Moldovița, huțulii și închistritul ouălor

Știm că din timpuri străvechi la Moldovița s-a stabilit etnia huțulă, huțulii fiind numiți și huțani. Portul popular al huțulilor se remarcă prin frumusețea cusăturilor și a țesăturilor dominatede culori vii și motive ornamentale de o rară originalitate. Huțulii sau huțanii sunt un popor binevoitor, poetic și iubitor de viață, cu o imaginație bogată, putere creatoare și un simț estetic deosebit. Toate acestea și multe altele le-am aflat de la prof. Otilia Mahu, fiica artistei Lucia Condrea (care a salvat inestimabilul tezaur de tradiție folclorică a huțulilor), Otilia fiind și semnatara cărții-album „Lucia Condrea – har și credință în meșteșugul închistririi ouălor”.

Legată de aceste plaiuri fermecate, de liniștea solemnă a pădurilor de brad, de susurul tainic de izvoare, toate învăluite în lumini și umbre, Otilia Mahu (profesoară la Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” din CâmpulungMoldovenesc) ne-a vorbit despre costumele huțule, despre închistritul ouălor, dar și despre cum se sărbătorește Învierea Domnului în familia Condrea: trei generații, o singură credință.

Broderia huțulă este un fenomen unic, spune Otilia Mahu, iar brodezele huțule au atins culmile acestei arte creând nestemate ce se bucură de recunoaștere și renume mondial. O trăsătură aparte a broderiei huțule este ornamentul geometric (forme de triunghi, romb, dreptunghi, în care sunt așezate elemente secundare), inele și cruciulițe.

·        „Scrisul pe ou”

Dintre toate obiceiurile românești, cel al împistririi (la Moldovița se folosește termenul de închistrit) ouălor de Paști este de departe cel mai gingaș și mai cald. Ce fericire poate fi mai mare decât a ne vesti unul altuia, prin intermediul ouălor roșii, „Hristos a înviat!”, spune Otilia Mahu. Fiecare român le pregătește și le are pe masa lui de Paști la loc de cinste. Dar poate nicăieri ca în Bucovina oul nu este privit cu atât de multă dragoste și nici obiceiul „scrierii” lui nu este ridicat la nivel de artă ca aici. Femeile din această zonă, adevărate creatoare de frumos, știu mai bine ca oricine să scrie poveștile minunate ale acestui tărâm de basm pe coaja fragilului și delicatului ou.

Noaptea Învierii este petrecută de întreaga comunitate în biserici în priveghere, rugăciune și cântări de bucurie. Răstignirea și Învierea reprezintă legătura eternă dintre moarte și viață, așa cum renaște natura în fiecare primăvară, iar oul, el însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării, al purificării, al veșniciei. Originea ouălor colorate și mai apoi decorate se pierde în negura timpului, cercetătorii atribuindu-le o vârstă precreștină.

Otilia Mahu a cercetat mult și a vrut să știe de unde vine obiceiul colorării ouălor și spune că acesta a existat din cele mai vechi timpuri. „Primele descoperiri provin, se pare, din mormintele mesopotamiene, cretane, egiptene. În Egipt, arheologii au scos la iveală simulacre de ouă în argilă pictate în alb, iar unul decorat cu linii în zig-zag. Alți cercetători i-au menționat și pe celți, români, slavi. În mod obișnuit, oul acoperit de semne-simbol a fost asociat riturilor, tradițiilor și practicilor magice în religiile vechi, păgâne”, spune profesoara.

În tradiția românească, ouăle de Paști sunt purtătoare de puteri miraculoase, vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, sunt benefice în multe situații. Culoarea roșie este simbol al focului purificator. O veche credință din Bucovina afirmă că oul roșu este apărător de diavol. Acesta se interesează dacă oamenii fac ouă roșii și umblă cu colinda, căci doar atunci când aceste obiceiuri vor înceta, el va ieși în lume.

