Drama refugiaților din Ucraina, alungați din propiile case de un război pe care nu l-au pornit și nu l-au dorit, i-a sensibilizat chiar și pe semeni de-ai lor greu încercați de soartă, cu dizabilități, penttru care fiecare zi e o luptă.
Așa se face că în Vama Siret, la frontiera României cu Ucraina, pe unde intră cel mai mare flux de refugiați în țară, am găsit inclusiv voluntari în cărucioare cu rotile.
Pablo și Maria locuiesc în Cernăuți, în Bucovina de Nord, cum spun chiar ei, cu mândrie, unde se adăpostesc din calea războiului peste 100.000 de refugiați.
Cei doi nu au venit pentru ei, pentru a se pune la adăpost, ci pentru alții, să-i îndrume, să-i ajute să treacă în România și să le ușureze traseul, în baza cunoștințelor lor.
„Am venit deoarece sunt copii care au dizabilități și trebuie să-i ajutăm să treacă în România...să depășească frica și alte obstacole. De asta am venit, să facem treabă, cu voluntari din România”, spune Pablo, care afirmă răspicat că nu are de gând să vină ca refugiat, deși poate trece granița oricând, pentru că este de mai mare ajutor acolo, în Ucraina și aici, la graniță, deocamdată.
Nu le e ușor să vină aici, au de mers ore în șir cu mașina, aduși de cineva, apoi pe jos, până în frontieră, dar se merită, dacă pot fi de ajutor.
„E înfricoșător să fii acum în Ucraina și să fii persoană cu dizabilități...Nu au cum fugi, nu pot să plece să se salveze...Vrem să-i ajutăm. Sunt mai mult de 200 de persoane în această situație, de care știm, care ar avea nevoie să fie ajutate să ajungă aici, în România. Vrem să găsim o organizație pentru parteneriat, să ajutăm oamenii cu dizabilități să plece din Ucraina și să găsească locuri sigure aici sau în altă țară. În Ucraina acum e război.
Mai bine de jumătate dintre ei au pașapoarte și documentele necesare, dar și rude care îi pot ajuta.
Lucrăm cu Guvernul Ucrainei să ușurăm obținerea acestor documente pentru cei care nu le au, ba chiar încercăm să determinăm apariția unei noi legi în această privință, acum”, spune Maria, cu o umbră de tristețe peste ochii de un albastru uimitor.
Tot pentru a ajuta sunt aici și o mulțime de voluntari de la Crucea Roșie Internațională. Au venit să le fie alături colegilor din Ucraina, împreună cu care au reușit să aducă oameni din zonele puternic afectate de război, prin coridoare umanitare. Dar o provocare la fel de mare este să ducă bunuri de mare necesitate celor aflați în teatrul de război, civili captivi în orașe devenite front de luptă.
„Am mers în Ucraina să mă întâlnesc cu colegii de la Crucea Roșie, care consider că fac o treabă foarte bună, deși consider că tot nu este de ajuns, pentru că nevoile refugiaților sunt foarte mari.
Dar discutăm, analizăm și ne pregătim pentru provocările care ne așteaptă de acum înainte.
Obiectivul principal e să ajugem cu ajutorul nostru în zonele cele mai afectate de război, precum Mariupol, Sumi, Zaporojie...
Suntem bucuroși deoarece am primit vești – colegii noștri au putut evacua din acele zone câteva mii de persoane, e un prim semnal că funcționează coridoarele umanitare. Sperăm ca asta să continue și săptămânile următoare, pentru că nu e vorba doar de evacuarea lor ci și de asigurarea bucunurilor necesare. Oamenii aceia au nevoie de toate. Logistica de aprovizionare nu mai există. Ne trebuie coridoare umanitare pentru a le oferi mâncare și alte produse necesare pentru supraviețuitori.
Nu le putem garanta viața când sunt bombardați și se trage în zonele unde stau ei, dar măcar să le asigurăm cele necesare supraviețuirii”, ne explică unul dintre voluntari, vorbitor de engleză, cu accent spaniol.
O mobilizare cum n-am mai văzut vreodată, la Vama Siret, un colțișor al județului Suceava de care habar nu aveau mulți din țară, intrat de trei săptămâni în atenția comunității internaționale, din cauza războiului și a convoaiedelor de refugiați, primite la noi cu brațele deschise, alimente, cazare, transport și alte facilități, care nu compensează nkici pe departe ceea ce au lăsat în urmă, ce au pierdut, dar le fac tranziția mai ușoară.