Ziua Culturii Naționale, la USV

Ziua de 15 ianuarie a fost o zi plină. Și a fost o zi frumoasă, de plimbat, de admirat zăpada & cerul din care cade zăpada. De dimineața, am depus o coroană de flori la bustul lui Eminescu. Am fost însoțit de 15 elevi de la Petru, dintr-a 9-a: frumoși, exuberanți, în vestimentația lor multicoloră, care-i prinde atât de bine. Nu în sala de clasă, cu masca pe față, ci vorbind&râzând&strigând fără să se mai oprească. Au făcut fotografii, au vorbit în fața camerelor de filmat, au cusut&descusut bustul lui Eminescu. Între ei, Vlad Berariu, fostul nostru absolvent, cu averea lui (exemplarele din “Cuțitul proaspăt șters”) într-o cutie imensă, pe care a cărat-o tot timpul după noi.

Ne-am întâlnit bucuroși cu doamna profesoară Sanda-Maria Ardeleanu, directoarea Bibliotecii USV, însoțită de colaboratoare generoase, care ne-au oferit programul manifestării & cocarde tricolore cu chipul lui Eminescu, și cu reprezentanți sufletiști ai Casei de Cultură a Studenților. N-am avut niciun moment sentimentul inadecvării: trăiam o mulțumire aparte, generată de reunirea armonioasă (întâlnită rar) dintre oficial & particular.  

Am mers pe jos la Universitate. Tot drumul a fost veselie. La Universitate, am trecut dintr-un hol în altul, în zgomotul de glasuri cristaline. În holul de la Rectorat, ne aștepta, rânduită cu gust, expoziția de manuscrise eminesciene. Afirm din toată inima: admirabilă inițiativa domnului profesor Mircea A. Diaconu, critic literar recunoscut (a fost și președintele Juriului care a acordat anul acesta Premiul Eminescu - Opus Primum), de a îmbogăți Biblioteca USV cu o astfel de colecție. Chapeau! În timpul prezentării calde&avizate a colecției, minune mare!, a fost liniște perfectă, neostentativă: elevii noștri erau ochi&urechi, cum nu vă închipuiți. Au deschis delicat&emoționați Caietele eminesciene, au citit, s-au mirat, își vorbeau iar unii altora cu un sentiment vizibil de mulțumire. Am ieșit din Universitate cum am intrat: în larma glasurilor & în tropăitul de cizme&bocanci.   

Am ajuns, după câteva ocolișuri (de puțin timp, campusul universitar e străjuit, pentru siguranța studenților, de un gard înalt), în sala Auditorium “Joseph Schmidt”. Sală spațioasă, curată, pregătită special pentru manifestarea anunțată, cu indicațiile de rigoare privind restricțiile medicale pe locuri&rânduri. Fond muzical plăcut cu melodii pe versuri eminesciene (de pildă, m-a fermecat dintotdeauna, poate nu în ton cu gusturile muzicale ale liceenilor mei, piesa „Atât de fragedă", interpretată de formaţia Mondial). Ne-am întâlnit cu invitații speciali ai manifestării: doamna profesoară Rodica Mureșan, critic literar, domnul profesor Vlad Sibechi, poet, studenta Antonia Mihăilescu, poetă (nominalizată la Premiul Eminescu – Opus Primum & așteptând cu emoție firească rezultatul jurizării de la Botoșani; elegantă & purtând o mască neagră, pe care străluceau versurile lui Radu Vancu). Ne-am reîntâlnit cu doamna profesoară Sanda Maria Ardeleanu & vrednicele sale colaboratoare, am făcut fotografii, liceenii s-au așezat acum cuminți în locurile însemnate cu buline verzi.

În prima parte, a fost proiectat filmul documentar dedicat lui Eminescu, realizat în 1914, la un sfert de secol de la moartea poetului, de Octav Minar. Filmul a fost descoperit la Arhiva Naţională de Filme de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu, fiind semnalat în presă de Miron Manega. Emoția vizionării unui film de acum mai mult de un secol, în condițiile tehnice de atunci, cu folosirea lexicului & a normelor gramaticale ale epocii, ne face nespus de bine. Afirm iarăși: nimic nepotrivit între aerul de început de secol 20 de pe ecran & atmosfera de secol 21 din sală.

