai cunoscut fratele fostului primar al capitalei Bucovinei, gazetarul Eugen Popovici. „A fost ca un subiect ascuns, n-am înțeles niciodată de ce. Că a primit titlul de „Drept între popoare” din partea Yad Vashem știa doar directorul Căminului Cultural, Ioan Iacob”, a spus primarul. Din 2008 în comună s-au organizat simpozioane dedicate Holocaustului și memoriei lui Traian Popovici, școala din Colacu îi poartă numele, iar în fața școlii a fost amplasat un bust din bronz, realizat de sculptorul bucureștean Bogdan Breza. De asemenea, în comună există o fundație „Traian Popovici” și un muzeu dedicat, în incinta școlii.
Reticența în cinstirea acestui erou pe măsura faptelor sale poate fi înțeleasă astfel: existența salvatorului implică existența victimelor, Holocaustul românesc fiind târziu și greu asumat, atât de stat (în anul 2004), cât și în conștiința publică.