·        Meșteșug

Ouăle înroșite au devenit semnul însuși al sărbătorii pascale. În Bucovina, cojile ouălor de Paști sunt aruncate în râu, ca apa să le poarte la „Blajini”, ființe imaginare, reprezentări ale copiilor morți nebotezați care locuiesc la capătul lumii, aproape de Apa Sâmbetei. În lumea carpatică, ouăle roșii se sfințesc la biserică în dimineața zilei de duminică, împreună cu pasca, mielul, colacul, cozonacul, rădăcina de usturoi sau hrean, husca de sare și câteva fire de busuioc. La întoarcerea de la biserică, întreaga familie se așază la masă, dar numai după ce s-a spălat pe obraz cu apa în care s-a pus un ou roșu sfințit și un bănuț de argint. Se mănâncă apoi din anafura sfințită și din pască și se ciocnesc ouăle roșii.

La Moldovița, spectacolul oferit în dimineața zilei de Paști este de o frumusețe unică. Asta poate și datorită faptului că în fiecare coș există cele mai frumoase ouă închistrite. Niciun festival nu poate egala în frumusețe imaginea oferită de biserica din Moldovița în dimineața zilei de Paști, spune Otilia Mahu.

Pe lângă ouăle roșii, există în Bucovina o categorie specială de ouă pascale împodobite cu ornamente policrome, geometrice sau vegetal-florale cunoscute sub numele de ouă încondeiate și ouă închistrite care fac faima acestui ținut.

Meșteșugul închistritului s-a perfecționat de-a lungul secolelor, mai ales în rândul huțulilor care l-au păstrat cu sfințenie.

„În trecut, închistrirea era un act ritualic sacru și se realiza seara sau noaptea de către femeia cea mai vârstnică a familiei sau de mamă, care era ajutată de tinerele fete. Ea se efectua în liniște și era întreruptă doar de rugăciuni, incantații magice și cântece vechi de primăvară. Aceste formule magice transmiteau oului forța binelui. Fiecare ou era scris cu semne-simbol proprii, în funcție de întrebuințare sau ofrandă. Ele sunt purtătoarele unui mesaj de bunăvoință, sănătate, pace, fericire și prosperitate, fiind oferite celorlalți membri ai familiei, prietenilor, vecinilor, iar tinerele fete le ofereau băieților. O parte din ouăle sfințite se oferă preotului, iar restul se păstrează cu grijă în casă, timp de un an, ca o garanție a stării de sănătate a familiei și pentru a feri întreaga gospodărie de orice rău. Tradiția se transmite din generație în generație, iar semnele-simbol se copiază după modele păstrate cu sfințenie de-a lungul anilor”, ne-a povestit fiica artistei Luciei Condrea, ea însăși o artistă și un continuator al familiei în păstrarea tradițiilor.

·        Făuritori

În cazul ouălor încondeiate (tradiție întâlnită la Ciumârna și Paltin), ornamentele se obțin cu ajutorul unor penițe cu care se trasează conturul folosind tuș negru. După aceasta, se acoperă cu tușuri colorate acele spații care formează desenul propriu-zis. De cele mai multe ori ornamentele vegetal-florale astfel obținute sunt realizate în manieră abstractă sau figurativă.

