Arhimandritul Grigorie Halciuc, proin-stareț al Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, a trecut la cele veșnice

Arhimandritul Grigorie Halciuc, proin-stareț al Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, a trecut la cele veșnice sâmbătă, 16 iulie, la vârsta de 84 de ani. Conform datelor publicate pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților de către arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, exarh al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, până duminică, 17 iulie, la ora 17:00, trupul neînsuflețit al părintelui Grigorie va fi depus la Mănăstirea Sfântul Ioan, după care va fi adus la Mănăstirea Putna, sosirea aici fiind la ora 19:00.

Luni, 18 iulie, la ora 8:00, se va sluji Sfânta Liturghie, pe altarul de vară al Mănăstirii Putna, iar la ora 10:00 va începe slujba de înmormântare.

Conform aceleiași surse, părintele arhimandrit Grigorie Halciuc s-a născut în comuna Poșta din Tulcea, în 8 februarie 1938, părinții săi fiind Iacob și Tatiana. În 24 noiembrie 1955, a intrat în viața monahală, la Schitul Rarău.

Aici s-a format ca monah, fiind ucenic al părintelui ieroschimonah Daniil – Sandu Tudor, starețul schitului.A fost rasoforit în 25 decembrie 1955.În 1959, regimul comunist a dat Decretul 410, prin care foarte mulți călugări au fost dați afară din mănăstiri. Părintele Grigorie a trebuie să părăsească mănăstirea, dar verticalitatea, demnitatea, dragostea de Dumnezeu și atașamentul pentru totdeauna față de Hristos pe care i le-a insuflat părintele Daniil Sandu Tudor l-au ajutat să nu se îndepărteze de chemarea la viața monahală.

„Ce fel de atlet al lui Hristos ești tu?”, era întrebarea pe care părintele Daniil o adresa atunci când un viețuitor întârzia la slujbele bisericești, întrebare pe care nu a uitat-o niciodată. În 1965 a intrat în  obștea Mănăstirii Putna. Aici a fost călugărit în 8 aprilie 1974, deși cererea de călugărie a fost depusă din 1966. El și părintele Tudor Pavlo, consăteanul său, cu care viețuise împreună la Rarău, au fost călugăriți luni, în Săptămâna Pătimirilor, cu ușile închise, întrucât nu se primea aprobare de la regimul comunist.

A fost hirotonit întru diacon pe 23 martie 1975, în Duminica Ortodoxiei, de către Preasfințitul Părinte Adrian Hrițcu, Episcop-vicar al Mitropoliei Iașilor, și hirotonit întru ieromonah pe 25 martie 1975, la sărbătoarea Bunei Vestire, de Înaltpreasfințitul Părinte Iustin, Mitropolitul Moldovei.

În 1978 a fost hirotesit protosinghel, iar în 1985 a fost hirotesit arhimandrit, de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei.

După absolvirea Seminarului și a Institutului Teologic din București, în 1978 a fost numit stareț la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, ascultarea pe care a avut-o până în 1 septembrie 2020.

La 25 decembrie 2021, a primit Ordinul „Crucea Bucovinei”, cea mai înaltă distincție a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, în semn de apreciere pentru întreaga activitate desfășurată în timpul deceniilor în care a fost cu vrednicie starețul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou.

• Sfaturile pe care părintele arhimandrit Grigorie Halciuc le dădea credincioșilor și monahilor

Am aflat de pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și care erau sfaturile pe care părintele arhimandrit Grigorie Halciuc le dădea credincioșilor și monahilor, așa cum au fost ele consemnate în dialogul cu părintele Ioanichie Bălan, publicat în Convorbiri duhovnicești, volumul  II:

” – Ce sfaturi deosebite dați credincioșilor care vin în pelerinaj la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava?

– Îi îndemnăm să se roage cu credință lui Dumnezeu și Sfântului Ioan cel Nou, să se împace cu cei din casa lor și să fie cât mai des spovediți de păcate, că fără spovedanie mai greu primim ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților. Apoi îi îndemnăm să-și crească copiii lor în credință și frică de Dumnezeu și să se jertfească pentru ei, că fără jertfă și martiriu, fără răbdare și suferință, fără rugăciune și viață curată, nu ne putem mântui și în zadar ne trecem zilele. Pe cei care primesc vindecări de boli și li se împlinesc cererile aici, la moaștele Sfântului Ioan, și sunt numeroase aceste cazuri, îi îndemnăm să mulțumească lui Dumnezeu și Sfântului Ioan, cu rugăciuni de recunoștință, cu milostenii la săraci și cu o viață creștinească exemplară. Avem cazuri de vindecări și la oameni de alte religii, nu numai la credincioșii noștri ortodocși. Cred că Sfântul Ioan de la Suceava face cea mai mare misiune ortodoxă în Moldova, împreună cu Cuvioasa Parascheva de la Iași și ceilalți sfinți din țară.

– Ce sfaturi duhovnicești dați părinților din această mănăstire?

– Le reamintesc făgăduințele date la călugărie și cele nouă fericiri. Dacă vom reuși să pășim pe treptele celor nouă fericiri, prin smerenie, blândețe, lacrimi la rugăciune, milostenie și celelalte, atunci am ajuns la adevărata desăvârșire și fericire veșnică”.