„Din Univers”, cel mai recent volum de poezie semnat de profesorul Ilie Ibănescu-Anemone, în vârstă de 90 de ani

„Din Univers” este cel mai recent volum de poezie semnat de profesorul Ilie Ibănescu-Anemone, în vârstă de 90 de ani, împliniți pe 16 iulie 2021, volum apărut la Editura Lidana. După cum spunea la un moment dat prof. Vasile Filip, „90 de ani nu e o cifră oarecare și nu tot omul reușește performanța de a o atinge, mai ales a o depăși. În cazul lui Ilie Ibănescu-Anemone însă, lucrurile – cel puțin mie – mi se par limpezi și îmbucurătoare. Omul creator nu a făcut doar umbră pământului, ci și lumină”.

În cel mai recent volum, „Din Univers”, autorul publică zeci de poeme, precum „Spațiu”, „Roua cerului”, „Ochiul Universului”, „Zvor”, „Luna”, Taina Luminii”, poezii „cu miez”, trecute prin filtrul sufletului, îmbogățite cu trăiri intense ale autorului, poezii în care profesorul Ilie Ibănescu abordează teme diverse, pe care le regăsim și în celelalte volume ale sale, precum: universul, lumina, stelele, misterul, visurile, veșnicia, luna, viața, povestea...

„Din Univers” este și titlul primei poezii din carte: „Mă duc dincolo de astre / Departe de Marea noastră, / Ninge cu petale albe / Peste tot în Univers - / Simfonie universală. / Se aude glas de clopot /  Ce cuprinde-n imagini /  Universul fără margini. / Sunt doar norul călător / Peste astre trec-n zbor / ”. Într-o altă poezie, intitulată „Ochiul Universului”, profesorul Ilie Ibănescu – Anemone  spune: „Ochiul universului, ochiul sacru / Oglinda mării noastre, / La lumină tainice locuri scote / Pe care noi, pământenii /  Nu le putem cunoaște. /

„Cine a avut șansa de a urmări de la începuturi demersul poetic al lui Ilie Ibănescu- Anemone nu se poate să nu fi băgat de seamă, printre altele, faptul că între spațiul terestru și cel celest imaginația scriitorului parcurge distanțele în concordanță cu eforturile omului de știință, stimulate de dorința pătrunderii și dezvăluirii tainelor Necunoscutului. Sugestive în acest sens sunt chiar titlurile cărților publicate până în prezent:  Călător printre stele, Rădăcini astrale, Magul călător, ,,Oamenii universului, Astral, Omul invizibil. Dar nici celelalte – Flacăra Unirii, Vocea mării, Lordul, Amurguri, Castelul albastru, Olimpienii – nu fac abateri de la acest traseu, peste tot visul fiind Flacăra prin Galaxii, / Care veșnic nu se stinge”, scria în „Luceafărul”, la începutul acestui an, profesorul Vasile Filip.

Vă reamintim că Ilie Ibănescu s-a născut în mijlocul verii: 16 iulie 1931, în satul Ibăneşti, din fostul judeţ Dorohoi. A făcut clasele primare în localitatea natală. A urmat cursurile liceale (1948-1952) la vestita Şcoală <Anastasie Başotă> din Pomârla, după care a devenit student la Filologia ieşeană (1953-1957). După absolvire, cu diploma de profesor de Limba şi literatura română în buzunar, a poposit la Liceul <Mihai Ciucă> din Săveni, devenind şi şeful Secţiei de învăţământ a raionului. Acolo a şi editat revista şcolii, <Muguri>. În a doua parte a carierei, a funcţionat la Şcoala din Soloneţ (Todireşti) Suceava. S-a pensionat în anul 1994. Dar nu a tras pe dreapta…

„Aripa poeziei l-a stăpânit încă din vremea anilor tineri. În studenţie, mai ales. Precum în multe alte cazuri, uşile i s-au deschis cu oarecare întârziere, dar au făcut-o cu largheţe, Ilie Ibănescu-Anemone dovedindu-se vrednic de întâmplare. El nu a avut, adică, o prestaţie de amator. Pentru mine (şi, cred, nu numai) cele patru cărţi de poezie sunt o dovadă de netăgăduit. Mi se alătură poetul: <Urcuşul nu mi-a fost uşor, / Cuvântul scris / Mi-a dat putere şi lumină>. Iar puterea şi lumina au un izvor cu apă vie, care curge fără de istov: <Îmi scriu poemul / în limba patriei>”, consemna Vasile Filip (în „Crai Nou”), fost coleg de grupă al profesorului şi poetului Ilie Ibănescu, promoţia 1957 de la Facultatea (pe atunci) de Istorie-Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.