Tot de la Otilia am aflat  că pentru obținerea ouălor închistrite se folosește tehnica păstrării succesive a culorii de fond, a „cruțării fondului” întrebuințată și în ornamentarea indoneziană (batik) și a utilizării băilor de culoare. În acest scop se utilizează ceara de albine, mai multe băi de culoare (galben, roșu, verde, albastru, negru) și instrumentul numit chișiță, o tijă de alamă de dimensiuni foarte mici. La Moldovița se folosește chișița cu tubulețul metalic de diferite grosimi cu care se trasează linii dintre cele mai fine până la cele mai groase. Unul dintre cei mai renumiți făuritori de chișițe, care a practicat acest meșteșug până la venerabila vârstă de 95 de ani, când a decedat, a fost Ioan Zdrob. Spun oamenii satului că dacă la Moldovița au fost „scrise” ouă atât de frumoase cel puțin în ultimele decenii, acest lucru se datorează și bătrânului Zdrob, care a „migălit” aceste instrumente de o finețe nemaiîntâlnită. De la el se aprovizionau și femeile huțule din Brodina, Ulma, Izvoarele Sucevei, Breaza, Moldova Sulița, sate huțule unde acest meșteșug este de asemenea foarte bine reprezentat. Închistrirea ouălor, aparent simplă, cere multă măiestrie, răbdare și o practică îndelungată, spune și artista Lucia Condrea. În timp, s-a impus termenul de încondeiere pentru decorarea ouălor, indiferent de instrumentul folosit. După golirea de conținut a oului, se trasează cu ceară fierbinte liniile ce trebuie să rămână albe, după care oul se scufundă în baia de culoare galbenă. După scoaterea oului din baie și uscarea sa, se acoperă cu ceară acele părți ale ornamentului care trebuie să rămână galbene și se introduce oul în baia de culoare roșie. Ultima baie este cea de culoare neagră, care va da culoare de fond. La sfârșit, ținând oul la o sursă de căldură, se îndepărtează cu o bucată de țesătură ceara depusă în straturi succesive și oul închistrit strălucește în toată splendoarea sa.

·        Simboluri

Deși se aseamănă prin ornamentele folosite și cromatică, ouăle se diferențiază după zone, fiecare dintre ele având caracteristici specifice în folosirea motivelor și combinarea culorilor, spun specialiștii. Repertoriul ornamental pus în valoare pe fiecare ou decorat îmbracă o gamă deosebit de largă. Ornamentele sunt: vegetale (fitomorfe), inspirate din lumea plantelor (flori, semințe, frunze, arbori), între care sunt frunza de stejar, trifoiul, brăduțul, spicul de grâu, care simbolizează o recoltă bogată precum și omul ajuns la maturitatea spirituală. Un interes deosebit îl reprezintă motivele cosmomorfe, cu predilecție motivul solar și al stelei, soarele fiind un simbol al primăverii, al vieții, al triumfului binelui asupra răului, al luminii asupra întunericului. Motivele zoomorfe înfățișează animale  (cerbul, berbecul, căprioara, ursul, peștele-simbolul credinței), păsări (cocoșul, păunul, cucul) sau insecte (fluturele). Motivele skeomorfe, cu o tematică foarte largă, sunt inspirate din viața socială reprezentând unelte de muncă: fierul plugului, cârligul ciobanului, furca, sapa, grebla. Motivele geometrice sunt cele mai vechi și cele mai răspândite în satele din Bucovina, acolo unde s-au sălășluit huțanii. Huțulii sunt universal recunoscuți pentru măiestria cu care realizează ouăle pascale care au devenit emblematice pentru ei.

Cromatica folosită corespunde unei anumite simbolistici: roșu-simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei și bucuriei de viață; negru-statornicie, eternitate; galben-lumină, tinerețe, fericire, ospitalitate; verde-reînnoirea naturii, prospețime, speranță și albastru-cer, sănătate, vitalitate. În Moldovița, culorile specifice sunt: albul, galbenul, roșul și negrul, dominant fiind roșul. La huțuli aceste culori semnifică momentele importante din viața omului: roșu simbolizează nașterea, albul căsătoria, iar negrul semnifică ultimul moment, de trecere într-o altă lume prin moarte. La acestea se mai adaugă galbenul ca o culoare a luminii, a căldurii, a prezenței divine. „În cartea Ouăle de Paști la români, autorii Maria și Nicolae Zahacinschi consemnează că în comuna Moldovița, cele mai multe meșterițe se găsesc în cătunul Hăuceni: Ileana Leder, Aurelia Chimiac, Elena Tașcan, Veronica M. Bodnar, Elena V. Bujulec (mătușa mamei mele), Ecaterina Hauca. „Mama mea îmi povestea că în copilăria ei petrecută la bunici, în satul Paltin se încondeiau ouă, iar la Moldovița se închistreau. Astăzi tehnica închistririi se practică în mai multe localități din județ sau din afara lui: Vatra Moldoviței, Valea Stânei, Vama, Câmpulung Moldovenesc, Sadova, Pojorâta, Gura Humorului, Suceava etc. În aceste localități însă nu a existat o tradiție”, ne-a relatat Otilia Mahu.

