Învierea în ziua din Sâmbăta Mare. Se întâmplă în vreme de război

Slujba de Înviere în lumea ortodoxă se derulează după canoane în noaptea de sâmbătă spre duminică, iar la miezul nopții credincioșii primesc Lumina Sfântă și răspund ”Adevărat a Înviat!”. Anul acesta au fost însă și multe excepții. La Cernăuți, oraș aflat la numai câțiva kilometri de Suceava, dar într-o țară măcinată de război, slujba de Înviere s-a derulat în foarte multe biserici pe timp de zi. Credincioșii au asistat la o slujbă religioasă mai scurtă, iar la orele 18.000 ale zilei de Sâmbătă au plecat acasă cu lumina primită de la preot, dar și cu coșurile cu bucate sfințite. Se întâmplă din cauza războiului și a restricțiilor de circulație care sunt în vigoare în Ucraina și care interzic circulația pe timp de noapte, adică între orele 23.00 și 5.00. Iar slujbele care au avut loc s-au ținut sub paza poliției, cu oameni înarmați inclusiv cu mitraliere. Marius este unul din polițiștii care a asigurat măsurile de securitate la biserica Sf. Parascheva din Cernăuți. ”Suntem aici pentru a-i proteja pe oameni. Da, e o slujbă mai aparte, care se făcea de obicei pe timp de noapte, dar din motive de siguranță se face acum, ziua. A sunat și alarma antiaeriană, dar, din fericire, nu au fost bombardamente”, a mărturisit Marius. La slujbă au ajuns în special localnici, dar au mers și mulți refugiați. Irina este plecată din zona Kiev de aproape două luni. Stă la Cernăuți la o prietenă, iar acum, de Înviere, a venit să se roage pentru pace. Își vrea viața înapoi și își dorește să poată pleca înapoi acasă. Aceasta este cea mai arzătoare dorință a ei. Dacă în anii trecuți forfota începea în Cernăuți după orele 21.00, anul acesta s-a cufundat în liniște. Și în întuneric după orele 23.00, asta pentru că au sunat din nou sirenele care anunțau un posibil atac cu rachete. E un an pe care toți oamenii, nu doar ucrainenii, vor să îl uite cât mai repede și să nu îl mai vadă repetat.

• Ouă roșii și pască pentru refugiații de la Mănăstirea Bănceni

La circa 30 de kilometri de Cernăuți, la Mănăstirea Bănceni, în jur de 1.300 de refugiați continuă să își ducă traiul în diferite clădiri ale acestui locaș de cult.

Cristina muncește ca voluntar la bucătărie și face toci pentru masa refugiaților. Zilnic prăjește circa 3.000 de toci, iar numai pentru această activitate petrece mai bine de o oră lângă prăjitorul uriaș. Mărturisește că nu e ușor, mai ales că e căldură mare, dar spune că nici un efort nu e prea mare pentru a-i ajuta pe cei în suferință.

La ”Casa Pelerinului” de la Mănăstirea Bănceni viața își continuă mersul, iar poate cea mai vie dovadă este nașterea unor copilași.

”Avem trei copilași mici aici, iar un altul a plecat. După Paști vom avea botezul unuia dintre copii, iar alți doi se pregătesc să vină pe lume peste două-trei săptămâni. Nu m-am gândit că o să trăim așa vremuri, dar avem nădejde că se va termina. Vrem să se simtă ca acasă, ca de sărbătoare, iar mamele cu copii mici vin la bucătărie și își pregătesc singure masa pentru ei în afară de laptele pe care îl oferim noi. Pentru Paști le-am pregătit mai mult carne, ca să fie masa de sărbătoare: carne de vițel, găini, cârnați, 3-4 tipuri de salate”, a spus Angelica, o femeie care se împarte între propria casă și munca la bucătăria mănăstirii.

Dina are 9 ani de când lucrează aici, dar ultimele două luni au fost extrem de dificile. Spune că a trăit sentimentele refugiaților, cu fiecare durere și supărare a celor refugiați de parcă ar fi fost ale ei.

”Pregătim acest Paști pentru că așa e tradiția, dar bucuria în suflet nu o avem. Ne doare sufletul pentru oamenii care au murit și nu mai pot întâmpina Paștele, ne e jale și pentru oamenii de aici, că sunt plecați de la casele lor”, a mărturisit Dina. Femeia care are acasă trei băieți și doi nepoți a precizat că ziua de Paști o va petrece în prima parte la bucătăria mănăstirii pentru a pregăti masa refugiaților, iar apoi va sta cu propria familie. Printre alte mâncăruri pregătite pentru refugiați sunt borșul cu carne și smântână, brânză cu smântână, cașcaval și carne. ”Avem nădejdea că va fi pace. Și ei (n.a. – refugiații), și noi, ne rugăm pentru pace”, a mai completat Dina.

Veronica își oferă și ea sprijinul la Mănăstirea Bănceni. A lucrat timp de o lună fără nici o zi liberă, iar programul este unul infernal, de la 8 dimineață până după 9 seara. Chiar și așa nu se plânge și face totul cu pasiune: ”Am pregătit ouă roșii, cam 1.600 de ouă, păscuțe, care vor fi împărțite refugiaților să simtă și ei că vine Paștele. Foarte mulți s-au spovedit, s-au împărtășit și unii au postit, iar unii din ei care nu au făcut asta niciodată și au spus că așa într-un loc minunat și sfânt nu credeau să le poate da Dumnezeu”.