Prima stareță a Mănăstirii Voroneț, stavrofora Irina Pântescu, a plecat la Ceruri la vârsta de 89 de ani

Întâia stareță a Mănăstirii Voroneț, stavrofora Irina Pântescu, a plecat la Ceruri la vârsta de 89 de ani, în prima zi din Postul Mare, luni, 7 martie 2022. În suferință, i-au fost alături maica stareță dr. Gabriela Platon, împreună cu celelalte măicuțe care formează obștea de la Voroneț. Oamenii dragi ne rămân mereu în inimă, își lasă o amprentă de neșters. În inimile tuturor celor care au cunoscut-o, măicuța Irina a rămas o „lumină”, o flacără vie care nu se va stinge niciodată. Măicuța Irina ne-a purtat pe toți în rugăciuni, „ne-a crescut” duhovnicește dezinteresat, a fost mereu un exemplu de om drept, dârz și în același timp blând și iubitor. S-a dus în veșnicie după ce toată viața s-a hrănit cu rugăciune și cu dragoste pentru poporul român și pentru înaintașii noștri, Sfântul Ștefan cel Mare și Sfânt și Sfântul Daniil Sihastrul fiindu-i călăuzitori.

 Cine a fost stavrofora Irina Pântescu, prima stareță a Mănăstirii Voroneț

Pe 28 septembrie 1932, în satul Goruni, comuna Tomești, județul Iași, se năștea penultimul din cei nouă copii ai lui Gheorghe și Ana Pântescu, care a primit la botez numele Margareta. Irina este numele de călugărie.

După moartea tatălui, la 12 ani devine „responsabilă cu administrarea  gospodăriei familiale” în tulburele vremuri ale războiului (unul dintre frați a căzut eroic la Cotul Donului), găsindu-și puterea și alinarea în biserica Golia.

În perioada 1939-1945, urmează clasele I-IV în satul Goruni, cu învățătorul Niculae Gălățeanu, figură luminoasă care i-a descoperit aplecarea specială pentru învățătură și a insistat pentru trimiterea la școală a acestui „copil deosebit”.

Urmează apoi Școala generală Filoara, clasele V-VII, în regim comasat (trei serii de examene), iar în perioada 1954 -1959, Seminarul Teologic Agapia. Are rezultate deosebite la învățătură, fiind premiantă la Seminarul Teologic Agapia.

 În perioada 1961 – 1966, urmează Liceul „Dimitrie Cantemir” Iași, secția real, cursuri serale, susținând bacalaureatul în anul 1966, împreună cu elevii de la cursurile de zi (în total 50 de candidați). Unul din cei doar doi reușiți a fost maica Irina Pântescu. 

În perioada 1967 – 1989 face cursuri de pregătire și perfecționare pentru gestionar-custode sală, supraveghetori și îngrijitori muzeu de la monumente istorice religioase, organizate anual de Direcția Monumentelor Istorice București, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași.

Sub semnul credinței și al harului

Opțiunea pentru viața monahală, ca ucenică rasoforită, a avut loc în anul 1957. În perioada mai 1958 – mai 1960, maica Irina a cerut transfer la Mănăstirea Moldovița, cu motivația că vrea la „mănăstire cu viață de obște”, unde este numită economă. În urma Decretului 410/1959, maica Irina Pântescu a fost scoasă forțat din mănăstire, în perioada mai 1960 – septembrie 1972, și s-a retras la Biserica Golia și alte mănăstiri, în așteptarea unor vremuri mai bune.

Făcând ascultări monahale, maica Irina s-a ocupat de ghidaj, a fost gestionar-custode sală casierie, a avut atribuții de aprovizionare și relații cu colaboratorii laici ai mănăstirii. În perioada septembrie 1972 - aprilie 1991, maica Irina a fost la Mănăstirea Moldovița, ca rasoforă (1972- 1980) și monahie, din 28 iulie 1980.

Aprilie1991 – iulie 2018, stareță la Voroneț

 Din aprilie 1991 și până în iulie 2018, „măicuța” Irina, cum o numeau maicile obștii de la Voroneț, a fost „stareță providențială pentru reînființarea Mănăstirii Voroneț, după 206 ani”.

Cei care au cunoscut-o spun despre prima stareță Irina Pântescu că a fost „un spirit întreprinzător, ce a transformat-o într-un autentic partener în lucrările de restaurare și reconstrucție a Mănăstiri Voroneț, cu capacitate de adaptare la medii multiculturale, obținută prin experiența de ghid și valorificată în cadrul întâlnirilor cu delegații din țară și străinătate, manager iscusit pentru averea mănăstirii, cu aptitudini deosebite de comunicare și consiliere, <mamă iubitoare> pentru întreaga obște, dar și pentru cei care, aflați în nevoie, îi cer sprijinul”. Stavrofora Irina Pântescu cunoștea trei limbi de circulație internațională, franceză, engleză, germană, și era o gazdă bună pentru oricine trecea pragul mănăstirii pe care o păstorea.

După cum susține obștea Mănăstirii Voroneț, măicuța Irina a fost „un beneficiar avizat, implicat direct în desfășurarea, coordonarea și uneori chiar finanțarea lucrărilor de reconstrucție și restaurare a mănăstirii”, merite pentru care, pe 23 aprilie 1993, a primit gradul bisericesc superior de stavroforă – „purtător de cruce”.