·        Ritualuri din vechime

În Săptămâna Mare, ritualurile la Moldovița se desfășoară ca în vechime: biserica este pregătită pentru marea sărbătoare, la fel și casele oamenilor. În Miercurea Mare, curățenia trebuie să fie terminată, gunoaiele se adună într-o grămadă mare pe ogor și li se dă foc începând de miercuri seara până joi dimineața.

Înnoitul de Paști este un alt obicei păstrat cu sfințenie de toți oamenii. În trecut se purta portul tradițional cu opinci, ițari, cămașă, bundiță, iar astăzi constatăm cu bucurie că la marile sărbători oamenii reînvie tradițiile purtând portul străvechi.

În Joia Mare coacem împreună (trei generații, bunica, fiica și nepoatele), pasca, babele și cozonacii. Babele sunt un fel de cozonaci copți într-o formă specială de ceramică având în partea inferioară un locaș în care se pune cel mai frumos ou roșu sau închistrit pentru sfințire.

Tot în această zi se vopsesc și ouăle roșii.

În Vinerea Mare, se ține post negru, se termină curățenia și se participă la Denia Prohodului Domnului.

„Coșul pascal cuprinde pasca, ouă roșii, sfeclă și hrean, usturoi, slănină, brânză, miel, cârnațul tradițional roșu. Coșul se acoperă cu cel mai frumos ștergar țesut din casă, acesta fiind cinstea casei. Și coșul trebuie să fie nou pentru că vara este folosit pentru dusul mâncării la muncile agricole sau la culesul ciupercilor din pădure și se deteriorează. Sâmbătă seara, la ora 12:00, mergem la Sfânta Biserică pentru Înviere și pentru a aduce acasă Lumina Sfântă”, povestește Otilia.

·        Muzeul Ouălor „Lucia Condrea”, inclus în Ghidul Michelin

Vă reamintim că artista Lucia Condrea, fiică a Moldoviței, este Cetățean de Onoare al acestei comune, iar creațiile artistei au devenit la O.S.I.M. marcă înregistrată cu numele „Arta Condrea”. 

În anul 2021, Muzeul Ouălor „Lucia Condrea” a primit o nouă recunoaștere internațională, fiind inclus în Ghidul Michelin (Peisaje, destinații și experiențe), care cuprinde obiective turistice recomandate vizitatorilor din întreaga lume. Autorii ghidului au fost impresionați de muzeu pentru că „a permis transmiterea artei ouălor închistrite către noile generații și „Salvarea Tezaurului Folcloric al Huțulilor” și l-au inclus la secțiunea România Muzeală (aici fiind alese 13 muzee din România), acordându-i prima Stea Michelin, la secțiunea muzeală fiind singurul din județul Suceava. Muzeul Ouălor „Lucia Condrea” găzduiește și o Școală Internațională a Ouălor Închistrite, în cadrul căreia străini din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii vin să învețe acest meșteșug, să admire minunile Bucovinei și să cunoască ceva din sufletul și istoria huțulilor de pe aceste meleaguri. Alături de artista Lucia Condrea, „trudesc” pentru salvarea tezaurului folcloric al huțulilor și soțul acesteia, Traian Condrea, fiica Otilia Mahu, împreună cu soțul ei Victor Mahu (ambii profesori de Educație Muzicală la Câmpulung Moldovenesc),dar și cele două nepoate.