Mărturia cutremurătoare a surorii dispărutelor din cazul ”mâncătorului de femei”: Îmi râdea în față, spunând "o să te omor și pe tine"

Cazul lui Vasile Lavric, din Rădăuți, arestat de Tribunalul București sub acuzația că și-a ucis concubina cu care a trăit în ultimii ani, ar trebuie să se transforme într-un adevărat ”caz școală” în România, cu privire la cum NU ar trebui să se desfășoare o anchetă. Sau, mai direct spus, cu privire la cum NU și-au făcut treaba, ani la rând, polițiștii judiciariști de la Rădăuți și de la Serviciul de Investigații Criminale.

Trei femei, surori, au dispărut în zece ani, după același tipar și după ce au avut de a face, într-un fel sau altul, cu Vasile Lavric. ”Sunt la produs în Italia” a fost varianta comodă pe care s-a mers ani la rând. Abia în 2014, când ancheta a fost preluată de anchetatori de la București, s-a făcut mult mai mult, însă în cazul celor trei surori nu știm la acest moment dacă există probatoriu concludent care să îl incrimineze pe Lavric.

Alexandra Iordache, sora mai mică a celor trei femei dispărute, a scris pe pagina sa de facebook o poveste cutremurătoare, chiar de ar fi adevărată doar în parte, deși nu avem nici un motiv să punem la îndoială ce a scris aceasta. O parte din lucrurile pe care le-a scris Alexandra Iordache le bănuiam ori le-am mai auzit, însă spuse de aceasta au cu totul altă încărcătură. Poate cel mai grav este că nici în al 12-lea ceas, acest Vasile Lavric nu a fost monitorizat îndeaproape de polițiști, astfel că s-a ajuns ca și Aurica Bodnărescu, cea care l-a susținut până în pânzele albe în ultimii ani, să fie acum dispărută.

Redăm mai jos ce a scris Alexandra Iordache, coșmarul său și al familiei sale:

”Mă numesc Alexandra Iordache, sunt sora fetelor dispărute din Rădăuți,  Iuliana, Nicoleta și Ramona.

Știu, pentru unii dintre voi e doar o poveste și așa greu de digerat, dar pentru noi un coșmar în care ne aflăm de peste 20 de ani.

Pe sora mea, Iuliana, nici nu mi-o amintesc, aveam doar doi anișori când a dispărut (n.r. Iuliana Iordache, dispărută în 1995).

Apoi Nicoleta si Ramona au dispărut pe rând din viețile noastre, la doar două luni distanță una de cealaltă, când eu aveam doar 11 ani.

Destul însă pentru a vedea și simți pe pielea mea nedreptatea și abuzurile care se pot face într-o țară în care omul simplu, omul de rând - nu este apărat, nu este băgat în seamă, practic... nu există.

 Ni se spunea lejer "se întorc ele, sunt în Italia", dar mama era amenințată cu cuțitul de acest "distrugător de vieți" că dacă mai caută fetele...

În aprilie 2005 a dispărut sora mea Nicoleta, soția numitului Vasile Lavric, unicul suspect în cazul acesta, care a fost găsit vinovat pentru tentativă de omor asupra soției sale - în urma lovirii repetate cu ciocanul. Fapt care se întâmpla cu 5 ani înainte de dispariția ei și pentru care a primit 3 ani cu suspendare.

Odată cu dispariția Nicoletei a început și calvarul fără margini și sfârșit.

Zile și nopți de stat în fața politiei din Rădăuți, fără rezultat, mama era amenințată mereu de șeful politiei din Rădăuți de la aceea dată "dacă nu taci și mai ragi ca vaca aici te bag la beci".

Erau prieteni...

Lavric deținea și deține în apropierea casei noastre părintești un service auto.

Iar pe altă parte, când s-au tratat cazurile de dispariție serios în țara asta?!

Ni se spunea lejer "se întorc ele, sunt în Italia", dar mama era amenințată cu cuțitul de acest "distrugător de vieți" că dacă mai caută fetele...

"Se întorc ele, sunt in Italia" , dar eu până la 18 ani am fost amenințată de acest individ: " crești, faci 18 ani și te omor sau te vând și pe tine".

"Se întorc ele, sunt în Italia" dar am fost terorizată. Terorizați. Abuzați psihic și fizic.

Eram duși la politie din orice și din nimic - de către acest Lavric... chiar și pentru că ne permiteam, uneori, să ne îmbrăcăm în roșu. Sub pretextul că ”dacă credeam că fetele sunt moarte ne îmbrăcam în negru."

Susține că a reclamat la poliție amenințările - "să vii când îți pune mâna-n gât"

Oriunde mă vedea, îmi râdea în față spunând "o să te omor și pe tine".

Am mers la 16 ani cu înregistrarea în mânuță la Secția de Poliție din Rădăuți și un domn polițist mi-a spus "să vii când îți pune mâna-n gât".

Da. L-am urât. Nu am să-l uit niciodată. Cum nu am uitat pe niciunul.

Pentru confortul lor personal au închis ochii la toate nedreptățile pe care noi le trăiam.

  Putea fi salvată Ramona Iordache?

Dragi domnilor polițiști, sora mea Ramona a dispărut la două luni după Nicoleta, sora mea Ramona a scăpat de la acest numit Lavric și a fugit la poliție, după cum spunea agentul de poliție care a vorbit cu ea "arsă cu țigara pe tot corpul, vânătă, plângea teribil și spunea ceva despre o crimă", apoi a intrat Lavric și a luat-o de sub ochii acestui domn...

A fost și ultima dată când am mai auzit ceva despre Ramona... Au urmat nopți, luni întregi și ani de plânsete ale mamei, de disperare... și de neputință. Eram ai nimănui, în mijlocul iadului. Și sufeream cumplit.

Domnilor polițiști din țara asta mare ........va rog opriți numărătoarea. E de ajuns.

Am înțeles atunci că dacă nu-mi port grija, nu mă va apăra nimeni. Nu am putut simți frica pentru acest om și poate de aceea nu i-am stârnit interesul de a-și finaliza amenințările. Era singurul gram de demnitate pe care nu putea să mi-l ia nici el, nici poliția, nici altcineva.

Zilele trecute a dispărut și a patra femeie, concubina acestuia, o femeie care, fiindu-i alături, încerca să-l protejeze, denigrându-ne familia și apare în mai multe reportaje spunând despre surorile mele, pe care nici nu le cunoștea, că "sunt plecate la prostituție în Italia".

O femeie care nu ne voia binele. Dar un om. A dispărut. Din nou. Același loc. Același suspect.

Domnilor polițiști din țara asta mare ........va rog opriți numărătoarea. E de ajuns”.