Stavrofora Irina Pântescu, prima stareță a Mănăstirii Voroneț, a fost una dintre primele trei viețuitoare ale mănăstirii. Avea glasul blând, dar ferm, care transmitea multă forță, multă demnitate, multă siguranță, multă iubire pentru lucrurile bine făcute, prin cuvinte care nu includ falsitate, lucruri lipsite de importanță.

 Nu trebuie uitat că ori de câte ori a avut ocazia să le vorbească credincioșilor, stavrofora Irina Pântescu (“prin grija și înțelepciunea căreia Mănăstirea Voroneț a intrat în ritmul obișnuit al vieții bisericești, recăpătându-și menirea de altădată”, după cum aprecia Carmen Cornelia Balan) s-a referit și la demnitatea românilor, la faptul că obștea mănăstirii, care acum este formată din 12 maici, va ține flacăra credinței aprinsă, asemeni oamenilor demni care au fost înaintașii noștri.

Mereu aproape, la bine și la greu, alături de stavrofora Irina Pântescu, proinstareța mănăstirii Voroneț, a fost stavrofora dr. Gabriela Platon, actuala stareță a Mănăstirii Voroneț, care a preluat responsabilitățile de la stavrofora Irina Pântescu, stareța acestei mănăstiri încă de la reînființarea mănăstirii, în anul 1991.

Momentul solemn al instalării noii starețe la Voroneț, un moment de bucurie duhovnicească, dar și de mare responsabilitate, a avut loc pe 26 iulie 2018, în ajunul sărbătorii Sf. Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon.

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul: „Personal, cred că cea mai mare virtute a maicii Irina Pântescu este aceea de a fi strâns în jurul său călugărițe harnice și înțelepte”

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, născut la Rădășeni, spunea, cu câteva luni în urmă, cu prilejul zilei de naștere al proinstareței Irina Pântescu (28 septembrie 2021) următoarele: 

„Pentru perioada viețuirii la Voroneț după 1990, maica Irina a luptat și a realizat lucruri deosebite, a format obște, iar între cele mai importante realizări din acei ani se evidențiază punerea în lumină a bisericii, a picturii, printr‑un șantier care parcă nu se mai încheia, prin umilințe suportate și drumuri pe care le‑a făcut pentru a apăra drepturile strălucitei ctitorii ștefaniene.

Pe lângă realizările materiale, importante și ele, cred că esențială este comunitatea pe care a adunat‑o în jurul ei. Personal, cred că cea mai mare virtute a maicii Irina Pântescu este aceea de a fi strâns în jurul său călugărițe harnice și înțelepte, iar darurile din vremea prezenței Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul se regăsesc, în parte, și acum. Unele dintre călugărițele de la Voroneț au harisma cuvântului. Stau de dimineața până seara, mai ales în sezonul cald, pentru a primi și a le vorbi în limba lor sutelor și chiar miilor de pelerini în fiecare zi, unii veniți de departe, chiar de la marginile lumii. Alte călugărițe se roagă, citesc și cântă dimpreună cu duhovnicul la Sfânta Liturghie și la toate Laudele bisericești. Altele au și talantul condeiului, scriu cărți și participă la întruniri, în țară și dincolo de hotarele ei. Dintre acestea, unele sunt trup și suflet lângă stareța lor și mă refer în special la cele două învățate călugărițe, continuatoare ale vieții și visurilor maicii Irina, scriitoarea monahie Elena Simionovici (membră a Uniunii Scriitorilor) și urmașa în ascultare de stareță, stavrofora Gabriela Platon”.

Aprecieri. Distincții

• Ordinul „Crucea Bucovinei” pentru clerici acordat Stavroforei Irina Pântescu, Proinstareţa Mănăstirii Voroneţ, din partea IPS Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuţilor, 28 sept. 2021;
• Diploma de excelenţă, acordată Maicii Proinstareţe Irina Pântescu de Primăria Gura Humorului, primar Marius Ioan Ursaciuc, 28 sept. 2021;
• Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de „Ofițer” conferit de Președintele României Klaus Werner Iohannis, de Ziua Bucovinei nov. 2017 „în semn de înaltă apreciere pentru dăruirea și smerenia puse, de-a lungul întregii sale vieți, în slujba lui Dumnezeu și a Bisericii Ortodoxe Române, contribuind la renașterea vieții monahale de la Mănăstirea Voroneț, precum și la buna administrare și promovare a acestui centru de spiritualitate românească”;
• „Crucea Moldavă” simbol al dreptei credințe în Sfânta Treime, al iubirii jertfelniceşti Învierii Domnului Hristos, oferită ca „expresie a prețuirii deosebite și ca binecuvântare sfântă din partea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, 28.sept. 2017;
• Diplomă de excelență, în semn de profundă recunoștință pentru credința, dăruirea, hărnicia, înțelepciunea și priceperea cu care a reușit să dea viață vechiului așezământ monahal în cei 25 de ani de Stăreție a Sfintei Mănăstiri Voroneț contribuind la creșterea prestigiului Bisericii Ortodoxe Române” acordată de către Cătălin Nechifor, Președinte Consiliul Județean Suceava; Mănăstirea Voroneț, 26 mai 2016;
• Ordinul „Sanctus Stefanus Magnus” conferit de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,  28 septembrie 2012/
• Ordinul Național „Pentru Merit” în gradul de „Cavaler” conferit de Președintele României, Ion Iliescu, 29.11.2002.