A urmat lansarea volumului de poezii “CuțitulProaspătȘters” de Vlad Berariu. Volumul a fost prezentat de invitații speciali evidențiați mai sus. Liceenii veniseră să-l vadă în carne & oase pe poet, după ce, în clasa on-line, le vorbisem despre volum & le citisem destule poeme. Acum autorul era prezent pe scenă, cu șapca de rigoare, cu tricoul anume ales pentru lansare. Reiau aici, pe scurt, informațiile despre autor & despre volum. Merită și volumul, și autorul. Vlad Berariu (31 mai 2001, Suceava) a absolvit Colegiul Național “Petru Rareș” Suceava. Aplicant pentru Breda University of Applied Sciences, The Netherlands. Este membru al Casei de Poezie Light of ink. Volumul “CuțitulProaspătȘters” a primit premiul Editurii “Junimea” la Festivalul-concurs național de poezie “Costache Conachi” (Tecuci, 2020), fiind publicat în colecția “Numele poetului”, coordonată de poetul Lucian Vasiliu, managerul editurii. Coperta I a volumului este ilustrată cu un desen al regretatului artist plastic George Ostafi. Coperta a IV-a prezintă un Cuvânt însoțitor, semnat de scriitorul Matei Vișniec.

De la început, i-am numit pe cei din sală neînfricați zeceniști (prescurtarea de la Ziua Culturii Naționale). Am spus că e în firea lucrurilor, pentru cadrul general, să fie declarată oficial & sărbătorită o astfel de zi. Conținutul însă trebuie să fie, dincolo de ramă, divers&sincer&dinamic. Să se vadă efectiv suportul pentru artiști, indiferent de domeniul acestora, al instituțiilor de cultură, iar cuvântul de ordine, așa-zicând, să fie doar acesta: liber la cultură!

Emoționat ca orice poet la debut, Vlad a avut parte de o prezentare aleasă, pe măsura valorii volumului. În manieră diferită, cei trei invitați au vorbit cu inimă deschisă&mare despre cartea de versuri a lui Vlad: Rodica Mureșan – riguros, urmărind elementele de compoziție, tematice și de idei, valorificând mesajul titlului & al mottourilor; Antonia Mihăilescu – impresionist, în fraze de natură poetică, în stilul caracteristic, evidențiat de cronicile din citestema.ro; Vlad Sibechi – seducător, fascinat de poezie & fascinând publicul cu trimiteri culturale, în alternanță cu momente de umor memorabil, care apropie de public lumea stranie a poeziei.

A vorbit și Vlad despre volumul său. Deschis, fără fraze căutate, fără text învățat pe de rost, căutându-și cuvintele, repetând idei, accentuând cuvinte, adresându-se parcă uneori doar sieși. Le-a mulțumit celor prezenți în sală, tuturor celor care au făcut posibilă apariția volumului (“editorului Lucian Vasiliu & profului, mai ales”). Vlad a răspuns și întrebărilor din sală: care e relația ta cu poezia eminesciană?, ce a schimbat în viața ta, în bine sau în rău, apariția volumului?, care sunt poeții tăi preferați? Vlad a fost de fiecare dată pe fază.

A urmat recitalul de muzică folk pe versuri eminesciene al Giuliei Gheorghiu (elevă la Liceul Teoretic “Lațcu-Vodă” Siret): vocea Giulia are un timbru special, de o înălțime&intensitate&durată care tulbură. Felicitări, Giulia! În tot acest timp, Vlad oferea, pentru prima dată în viața lui, autografe: “Când am văzut că se face coadă la cartea mea, am crezut că înnebunesc. Am fost în al 9-lea cer, pe bune.”

Aceasta a fost ziua plină de 15 ianuarie. E important, la final, să mulțumesc eu însumi partenerilor noștri: în fapt, bogăția acestei zile & frumusețea acestei manifestări vin din solidaritate. Să fim uniți! Așa ne-a și spus la microfon una dintre minunatele organizatoare din partea Universității, cu o vestimentație încântătoare, amintind de epoca lui Eminescu. Așadar, Casa de Poezie Light of ink (coordonator, subsemnatul) mulțumește Bibliotecii Universității “Ștefan cel Mare” Suceava (director, prof. univ. dr. Sanda Maria Ardeleanu) și Casei de Cultură a Studenților Suceava  (director, prof. Valentin Ianoș). Nu uit (cum să-i uit?!) să le mulțumesc elevilor mei pentru participarea lor entuziastă la împlinirea zilei de ieri.

Așa am petrecut Ziua Culturii Naționale. Omagiind, cum e firesc, Poezia. Poezia vie – de la Eminescu la tinerii poeți de azi.

(Gheorghe Cîrstian, coordonatorul Casei de Poezie Light of ink)